luni, 30 ianuarie 2012

I.L.Caragiale – Mimul genial al unei epoci

 Listă bibliografică
  1. Caragiale, Ion Luca. Opere (În 4 volume) / Ion Luca Caragiale. –Buc.: Ed. de stat pentru literatură şi artă, 1959.
  2. Caragiale, Ion Luca. Calul dracului şi alte povestiri. –Buc.: Ed. Eminescu, 1995. -122 p.
  3. Caragiale, Ion Luca.. Cănuţa, om sucit / Ion Luca Caragiale. –Galaţi: Ed. Porto-Franco, 1991. -136 p.
  4. Caragiale, Ion Luca. Două loturi / Ion Luca Caragiale. –Craiova: Ed. Scrisul românesc, 1994. -400 p.
  5. Caragiale, Ion Luca. Fabule, satire, parodii / Ion Luca Caragiale. –Timişoara, 1972. -216 p.
  6. Caragiale, Ion Luca. La Hanul lui Mânjoală / Ion Luca Caragiale. –Buc.: Ed. Minerva, 1987. -238 p.
  7. Caragiale, Ion Luca. Moftul românesc / Ion Luca Caragiale. –Iaşi: Ed. Moldova, 1991. -349 p.
  8. Caragiale, Ion Luca. Momente şi schiţe / Ion Luca Caragiale.  –Buc.: Ed. Ion Creangă, 1972. -256 p.
  9. Caragiale, Ion Luca. Nuvele. Povestiri / Ion Luca Caragiale. –Buc.: Ed. Minerva, 1985. -88 p.
  10. Caragiale, Ion Luca. O făclie de paşte. În vreme de război / Ion Luca Caragiale. –Buc.: Ed. Minerva, 1996. -180 p.
  11. Caragiale, Ion Luca. O scrisoare pierdută / Ion Luca Caragiale. –Buc.: Ed. Minerva, 1971. -301 p.
  12. Caragiale, Ion Luca. Publicistică şi corespondenţă / Ion Luca Caragiale. –Buc.: Ed. ,,Grai şi suflet – cultura naţională’’, 1999. -556 p.
  13. Caragiale, Ion Luca. Publicistică, politică şi... delicatese / Ion Luca Caragiale. –Buc.: Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2003. -328 p.
  14. Caragiale, Ion Luca. Teatru (În 2 volume) / Ion Luca Caragiale. –Buc.: Ed. Minerva, 1978. -328 p.
  15. Caragiale, Ion Luca. Temă şi variaţiuni / Ion Luca Caragiale. –Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1981.-500 p.
  16. I.L.Caragiale în conştiinţa contemporanilor săi. –Buc.: Ed Minerva, 1990. -512 p.
  17. Cazimir, Ştefan. Caragiale – unversul cosmic / Ştefan Cazimir. -Buc.: Ed. pentru literatură, 1967. -266 p.
  18. Cioculescu, Şerban. Viaţa lui I.L.Caragiale / Şerban Cioculescu. –Buc.: Ed. Emiescu, 1977. -605 p.
  19. Constatinescu,I. Caragiale şi începuturile teatrului european modern / I.Constatinescu. –Buc.: Ed. Minerva, 1974. -356 p.
  20. Elvin, B. Modernitatea clasicului lui I.L.Caragiale / B.Elvin. -Buc.: Ed. pentru literatură, 1967. -214 p.
  21. Iosifescu, Silvian. Caragiale / Silvian Iosifescu. –Buc.: Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, 1952. -290 p.
  22. Papadima, Liviu. Caragiale, fireşte / Liviu Papadima. –Buc.: Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1999. -196 p.
  23. Petrică, Marin. I.L.Caragiale – Bibliografie / Marin Petrică. –Buc.: Biblioteca activistului cultural, 1964. -270 p.
  24. Tomuş, Mircea. Opera lui I.L.Caragiale / Mircea Tomuş. –Buc.: Ed. Minerva, 1977. -429 p.
  25. Vartic, Ion. Clanul Caragiale / Ion Vartic. –Cluj-Napoca: Biblioteca Apostrof, 2002. -276 p.
Biblioteca Publică ,,Onisifor Ghibu'' vă propune un semn de carte I.L.Caragiale

