luni, 19 septembrie 2016

Eugenia Bulat poeta ce-a adus scrisori de dragoste din Orașul Libertății

       Eugenia Bulat (n. 19 septembrie 1956, Sadova, Ungheni, Basarabia) este poetă, publicistă, pedagog, director fondator/director onorific al Revistei literare „Clipa”, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și România.


                                                     Revistă bibliografică


  • Bulat, Eugenia. Erupția rostirii sau Generația Clipei Siderale / Eugenia Bulat. – Chișinău : Ed. Prag–3, 2005. – 200 p.

Unora
Ei cred că au ajuns
să mângâie cerul cu mâna,
Ei cred că au dreptul
Să fie drepți,
Ei cred că pâinea mea
Și a ta e alor,
Ei cred că crimele se
înalță din nisip,
Ei cred că primăverile și
toamnele
nu se întâlnesc niciodată,
Ei cred că Tatăl nostru
A îmbătrânit.


  • Bulat, Eugenia. Si-la-bi-sind în tainele iubirii / Eugenia Bulat. – Satu Mare : Ed. Vatra Românească, 1996. – 88 p.
      
   ”Scrisul Eugenei Bulat vine din interior curgător ca izvorul ce se naște mereu de la început.
         Este un dor fără spațiu, daimonul dragostei de a-i da vieții continuitate, de a lumina cu verbul „vremurile bicisnice” sub care omul trece.
         Scrisul poetei nu se adună numaidecât din cărți îndrăgite, el naște din har și de aceea este mai întâi o conștiință de sine aidoma luminii de una singură lucrând.”
                                                      Gheorghe Vodă

  •  Bulat, Eugenia. Stalactite : poezii / Eugenia Bulat. – Chișinău : Ed.            Universul, 2002. – 116 p.

Diletantism
                      
Este de parcă
mi-aș fi scos viața
de vânzare.
Ca un neguțător oarecare,
încerc să mint la cântar:
poate-mi rămâne și mie
din ea
Novice mereu în breaslă,
zilnic constant
deficitul.



  • Bulat, Eugenia. În debara : Al doilea jurnal al unui evadat din Est / Eugenia Bulat. – Chișinău : Ed. ”Gunivas, 2005. – 200 p.
        
     

       Poetă, fugară din Est (R. Moldova). De mică își cântă versurile, speriată că ar putea fi luată drept nebună. Azi o înspăimântă doar măștile. De aceea vrea să-și împlinească destinul la Veneția: pentru ca să privească omul în esența sa, să scrie și să se vindece.



  • Bulat, Eugenia. Veneția, ca un dat… Jurnalul unui evadat din Est / Eugenia Bulat. – Timișoara : Ed. Augusta, 2008. – 92 p.
”… Ca o placentă enormă, Veneția
                                          azi te-a-nfiat.
Arterele-i reci te-au vrăjit,
                                       infernale…
În ele să naști, să renaști,
 călător plutitor
                                           dinspre Est
                                                            către Vest,
                                           Dinspre Est
                   către sine…”

Cărți semnate de autori străini


Vineri, 16 septembrie 2016, la Biblioteca „Onisifor Ghibu” a avut loc lansarea cărţii: “Nistru-Radu” , semnată de Jaber Al Daggari, un autor necunoscut cititorulor nostri.
Printre invitaţii speciali ai evenimentului au fost: Victor Cobzac, pictor, sculptor, grafician, poet, fotograf, Iulia Tănase, membru uniinii scriitorilor europeni din Moldova, Vlad Golchi, Diana Zlatan, pe post de moderatoare, și.a.
Domnul Vitalie Răileanu își începe discursul cu afirmația că „Binele nu poate fi răzbunat”. Numele personajelor l-au supărat un pic pe vorbitor, deoarece ele nu acoperă psihologia neamului nostru. De asemenea a mai adăugat că „nu este un text ce poate fi ignorat, dar e un text de un autor străin ce încearcă să înțeleagă psihologia neamului nostru”. La finalul discursului, Domnul Vitalie Răileanu amintește că „Binele rămâne cel care domină”.


Victor Cobzac a remarcat:„dacă o carte s-a născut, are dreptul la viață”. Domnul Victor Cobzac a mai afirmat că „dacă azi ar primi mai multe critici și mai puține laude, pe viitor o va face mai bine”.


