Obiceiuri şi tradiţii de Paşti

Sărbătorile Pascale 

Sărbătoarea Învierii Domnului este cel mai important eveniment al anului pentru creştinii ortodocşi. Conform tradiţiei, în Sâmbăta Mare, în fiecare casă se fac ultimele pregătiri. Gospodinele gătesc miel şi pască umplută cu brânză, vopsesc ouă. Până duminică dimineaţa nu se mănâncă de frupt, nu se bea alcool, nu se face gălăgie, nu se râde.

În noaptea Învierii Domnului se consideră că nu e bine să te culci, pentru că ai putea să ratezi fericirea de la Dumnezeu.

Înainte de a merge la slujba Învierii, credincioşii aranjează masa, dar nu se ating de bucate, acestea rămânând pe masă până dimineaţa. La miezul nopţii, în biserici, încep procesiunile de Paşti, urmate de slujba Învierii. Potrivit obiceiului, cei care merg la biserică trebuie să pună într-un coş ouă încondeiate, pască, cozonac, sare, carne, vin roşu. După sfinţirea bucatelor, enoriaşii se întorc acasă şi se aşează la masa de sărbătoare. O lumânare aprinsă în biserică ca simbol al Paştelui trebuie adusă acasă. Înainte de a se aşeza la masă, toate persoanele din casă se spală pe faţă cu apă sfinţită în care se pun un ou roşu şi unul alb (sau un ou roşu şi o monedă). Se spune că cei ce se spală cu această apă tot anul vor fi curaţi, sănătoşi, rumeni şi bogaţi. La masă se rosteşte felicitarea tradiţională: „Hristos a înviat!” şi se răspunde „Adevărat a înviat!”. Mai întâi se gustă din bucatele sfinţite. De Paşti se invită în ospeţie rude şi naşi.

Cu ocazia Sărbătorii de Paşti:

 Vă propunem o revistă bibliografică din colecţia bibliotecii "Onisifor Ghibu".

Cristea, Julia Maria. „Timp” şi „Sărbătoare” / Julia Maria Cristea. - Bucureşti : Carpathia Press, 2006. - 128 p.

„Timp” şi „Sărbătoare” este o carte care a fost întâi un ciclu de articole publicate, cele mai multe dintre ele, în revista de cultură AGERO, de la Stuttgart. Ediţia prezentă se întemeiază pe nişte eseuri, completate şi adăugite unde era nevoie. Ea constituie doar schiţa – ori nucleul redus la esenţial – din ceea ce va putea fi, Cartea de poveşti mitice, închipuită de autoare.

Cristea, Iulia Maria. Sărbători, tradiţii, ritualuri, mituri... / Iulia Maria Cristea. – Bucureşti : Editura OSCAR PRINT, 2007. – 369 p.

Autoarea a inclus aici diverse sărbători, inclusiv Tradiţii de Anul Nou, Sărbătoarea Crăciunului, Colinde, Sărbătoarea Paştelui. În capitolul Tradiţii de Paşti sunt incluse semnificaţiile tradiţiilor pascale şi sărbătoarea învierii lui Isus Hristos.
Capitolul Sărbătoarea Paştelui unde se vorbeşte despre tradiţia şi importanţa păştii, ouălelor de Paşti înscrise pentru a proslăvi Învierea Mîntuitorului.

De Paşti, inima vine acasă / coord. Doina Topor. - Bucureşti : Elcesior MultiPress, [s.a.]. - 121p.

Paştele este sărbătoarea sărbătorilor, căci ne aminteşte învierea mântuitorului, cea mai mare minune care pune pe Isus în lumina cea adevărată a puterii sale dumnezeieşti. Paştele este sărbătoarea religioasă, mozaică şi creştină care se ţine primăvara, la date apropiate sau coincidente, atât în iudaism cât şi în creştinism. Cuvântul Paşti este - după unii lingvişti - de origine egipteană. El ar proveni din cuvântul Paseh, care înseamnă "Trecere" şi semnifica pentru poporul din valea Nilului ziua echinocţiului de primăvară, adică a trecerii soarelui din emisfera australă în cea boreală, precum şi ziua biruinţii lumii asupra întunericului. După alţi etimologi, cuvântul este de origine ebraică, provenind din Pesah, care însemna tot "Trecere", dar semnifica izbăvirea acestui popor din robia egipteană, adică trecerea prin Marea Roşie şi Pustiul Sinai în drum spre pământul făgăduinţei.

Granaci, Lidia. Sărbători, obiceiuri, tradiţii : activităţi extracurriculare : Ghid pentru cadrele didactice / Lidia Granaci. – Chişinău : Epigraf, 2006. – 176 p. 
Prezenta lucrare se adresează cadrelor didactice, studenţilor de la facultăţile de pedagogie, elevilor de la colegiile pedagogice. Lucrarea este constituită din patru compartimente. Două din ele se referă la sărbători, obiceiuri şi tradiţii, respectiv scenarii pentru activităţi educative. Astfel, se vorbeşte despre sărbătorile de iarnă (Moş Ajun, Moş Crăciun, Naşterea Domnului sau Crăciunul, Anul Nou, dar şi despre Sărbătorile de Paşte). În cel de-al treilea capitol sunt scenarii pentru activităţi educative şi este un scenariu pentru matineul Sărbătoarea de Paşti. În cel de-al patrulea capitol sunt două poezii Moş Crăciun scrisă de Grigore Vieru şi Să trăiţi, să-nfloriţi care au fost puse pe note muzicale şi pot fi foarte bune pentru activităţile extraşcolare.

Hristos a înviat / alc. Silvia Ursachi. - Chişinău : Silvius Libris, [s.a]. - 160p. 

«Christos a înviat!» (sau «Hristos a înviat!») e o formulă cu care se salută creştinii, în majoritatea ţărilor de tradiţie creştină. Răspunsul este «Adevărat a înviat!». Acest salut este de obicei folosit după sărbătoarea Paştilor până la sărbătoarea Înălţării Domnului.

Învierea lui Iisus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar şi ritual pentru credinţa creştină - catolică, ortodoxă şi reformată. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaştem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii şi de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman cu excepţia primilor creştini.

Zahacinschi, Maria. Ouăle de paşti la români / Maria Zahacinschi. - Bucureşti : Ed. Sport-Turism, 1992. - 102 p.

La romani, obiceiul pregătirii oualelor de Paşti cunoaşte particularităţi care conferă tradiţiei semnificaţii deosebite, integrând-o deseori universului atât de fascinant al artei populare. Cercetătorii Maria si Nicolae Zahacinschi au studiat zeci de ani tradiţiile legate de ouăle de Paşti, alcătuindu-şi o colecţie de 4 000 de astfel de oua (donata Muzeului Taranului Roman) şi prezentata într-o carte publicată în 1992 la Editura Sport-Turism din Bucureşti.