vineri, 27 ianuarie 2012

Aurelian Silvestru - Pygmalion al sufletului omenesc

Revistă bibliografică

1. Silvestru, Aurelian. Cel rătăcit / Aurelian Silvestru. –Ch.: Prut International, 2009. -356 p.

Refuz să cred că putem trece prin viaţă fără să ucidem un vis, o floare, o speranţă sau o dragoste nevinovată. Ne-am sinucide dacă ne-am da seama cât de cruzi suntem. Zilnic, iluziile muşcă din noi câte o fărâmă de suflet, până când îl mistuie aproape de tot. Atunci, fulgeraţi de adevăr, constatăm cu uimire că, fără suflet, nici moartea nu are nevoie de noi...

...Avea impresia că ajunsese dintr-odată foarte puternic şi foarte important. Nu se gândea la consecinţe. Nu-i păsa de pericol. Nu se temea. Ştia că nu poţi avea succes, dacă frica de a pierde este mai mare decât bucuria de a câştiga. El nu avea de gând să piardă. Mizase, fără greş, pe oportunităţi care, ulterior, s-au transformat în certitudini. Şansa pe care i-o oferise Jean Sorel era una cu totul ieşită din comun: i se încredinţase dreptul de a valorifica o taină capabilă să răvăşească lumea. Ce altă perspectivă să-şi dorească un savant începător?

 2.
Silvestru, Aurelian. Fărâme de suflet / Aurelian Silvestru. –Ch.: Ed. TOCONO, 2011. -370 p.
Cel mai important lucru pe care poţă să-l realizezi în viaţă e să fii Om, un Om Adevărat. Nu unul care se laudă cu banii sau cu maşina sa. Nu unul care îşi vinde fratele, răspunzând la binefacere cu ură şi cu răutate. Nici unul care îşi uită părinţii, prietenii şi neamul atunci când urcă vârful piramidei.
Un Om Adevărat nu este neapărat un mare om. El poate fi mai mic decât o lacrimă, dar, în mod obligatoriu, este la fel de pur ca ea...

(...) Oamenii Adevăraţi nu mor niciodată! Ei, pur şi simplu, se înalţă la Dumnezeu, nestingheriţi de păcate, ca să pună în faţa Lui o vorbă bună şi pentru noi, cei cu aripile încărcate încă de ţărână...

3. Silvestru, Aurelian. Victoria speranţei / Aurelian Silvestru. –Ch.: Prut Internaţional, 2003. -118 p.
Într-un cântec adevărat, cuvintele nu pot fi despărţite de melodie.
Într-un cntec adevărat, melodia nu poate fi despărţită de  cuvinte.
Într-un cântec adevărat, cuvintele cântă, melodia vorbeşte...
Cântecele lui Aurelian Silvestru sunt scrise cu inima şi, prin fiecare notă, prin fiecare literă (urmele ,,inimii’’ păşind pe portativ), confirmă mai vechiul adevăr, rostit încă de Alecsandri, că ,,ceea ce este simţit adânc se spune simplu de tot’’.

Sincere şi curate ca lacrima, memorându-se cu uşurinţă, unele dintre cîntecele incluse în prezenta culegere – Îndemn la Unire, Planeta Limbii, Colind, Azi ne-am întors din vacanţă ş.a. – au devenit şlagăre, fiind îndrăgite de copiii de pe ambele maluri ale Prutului.

4. Silvestru, Aurelian. Ispita nemuririi / Aurelian Silvestru. -Ch.: Ed. Museum, 2011. -264 p.
... Nu există oameni mari: cei pe care îi considerăm astfel sunt, pur şi simplu, nişte autocondamnaţi la muncă silnică. Talentul e capacitatea de a transforma efortul în plăcere. Totuşi, ca să baţi la uşa Nemuririi, e prea puţin să ai talent. Mai trebuie să şi ţi-l afirmi. Nemurirea nu se dă ,,cu mănunchiul’’, ca verdeaţa la tarabă. Nu poţi avea decât celebritatea care ţi-e predestinată, oricât ai arunca cu pietre în renumele celor înzestraţi. Gloria se câştigă prin luptă. Dar nu prin lupta cu valorile recunoscute. Singura bătălie din care poţi ieşi încununat cu slavă e bătălia cu propriile tale imperfecţiuni...