Pentru Iulia Tănase lansarea de carte e o oră de lumină. Iulia Tănase afirmă că „ar trebui să ne bucure faptul că autorul ne-a ales pe noi, o țară atât de mică, având plăcerea și dorința de a ne cunoaște neamul și de a scrie despre noi”. Doamna Iulia Tănase a sugerat autorului că „ dacă înlocuia cafeaua și ceaiul cu mămăligă și sarmale atunci autorul poate fi considerat Moldovean adevărat”.

Vlad Golchi susține că „autorul a lăsat astăzi o privire proprie despre poporul român”. Apoi a mai adăugat: „Podurile de dor se fac între toate popoarele, și se unesc prin cultură, muzică, poezie”.
Diana Zlatan a declarat că „ aceasta este prima carte a autorului scrisă cu dragoste față de istoria neamului românesc.”Ea a încurajat autorul în privința primului său pas și a spus că așteaptă noi apariții, editoriale.

Jaber Al Daggari a mărturisit că el nu a venit cu avionul, dar cu o carte și că această carte este un dar pentru Moldova”.

vineri, 16 septembrie 2016

Aurel Scobioală - un om al ironiei fine (75 de ani de la naștere)

      
       În anul 2016 se împlinesc 75 de ani de la naşterea scriitorului Aurel Scobioală.
Cu această ocazie la biblioteca "Onisifor Ghibu" din capitală a fost inaugurată o expoziţie cu tema:  Aurel Scobioală - un om al ironiei fine (75 de ani de la naștere) dedicată marelui scriitor basarabean, trecut în lumea umbrelor atât de devreme dar care ne-a lăsat o bogată activitate literară.  S-a făcut o trecere în revistă asupra activităţii literare a regretatului scriitor pentru a aşterne astfel, încă o filă în calea uitării.

         Aurel Scobioală s-a născut la 17 septembrie 1941, în satul Mălăieşti, raionul Rîşcani. Absolvent al Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din Bălţi.
Activează în calitate de pedagog şi director de şcoală, redactor la Televiziunea naţională, şef de redacţie la Editura „Literatura Artistică” (1976-1986). Apoi a fost Director general al Departamentului Edituri, Poligrafie şi Comerţ cu Cărţi (1992-1994), colaborator la Editura „Prut Internaţional”, consilier al Uniunii Scriitorilor. Debutează cu volumul de povestiri pentru copii „Cărăruie albă” (1974), urmat de alte cărţi pentru copii: „La menajerie” (1974); „Dincoace de poveste” (1977); „Băieţelul din Lună” (1980); „Viceversa hop” (1981); „Ce te-nvaţă o povaţă” (1987); „Marele fermier Buş-Lăbuş” (1999) ş.a. Volumele „Ispita” (1980) şi „Greu mai cresc bărbaţii” (1977) sunt destinate cititorului matur.

     Umorul fin, care îi caracterizează scrisul, îl definea şi ca om. Este distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cea mai bună carte pentru copii (1987, 1999, 2000). Mai semnează volumele: „Ulciorul cu pătăranii” (1994); „Alt ulcior cu pătăranii” (2001); „Carte pentru cîini deştepţi” (2003, Premiul Salonului Internaţional de Carte pentru Copii, Iaşi, Chișinău); „ÎnvăţăMinte din vorbă cuMinte” (2003); „Scriitorii cînd erau copii” (2005, Premiul Ministerului Educaţiei din Republica Moldova). Menţiuni internaţionale: Diploma de Onoare „H. C. Andersen” (2006).
         În operele sale Aurel Scobioală a avut mereu tendinţa spre originalitate venind în faţa cititorilor săi, atât cei mici dar şi cei mai mari, de fiecare dată cu ceva nou, dar mereu actual, irepetabil, oscilând întotdeauna între „haz” şi „necaz”. Mereu altfel dar de fiecare dată acelaşi: ironic iremediabil şi plin de umor bonom. Iată cum motivează Aurel Scobioală aceste tendinţe, determinate şi de schimbul între generaţii, în aşa-zisa „prefaţă” în formă versificată la cartea Alt ulcior cu pătărăni apărută în 2001:
Cititorul şi „ulciorul”