(...) V-aţi întrebat, probabil, de nenumărate ori: care e rostul existenţei? Progresul? Fericirea? Simpla continuitate a speciei umane?...
Nu e deloc uşor să dai răspuns la aceste întrebări. La fel de tainică e şi problema creativităţii. A trăi, la urma urmei, înseamnă a da naştere unei alte existenţe, a lăsa în urmă un pom, o casă, un izvor, o idee. Aşa, cel puţin, ne învaţă o veche zicală. Şi nu avem nici un motiv să nu fim de acord că viaţa, într-un anumit sens, este creţie. Natura ei a suscitat cele mai luminoase minţi, din cele mai îndepărtate timpuri, rămânând şi azi, în mare parte, un mister nedescifrat până la capăt...

5.  Silvestru, Aurelian. Dincolo de imposibil / Aurelian Silvestru. –Ch.. Prut Internaţional, 2007. -190 p.
  • O prietenie pierdută – grămezi de cuvinte pe care le regreţi...
  • Dacă dincolo de moarte nu există dragoste, la ce bun veşnicia?
  • Lumea e mare, dar noi suntem şi mai mari, dacă ne credem în stare s-o cucerim...
  • Două lucruri ne trebuie pentru fericire: o dragoste şi o vocaţie, dar ambele – adevărate!
  • Doar faptele noastre decid dacă murim înainte de moarte ori trăim după ea...
  • Geniul, mai presus de toate, e un obsedat de adevăr şi de frumos...
  • Teme-te să ai întotdeauna dreptate numai tu...

6. Silvestru, Aurelian. A doua şansă / Aurelian Silvestru. –Ch.: Prut Internaţional, 2011. -60 p.
În faţa marilor primejdii, ca şi în faţa marilor puteri, există două feluri de a te comporta:
-    unul, umilitor şi ruşinos, pe care îl acceptă doar cei ce merită să fie trataţi ca nişte robi;
-   şi altul, plin de demnitate şi nobleţe, pe care îl arată cei ce ştiu că Ţara şi Independenţa sunt sinonime absolute!
Prinşi în închisoarea acestor două perspective, nu avem de ales decît între eroism şi laşitae...
Onoarea se măsoară cu voinţa de a nu pune în cârca altora propriile noastre responsabilităţi faţă de Patrie.


7. Dabija, Nicolae; Silvestru, Aurelian. Daciada / Nicolae Dabija; Aurelian Silvestru. –Ch.: Lumina, 1993. -208 p.
Dragă copile! În anul ce s-a scurs ai întors prima filă din istoria neamului tău. L-ai cunoscut pe Burebista, pe Decebal, Alexandru cel Bun, pe Ştefan cel Mare, pe Mihai Viteazul şi pe atâţia alţi strămoşi, cu care ne mândrim.
Istoria, însă, nu încape într-o singură carte. Nici viaţa unui singur om. Ea se făureşte mereu, din generaţie în generaţie, prin activitatea tuturor membrilor unui popor. Fiecare om este dator să contribuie cu ceva la propăşirea neamului său. Ca mâine îţi va veni şi ţie rândul. Şi, ca să nu greşeşti, ca să ştii precis ce ai de făcut, va trebui să cunoşti cât mai bine drumurile bătătorite de strămoşi.
În faptele lor din trecut vei descoperi miezul faptelor tale în viitor. Căci e prea puţin să fii urmaşul unor bărbaţi cu demnitate.  Trebuie să ai tu însuţi demnitate. Ca să te asemeni cu ei. Ca părinţii şi prietenii tăi să se poată mândri cu tine. Ca ţara ta să devină cât mai bogată şi înfloritoare. Prin munca ta. Datorită străduinţei tale. Încearcă şi vei reuşi!

8. Silvestru, Aurelian. Noi şi biografia omenirii / Aurelian Silvestru. –Ch.: Museum, 1998. -304 p.
Istoria  nu este doar ,,un depozit’’ de date, locuri, evenimente, personaje ş.a.m.d. pe care elevii sunt obligaţi să le memoreze pentru a căpăta o notă bună... Istoria nu se învaţă ,,pentru notă’’. Istoria nu se învaţă ,,cu de-a sila’’. Învăţăm istoria pentru a ne cunoaşte pe noi înşine, pentru a citi, adânc, în rădăcinile noastre. Numai ştiind că le avem, numai ştiind cât de adânci sunt ele, le putem ocroti.
Doar privindu-ne în ansamblul neamurilor lumii, vom vedea, vom înţelege cu adevărat că avem o Istorie mare, zbuciumată şi că această Istorie nu este un simplu ,,manual’’ – ISORIA NOASTRĂ, ISTORIA ROMÂNILOR este o carte vie, ,,tirajul’, numărul de ,,exemplare’’ ale căreia coincide cu numărul acelora care, din moşi-strămoşi, trăiesc, simt, iubesc, suferă, gândesc şi vorbesc româneşte...
Citind cărţile, articolele, eseurile, nuvelele istorice ale lui Aurelian Silvestru – scrise viu, inspirat, simplu, cu dragoste şi respect faţă de acei care au făcut ,,biografia omenirii’’ – în sufletul şi-n cugetul nostru se proiectează, măreţ, precum după ploaie – curcubeul pe cer, luminosul, vechiul, netrecătorul sentiment: mândria de a fi român.


miercuri, 18 ianuarie 2012

Master-class Arta exprimării elegante


Cu scopul iniţierii în arta conversaţiei civilizate, pe data de 17 ianuarie, la Filială a  avut loc o lecţie de instruire în arta comunicării, la care au participat cititori ai bibliotecii şi elevi de la Liceul M.Eliade, manifestându-şi interesul pentru dobândirea unor abilităţi de exprimare elegantă.
 În cadrul acestei lecţii interactive cu genericul Elementele de bază ale conversaţiei publicul a fost familiarizat cu un set de instrumente utile pentru a întreţine o conversaţie plăcută, folosind cu maximum de profit vocea, zâmbetul, expresia feţei, ţinuta corporală şi vestimentară.  Cunoştinţele teoretice acumulate au fost aprofundate de elevi prin exerciţii practice privind aspectul general, formula de salut şi de prezentare, modul de a susţine o conversaţie, subiectele abordate, tipurile interlocutorilor, formula de încheiere a conversaţiei într-o notă civilizată. Tinerii s-au convins că fiecare personalitate are un stil aparte de a conversa, iar aceste experienţe personale oferă o nouă perspectivă asupra relaţiilor interumane prin capacitatea de a dialoga, care ne exprimă şi ne distinge ca fiinţe umane.

marți, 17 ianuarie 2012

Poezia meditativ-filozofică a lui Victor Teleucă

(Revistă Bibliografică)

Victor Teleucă - un heraclitean transmodern. - Ch.: Ed. ,,Universul'' ÎS, 2010 - 428p.
Cu acest volum, posteritatea lui Victor Teleucă se întregăseşte cu o dublă faţă. Mai întâi, antologhează principalele aspecte ale exegezei, trebuitoare unui viitor monograf, atât în ceea ce priveşte opera cât şi viaţa, prin textele critice şi prin bogata iconografie finală. Apoi, îl surprinde într-o ipostază mai puţin familiară publicului cititor, aceea de critic literar, înzestrat cu fineţea observaţiei şi cu profunzimea percepţiei estetice şi filozofice. Poetul este şi el prezent prin excelentul poem inedit închinat lui Eminescu. Nu încape îndoială, opera, întregită cu două veriatbile capodopere postume (Ninge la o margine de existenţă şi Improvizaţia nisipului) îl plasează pe Victor Teleucă în rândul strălucitei pleiade şaizeciste, alături de Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Grogore Vieru, deschizând, totodată, drmul spre noua paradigmă culturală a transmodernităţii.