Cică, ulciorul nu merge de multe ori
la izvor. Dar dacă e cu pătărănii,
merge. Nu la izvor, ci la cititor.
Dovadă e că primul „Urcior…”,
Apărut cu mai mulţi ani în urmă, a
Mers bine. Acum a venit alt cititor.
Vin şi eu cu „Alt urcior…”.
         Sau, aşa cum menţiona pe bună dreptate, criticul literar basarabean Eugen Lungu: „Aurel Scobioală se împarte egal între copiii serioşi şi adulţii neserioşi. Prozatorul ne pune să coborâm pe pământ, în cotidian, ne face să ne dăm seama de ridicolul ce ne joacă festa la fiecare pas, indiferent că suntem oportunişti sau nonconformişti, tradiţionalişti sau avangardişti, mari sau mici, tot personaje ale comediei umane”.
         Tot în acest context, confratele de condei, poetul Gheorghe Vodă menţiona: „Aurel Scobioală este un prozator-pom… Din lucrările sale se înfruptă mii de cititori – de la cei mai mici până la cei mai mari”. Scriitorul și Omul de cultură Aurel Scobioală s-a stins din viață la 3 iulie 2007 la Chișinău, lăsând cititorilor o bogată activitate literară adresată în mare parte copiilor, dar şi celor adulţi.
         Cu siguranţă urmele lăsate de scriitor în literatura din acest spaţiu cultural românesc, nu se vor şterge niciodată, scrierile sale sunt mereu actuale şi vor fi continuu exemple de reper pentru noii cititori şi tinerii care îşi încearcă talentul în arta literelor.
         Graţie activităţii prodigioase pe tărâmul literaturii şi a volumelor de o valoare literară deosebită, scriitorul s-a bucurat de o mare apreciere mai ales după trecerea în nefiinţă: gimnaziul din satul Mălăieşti, raionul Râşcani, unde s-a născut şi a copilărit regretatul scriitor, a fost numit în cinstea sa – „Aurel Scobioală”.

Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane

Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane 


Traficul de persoane este "Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării."

Prevenirea și combaterea Traficului de ființe umane continuă să constituie o prioritate pentru Guvernul Republicii Moldova, acest fapt fiind exprimat prin politicele naționale și angajamentele față de rigorile traficul de fiinţe umane.
Traficul de fiinţe umane reprezintă o formă avansată a comerţului cu sclavi, este o infracţiune, combaterea căreia prezintă o sarcină ce stă în faţa întregii omeniri, prevenirea ei a devenit o problemă ce trebuie inclusă la acelaşi nivel cu combaterea terorismului, a traficului de droguri, a cancerului şi a maladiei HIV/SIDA.

O nouă formă de sclavie:
Traficul de fiinţe umane reprezintă o problemă majoră pentru Republica Moldova, Europa. În fiecare an, un număr tot mai mare de persoane devin victime ale traficului de fiinţe umane. În mare parte, victimele sânt destinate exploatării sexuale (43%), dar multe din persoanele traficate sânt folosite şi ca muncitori neplătiţi şi ilegali la lucrări agricole, în întreprinderi cu condiţii grele de muncă sau ca servitori în familii (32%).
Un asemenea trafic, cu incidenţe penale pentru victimele sale, reprezintă o versiune modernă a comerţului cu sclavi din trecut.
Majoritatea victimelor sunt tineri, chiar uneori  şi copii, toate căutând cu disperare să-şi câştige cel puţin o existenţa precară, dar până la urmă se aleg doar cu viaţa răvăşită de abuzuri şi extorcare.











Traficul de persoane constituie:
- O încălcare gravă a drepturilor  omului;
- O infracţiune în care victimele  sunt tratate ca bunuri si vândute  pentru obţinerea de profit;
- Un fenomen de amploare care ne  poate afecta pe oricare dintre noi.

INCLUDE:
- Sclavia;
- Munca forţată;
- Exploatarea sexuală în scopuri  comerciale;
- Violenţa;
- Agresiunea fizică şi psihică a  persoanei;
- Activităţi ilicite (furturi mărunte);
- Cerşetoria;
- Prelevarea de organe.
În Republica Moldova au fost identificate anual sute de  victime ale traficului de persoane, un număr important de victime identificate au fost copii traficaţi:
-  în scopuri de muncă forţată;
- şi/ pentru prostituţie;
-  mulţi copii şi tineri sunt  daţi dispăruţi.