Cibotaru, Arhip. Pe timpul lui Teleucă: roman-fapt / Arhip Cibotaru; cop.: Aurel Guţu. -Ch.: Ed. ,,Universul'' ÎS, 2010. - 480p.
Am scris ceea ce am simţit şi am trăit. M-am bazat în linii mari numai pe ceea ce am vazut cu ochii mei şi am păstrat în memorie. Doar în două sau în trei locuri am reprodus câteva momente luate din auzite. Poate nu ar fi trebuit. Dar ele mi s-au părut atât de veritabile şi de pitoreşti, încât n-am putut să le ocolesc. În rest, m-am străduit să redau cu stricteţe şi cu maximă sinceritate numai faptele reale şi să nu inventez nimic...
Autorul
Teleucă, Victor. Răsărit de Luceafăr: poem / Teleucă Victor; il., cop. de Ion Daghi. -Ch.: Ed. ,,Universul'' ÎS, 2010. -28p.
...din aceeaşi noapte plină de-adevăruri şi misteruri s-a făcut mai mândră-n ceruri steaua ce-n apus de soare din adânc de bolţi răsare, cea fără a şti ce-i moartea, el, pândit de Lucifer, să-i dea soartă de Luceafăr, înger răzvrătit ce vine dintr-un timp din nou născut;....




Teleucă, Victor. Car frumos cu patru boi / Victor Teleucă. -Ch.: Ed. ,,Universul'' ÎS, 2011. -36p.
                             O altă limbă mai frumoasă nu-i
Mai dulce şi mai bună decât toate                    Auzi? În limba mea
E pentru mine limba mea                                 Pe cer răsare prima stea,
Şi pentru tine limba ta,                                    Şi-n toate limbile la fel
Şi pentru dânsul - limba lui -                           Luceafărul răsare clar, fidel. 
O altă limbă mai frumoasă nu-i
Din care omul cântecul îşi scoate.



Teleucă, Victor. Ninge la o margine de existenţă. Poezii, reflecţii şi alte deziceri de sine / Victor Teleucă. -Ch.: ed Cartea Moldovei, 2002. -308p.
Prezentul volum este rodul unei întregi Vieţi devenită Poezie. Şi bineînţeles, Filosofie. Din îngemănarea celor două apare Lirosofia, aşa cum din teză şi antiteză apare sinteza. Cartea este o adevărată revelaţie prin substanţa sa meditativă, prin felul eispontan de a se structura, prin modul surprinzător de a se naşte din ea însăşi. Un nexus cauzal tainic leagă intr-un tot întreg notaţiile, impresiile, trăirile la simplul îndemn parcă de poveste. Cartea nu este o carte propriu-zisă, o culegere oarecare de poeme situate în mod tradiţional una după alta la voia întîmplării, ci un adevărat ,,Divan al Gâlcevii'', al ,,certurilor'', Eului cu Sinele.

 Teleucă, Victor. Decebal / Victor Teleucă. -Ch.: Ed. ,,Universul'', 2003. -37p.
 În formula lirică a lui Victor Teleucă poezia s-a contopit cu istoria şi cu filosofia. ,,Decebal'' este cântecul de lebădă al lui Victor Teleucă, tulburător ca o baladă rostitiă în cheie de tremolo, de recitativ aedic ce afectează pragurile de sus ale sensibilităţii. Balada, e în concepţia romanticilor, cântec despre destin. Lui Victor Teleucă i-a reuşit pe deplin acest cântec despre destin, trăit de noi într-o istorie ce a bătut cu furtuni continue ,,pământul carpatic bătrân''. Este o meditaţie existenţială rostită în acorduri sonore deosebit de fine venite din tăceri adânci, care sunt ale fiinţei înfruntate de limitele istoriei şi destinului.


Teleucă, Victor. Improvizaţia nisipului: Aventura improvizaţiei / Victor Teleucă. -Ch.: ,,Universul'', 2006. -336p.
 Poet, poet înainte de toate, Victor Teleucă nu rămâne doar un ,,simulant'' al cogito-ului cartezian. El e un mare poet dublat de un gânditor temeinic, veşnic bântuit de nisipurile mişcâtoare ale existenţei în căutarea drumului spre Fiinţă. 
Carte profund originală construită arhitectonic din pietrele urcate de Sisif pe vârful muntelui, în ciuda aparenţei dezordinei al fragmentelor, Improvizaţia nisipului este, probabil, cea mai înaltă realizare artistică a lui Victor Teleuca.
Teodor Codreanu

Victor Teleucă - încercarea de a nu muri

                                                                                                                                   Tabel cronologic
1932 – la 19 ianuarie, în satul Cepeleuţ, fostul judeţ Hotin, s-a născut  Victor Teleucă în familia lui Gavril şi Maria Teleucă.
1948 – Absolveşte şcoala de şapte ani în satul de baştină. Scrie prima poezie. Publică primele versuri în Scânteia Leninistă.
1949 – Publică în Ţăranul sovietic.
1952 – Termină şcoala medie din Grimcăuţi, apoi timp de un an este angajat la ziarul raional din Briceni.
1957 – Participă la Festivalul Mondial al tineretului de la Moscova.
1958 – Absolveşte Facultatea de Filologie şi Istorie a Institutului I. Creangă. Este angajat la televiziunea moldovenească în calitate de redactor superior. Apare cartea de debut Răscruce.
1959 – Participă la Festivalul tineretului din Viena. Se căsătoreşte cu Lidia, medic din satul Tomuz.
1960 – se nasc fiii gemeni.
1961 – se naşte fica Mariana.
1962 – Consultant la Uniunea Scriitorilor, apoi redactor-şef adjunct la revista Nistru. Vede lumina cartea  Nelinişti.
1963 – viziteză prima dată România.
1964 – Apare cartea Din patru vânturi. Este numit redactor-şef la săptămânalul Cultura.
1965 – se naşte fiica Rodica.
1970 – apare o nouă carte – Versuri. Călătoreşte în Bulgaria.
1971 – publică volumul de versuri Îmblânzirea focului. Traduce opere al altor scriitori.
1973 – tipăreşte poemul Eroica. Călătoreşte în Franţa.
1975 – Vine cu Şi alte nelinişti, prefaţate de R. Suveică.
1976 – Este secretar la conducerea Uniunii Scriitorilor. Apare în traducere de E. Axelrod cu Portrete în 
timp.
1977 – fondează şi conduce până în 1983 hebdomadarul Literatura şi arta.
1982 – Apare culegerea de schiţe publicistice Goniţi pasărea de cenuşă.
1983 – primeşte titlul onorific de Maestru emerit în arte din Moldova.
1985 – Este redactor literar la revista Nistru. Publică Scrieri alese.
1990 – publică eseul Car frumos cu patru boi.
1993-2002 – predă filosofia, istoria culturii, psihologia şi estetica la Liceul republican de Arte Plastice I. 
Vieru şi estetica la Liceul Prometeu din Chişinău.
1997 – este ales Omul anului al ziarului Moldova suverană.
1998 – este decorat cu Ordinul Republicii pentru merite deosebite în dezvoltarea Literaturii naţionale.
2000 – Apare primul volum în grafie latină Piramida singurătăţii. Este decorat cu medalia Mihai Eminescu.
2002 – la 12 august, după o grea suferinţă, se stinge din viaţă.

Referinţe critice:
,,Ca nimeni altul, Victor Teleucă a cîutat să descopere şi să îmblânzească contrariile dialectice ale vieţii, secundate de neliniştiile metafizice, ca nimeni altul, Victor Teleucă a explorat la maximum aparenţele şi paradoxurile existenţiale,dincolo de care a intuit esenţele primordiale ale Trecerii Noastre prin Timp.''
M.Dolgan, ,,Limba română'', 2002.

 ,,Victor Teleucă avea o cultură extraordinară. El a reabilitat eseul filosofic, a dus noutatea poemului-metaforă, are poeme care sunt în tot întregul lor metafore. A fost un pedagog extraordinar. Chiar dacă n-ar fi scris nimic, ar trebui sa-i mumţumim ascultând cum gândesc tinerii cărora le-a predat. Având cultul scrisului, a încercat mereu să ajute, a ajutat la creşterea bunăstării acestui popor, dacă susţinem că spiritualitatea face parte din noţiunea de bunăstare. Victor Teleucă este o lecţie pe care trebuie să o însuţim.''
Nicolae Dabija, ,,Viaţa Basarabiei''.
,,E un poet de rezistenţă şi, într-adevăr, cum s-a mai spus aici, unic în poezia noastră în poezia noastră prin structura sa filozofică. Întrucât astăzi avem un cititor mai puţin pregătit, odată cu trecerea anilor, Victor Teleucă, sunt sigur, va avea tot mai mulţi admiratori.''
Spiridon Vangheli,  ,,Literatura şi Arta'', 2002.
,,Victor Teleucă este un raţional care a scris cu pasiune, şi-a trăit viaţa cu pasiune, s-a consumat în scrisul său - cu toată aparenţa de om moderat (al măsurii). Este poetul care are un loc al său în istoria literaturii, fiindcă a rămas ceva în urma lui. A rămas o carte de înţelepciune, trăită, simţită, smulsă din suflet, durută, o pezie care rămâne pe masa noastră.Să rămână.''
Eliza Botezatu, ,,Săptămâna'', 2002.