Traficanţii recrutează prin:
- Propuneri directe făcute de către cunoştinţe, prieteni, rude, vecini, necunoscuţi;
- Anunţuri la mică publicitate;
- Oferte false de locuri de muncă, de burse sau de stagii de practică;
- Prezentarea unor “poveşti de succes” sau a unor oferte impresionante, nejustificate;
 - Exploatarea unor situaţii de vulnerabilitate: (minorat, boala psihică, mama singură, handicap, șomaj);
- Propuneri false de căsătorie, răpire etc.
Creşterea gradului de libertate a circulaţiei cetăţenilor moldoveni a dus la o creştere a vulnerabilităţii acestora în faţa unor oferte de muncă aparent mai avantajoase, în spatele cărora se ascund reţele de trafic de persoane. Poliţia şi agenţiile nonguvernamentale organizează campanii de informare asupra  pericolelor exploatării prin muncă  forţată, în perioada în care tinerii  absolvenţi, şomerii şi nu numai, îşi  caută un loc de muncă prin intermediul internetului  şi sunt  dispuşi să accepte orice ofertă de  lucru, fără a se informa în  prealabil.

Caracteristici ale persoanelor traficate:
- Trăiesc in sărăcie, au familii dezorganizate şi un climat familial abuziv (cu certuri, bătăi, consum excesiv de alcool;
- Au un nivel scăzut de educaţie;
- Sunt izolate de reţele sociale de sprijin: ( biserică, autorităţi locale, familie, prieteni);
- Nu au o meserie (o profesie);
- Sunt naive şi cred cu uşurinţă în promisiuni;
-Au un anturaj nepotrivit.

Condiţiile de viaţă pentru victimile traficului de persoane:
- Nu au acces la asistenţă medicală;
- Sunt abuzate sexual şi violate, intimidate,  ameninţate, înfometate;
- Li se fac promisiuni de plată care  nu sunt respectate;
- Sunt amăgite că vor fi lăsate în  libertate pentru a fi forţate să se  supună cerinţelor;
- Le sunt ameninţate familiile, in  caz de nesupunere.











Problema traficului de fiinţe umane şi combaterea ei:
Pornind de la cele enunțate mai sus putem trage anumite concluzii privind problema traficului de fiinţe umane precum şi elabora unele măsuri de prevenire şi combatere a acestui fenomen. Având în vedere faptul că grupul de risc e format în mare majoritate din persoanele ce aparţin păturii social-vulnerabile, în majoritate provenind din mediul rural, ce nu dispun de o sursă permanentă şi îndestulătoare de venituri, precum şi cele ce nu posedă studii, în majoritate având studii generale obligatorii, este necesar de a lua următoarele măsuri:

- De desfăşurat campanii informaţionale privind problema traficului, atrăgând o deosebită atenţie grupului de risc;
- Aducerea la cunoştinţă a populaţiei privind fenomenul de trafic, prin intermediul mass-media, televiziunii, posterelor, panourilor cu conţinut antitrafic;
- Familiarizarea populaţiei în privinţa riscului unei eventuale plecări peste hotarele ţării în urma propunerii unei oferte duioase de muncă, sau a unei cereri false de cerere în căsătorie;
- Reducerea sărăciei şi şomajului;
- Creşterea nivelului de angajare în câmpul muncii a populaţiei de la sate, inclusiv a femeilor;
-Susţinerea materială a paturilor social-vulnerabile;
-Diminuarea discriminării în drepturi a femeilor şi copiilor, reducerea violenţei în familii.
În ţările ce ocupă un loc de frunte ca fiind cele mai frecvente pieţi de ,,desfacere'' a mărfii vii din Moldova (Turcia, Rusia, Emiratele Arabe Unite), este necesar de a întreprinde următoarele măsuri de combatere şi prevenire a acestor crime:
-Iniţierea unor mecanisme eficiente de combatere a cazurilor de trafic;
-Modificarea legislaţiei ţărilor respective în scopul combaterii acestui fenomen;
-Întreţinerea unei colaborări eficiente între organele de drept a Republicii Moldova şi cele ale altor state în vederea identificării cazurilor de trafic, inclusiv traficul de copii.
Traficul de fiinţe umane subminează valorile fundamentale ale Consiliului Europei, astfel încât Consiliul s-a angajat să-l combată. Mai mult ca atât, fiind un organism pan-european, Consiliul este cea mai potrivită autoritate chemată să suprime toate manifestările traficului de fiinţe umane şi să protejeze victimele acestuia.