vineri, 13 ianuarie 2012

Master-class Meşterul de dantele

 Biblioteca este instituţia păstrătoare de memorie, de valori şi tradiţii naţionale, zămislite de-a lungul veacurilor. Înclinaţia străveche spre lumea imaginaţiei poate fi constatată prin arta populară, care atestă adevăratul tezaur al meşterilor populari. Din păcate, tradiţiile se retrag într-un plan secund al cotidianului din cauza modernizării vieţii. Filiala a găsit o modalitate de a resuscita interesul pentru frumuseţea artei manuale, inaugurând o şcoală a măiestriei, numită Master-class Meşterul de dantele. Membrii întruniţi reprezintă firile pasionate de meşteşugul popular sub îndrumările preşedintelui Tatiana Juc, meşter popular, laureată a mai multor concursuri naţionale în domeniu. Scopul şcolii de dantele este orientat spre promovarea tradiţiilor populare naţionale prin formarea abilităţilor de mânuire a artei dantelăriei, spre dezvoltarea gustului pentru arta manuală prin activităţi de artizanat, spre cultivarea dorinţei pentru revigorarea tradiţiei străbune.

Pe data de 13 ianuarie, în ajunul Sf. Vasile, împătimiţii de frumos au creat o atmosferă de şezătoare, mânuind croşeta şi iniţiindu-se în micile secrete ale lucrului manual. Lecţia interactivă de ordin practic Arta dantelăriei în simboluri eminesciene s-a desfăşurat pe fonul unei expoziţii în cheie eminesciană, incluzând obiecte-simbol din poezia poetului-nepereche. Dantelele, prin formă şi culoare, şi-au justificat denumirile: Lacul codrilor albastru, La steaua care-a răsărit, Trece lebăda pe ape, Pe freamătul de frunze, O, vis ferice de iubire, servind ca model de inspiraţie pentru publicul participant, provocându-i să aleagă modele personale pentru croşetare.

Această îndeletnicire care provoacă satisfacţie şi o bună dispoziţie va continua prin iniţierea şi atragerea altor participanţi care doresc să cunoască oazele creaţiei manuale, garnisind horboţică la batiste, feţe de masă, ii, baticuri, guleraşe, suvenire. Prin aceste întruniri, tradiţia va dăinui, rămânând o prezenţă continuă în cultura populară.