Materiale (you tube) de la Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Fiinţe Umane:

Filme You tube:
http://www.youtube.com/watch?v=zkJNnqhfl9s&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=b9yMy096VuI
http://www.youtube.com/watch?v=WNgMowg-oNY
http://www.youtube.com/watch?v=m56Wl9WK1RE&feature=related


Să fim liberi ca porumbeii!



joi, 15 septembrie 2016

Biblioteca “Onisifor Ghibu” – mediul online

       Pe data de 15 octombrie, anul curent, la biblioteca  “Onisifor Ghibu” a avut loc lecţia bibliografică cu tema : ”Onisifor Ghibu” – mediul online.
Scopul acestei activităţi a fost de a informa utilizatorii bibliotecii cu activităţile online, de promovare şi informare existente ale bibliotecii “Onisifor Ghibu”, dar şi a B. M. “B. P. Hasdeu” în ansamblu.


        Cititorii au fost informaţi în legătură cu cea mai mare platformă pe care este reflectată întreaga activitate a bibliotecii municipale “B. P. Hasdeu”, şi anume site-ul w.w.w. hasdeu.md.
Cei prezenţi la lecţia bibliografică au putut afla mai multe informaţii despre principalele puncte ale site-ului, cum ar fi: adresele şi contactele tuturor filialelor. B. M. “B. P. Hasdeu”, care pot fi accesate cu uşurinţă de pe acest site.
La fel, împătimiţii de cultură pot fi la curent cu toate evenimentele culturale la care B. M. “B. P. Hasdeu” este parte deoarece pe site-ul bibliotecii pot găsi reflectarea exclusivă a evenimentelor culturale: lansări de carte, întâlniri cu autorii, cluburi de discuţii etc.
        Un loc aparte în această prezentare a avut accesarea catalogului electronic al bibliotecii. Participanţii au fost informaţi referitor la metodele de căutare a surselor bibliografice, atât după numele autorului, după titlul cărţii ş. a. dar şi locaţiile unde pot fi găsite aceste cărţi.
       Un loc deosebit în cadrul lecţiei bibliografice a ocupat prezentarea blogului bibliotecii “Onisifor Ghibu” (http://onisifor-ghibu.blogspot.md/), care reflectă în totalitate activitatea bibliotecii “Onisifor Ghibu” (filială a B. M. “B. P. Hasdeu”): prezentări de carte, achiziţii noi de carte, evenimente şi activităţi culturale diverse, anunţuri despre viitoarele activităţi incluse în programul bibliotecii.
         Participanţii au făcut cunoştinţă, de asemenea, şi cu paginile de pe unele reţele de socializare pe care este reflectată, mai îndeaproape activitatea bibliotecii “Onisifor Ghibu” (Facebook - https://www.facebook.com/biblioteca.onisiforghibu şi  Flikr - https://www.flickr.com/photos/ghibuonisifor/albums; Google+ etc.) ale filialei “Onisifor Ghibu”, care la fel servesc drept sursă pentru promovarea imaginii bibliotecii cu toate activităţile sale culturale, dar care mai ales îi îndeamnă pe actualii dar şi potenţialii cititori să fie cât mai activi şi să se implice în viaţa culturală a comunităţii din care fac parte.
    În final, participanţii au fost îndemnaţi să vină cu noi idei, sugestii, preferinţe, propuneri pentru viitor, de schimbare pentru îmbunătăţirea activităţilor online, reflectarea cât mai originală a unor activităţi evenimente cu implicarea cititorului prin comentariile sale oportune şi bine argumentate.
         Bibliotecarul a menţionat că sunt binevenite propunerile inovatoare şi referitoare la partea grafică, tehnică a platformelor web. Toate propunerile venite din partea utilizatorilor sunt salutabile şi binevenite, acceptabile în măsura posibilităţilor şi de care se va încerca aplicarea lor în practică în cadrul viitoarelor activităţi ale bibliotecii “Onisifor Ghibu”.

vineri, 9 septembrie 2016

Nicolae Sulac – maestru al folclorului moldovenesc


Nicolae Sulac – maestru al folclorului moldovenesc 
(80 de ani de la naștere)


Astăzi, 9 septembrie 2016, îndrăgitul interpret și patriot Nicolae Sulac ar fi împlinit vârsta de 80 de ani.
De fiecare dată când era aniversarea lui, artiști, cunoscuți, rude și prieteni veneau să-l felicite pe marele rapsod al întregului neam. De 13 ani, însă, admiratorii și prietenii marelui artist îl omagiază în fața impunătorului mormânt ce se află la cimitirul municipal din Chișinău (în strada Armenească).
Nicolae Sulac (n. 9 septembrie 1936, satul Sadîc, Cahul — d. 8 aprilie 2003) a fost un cântăreț de muzică populară din Republica Moldova. Activitatea sa artistică a început-o în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, și anume în cadrul capelei corale "Doina" (din 1959).
În 1965 Nicolae Sulac devine solist al ansamblului "Fluieraș", ansamblu care a lansat mulți interpreți de muzică populară din Moldova. În anii 70 și începutul anilor 80 concertează în calitate de solist al ansamblului "Lăutarii".
Nicolae Sulac este laureat al premiilor Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), artist al poporului al R.S.S.M. și ulterior al Republicii Moldova, cavaler al Ordinului Republicii (1992). În anul 2002 a creat un fond de susținere a muzicii populare.
Nicolae Sulac a interpretat piese exclusiv în limba română fiind aplaudat de fiecare dată de către toată sala, chiar și de cei ce nu cunoșteau limba română.Spre sfârșitul vieții Sulac a dorit să se stabilească cu traiul la Iași, oraș care îi plăcea mult și unde obișnuia să se înțîlnească cu prietenii.
A decedat la Chișinău, în 2003, în urma unui atac cerebral și a fost înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău. La 9 octombrie 2004, în cadrul Cimitirului Central a fost inaugurat un bust al său. În 2007 a apărut pe piață albumul "La o margine de drum" a lui Nicolae Sulac.
Nicolae Sulac este singurul artist de muzică populară din Moldova, care a fost înscris în Marea enciclopedie Sovietică.



Aprecieri critice
„Maestrul Nicolae Sulac a rămas o legendă în folclorul moldovenesc, iar balada “Miorița”, cîntată de atîtea ori de el este culmea măiestriei interpretative. Nicolae Sulac ne-a lăsat o moștenire spirituală bogată– a înregistrat sute de piese compuse și intrepretate de el, a evoluat în cadrul sutelor de concerte cucerind spectatorii noștri și cei de peste hotare. Pe firmamentul culturii noastre Nicolae Sulac a strălucit nu numai cu harul său interpretativ, ci și cu cu umorul său fin și profund filozofic. Istorioarele și bancurile sale circulă și azi în popor.”
(Veaceslav Madan, ministrul culturii 2002-2005)

„Nicolae Sulac a fost înzestrat cu har Dumnezeiesc pentru a bucura sufletele noastre.”
  (Valentin Goga, directorul Palatului Național 1995-2016)

„Nicolae Sulac nu știa cine este Nicolae Sulac, el aparținea unui timp, unei epoci, unui popor...”
 (Emil Loteanu, a fost un actor, regizor, scenarist, poet și scriitor moldovean )






„Nicolae Sulac este icoana sufletului meu! Prin cântecele sale el ne-a alinat durerea, ne-a cântat dorul, bucuria şi necazul întregului popor. Vocea sa inconfundabila a încântat ani de-a rându generaţii întregi. El a reprezentat o epoca distinsa în folclorul basarabian şi rămâne a fi o flacără vie ce va lumina şi va dăinui peste ani şi pentru urmaşii noştri. CÂT VOI TRAI PE PĂMÂNT, PE SULAC ÎL PORT ÎN GAND – aceste sunt două versuri dintr-un cântec care l-am dedicat lui Nicolae Sulac şi care reprezintă întreaga mea fiinţa.”
(Ion Florea)