Clubul Multiculturalism: Cu Eminescu pe meridianele lumii

Pe data de 10 ianuarie curent, la Filiala Ghibu, a avut loc prima şedinţă a noului Club cu genericul Multiculturalism, care şi-a propus scopul de a recepta valorile universale în raport cu literatura română prin strategii variate de lectură, utilizând impresiile postlecturale, lectura interpretativă pentru formularea unor judecăţi proprii, atitudini şi valori. În cadrul procesului de globalizare a culturii, este important ca tinerii să-şi formeze unele reprezentări proprii asupra diversităţii culturale prin încadrarea scriitorilor români în context literar universal, raportat la epocă şi curent literar, teme, motive. Tocmai acest obiectiv a fost urmărit în cadrul discuţiei Eminescu pe meridianele lumii, prilejuită de Ziua naşterii poetului nostru naţional, care are cele mai mari tangenţe şi interferenţe cu procesul literar universal. Discuţia a fost animată de scriitoarea Eugenia Bulat şi elevii de la Liceele Minerva şi M. Eliade, care au opinat asupra universalităţii geniului eminescian, a înrudirii poetului cu mai multe culturi ale lumii, în special cultura germană, italiană, franceză, chineză. În acest context, au fost amintite eforturile tânărului student de laViena şi Berlin, care, în aceste metropole ale culturii occidentale, a căutat să se alinieze marilor idei ale timpului său. Elevii au sesizat, în opera lui Eminescu, amprente din Nietzsche, Novalis,  Shakespeare, din mitologia indiană. Drept un material teoretic suplimentar în abordarea temei propuse a avut  Prezentarea de carte Eminescu - Mă topesc în flăcări, care a aprofundat cunoştinţele elevilor asupra conceptului universal al creaţiei eminesciene prin dialoguririle cu eminescologi din lume, realizate de Mihai Cimpoi. Prin prisma aprecierilor şi interpretărilor unor exegeţi notorii: Michel Steriade (Belgia), Rosa del Conte (Italia), Ion Miloş (Suedia), Ovidiu Vuia (Germania), Aurelia Rusu (Franţa) s-au făcut trimiteri la antici, la filosofia budistă, la Goethe, la Kant şi Hegel, la Heidegger, ajutându-le elevilor să-l descopere pe romanticul Eminescu, însetat de cunoaştere, cuprins de setea de iubire şi nostalgia absolutului. Prin impactul acestei cărţi, tinerii l-au descoperit pe Eminescu în diverse ipostaze: omul tragic, omul total, omul universal, cultivându-le dorinţa de a-l cunoaşte pe Eminescu mai amplu, în context universal.
Astfel, prin activitatea Clubului Mithos, Filiala susţine procesul instruirii în instituţiile de învăţământ, creând un suport informaţional adecvat noilor strategii ale şcolii moderne, ajutând elevii în pregătirea temelor pentru acasă şi integrării tinerilor în circuitul valorilor universale.
 

joi, 12 ianuarie 2012

Descoperirea mitului

Începutul anului 2012 a fost marcat la Filiala O.Ghibu prin inaugurarea unui nou club pe interese - Clubul Mithos. Ideea vine din partea tinerilor utilizatori ai bibliotecii, dornici de a evada din capcanele consumerismului şi ale falselor valori care ne strangulează aspiraţiile, pentru a ieşi din condiţia profană a limitelor temporale. Membrii clubului sunt tineri intre 17-22 ani de la diverse instituţii de învăţământ, porniţi pe drumul căutării de sine prin intermediul tărâmului mitologic, demonstrând că, în pofida tehnicizării secolului, omul are nevoie de poveste şi absolut. Este salutabilă această preocupare a tinerii generaţii îndreptată spre cunoaşterea şi descifrarea miturilor, care joacă un rol esenţial în societate, fiind expresia unui mod de a fi în lume. Lipsa miturulor provoacă tulburările şi crizele societăţii moderne. Omul mileniului trei este în căutarea sufletului, în căutarea unui nou mit, care să-i alimenteze forţa spirituală, să-i redee forţele creatoare. Scopul clubului pe interese orientează spre interpretarea miturilor valorificate în literatură, muzică, arte plastice, dar tăinuite şi în existenţa de fiecare zi prin ritualuri sacre, superstiţii, datini. 

Prima şedinţă a avut un caracter de iniţiere în lumea miturilor prin medierea preşedintelui Clubului, dr. Veronica Postolachi, punând accent pe mituri ca «adevărate revelaţii, care îi amintesc omului de sensul creaţiei şi privilegiul de a rămâine homo religiosus». 

Discuţia Popasul în lumea mitului eminescian a dezvăluit un întreg univers al miturilor în creaţia poetului: mitul naşterii şi morţii universului, mitul istoriei, mitul magului, mitul oniric,  mitul întoarcerii la elementele primordiale ale naturii, mitul creatorului. În baza lecturii poemelor Scrisoarea I, Luceafărul, Călin(file din poveste), Panorama deşertăciunilor (fragm.), Povestea magului călător prin stele, Odă în metru antic, membrii Clubului au constatat frumuseţea unor «mituri şi fantasme până atunci necunoscute în literatura română», descoperind şi unele mituri româneşti: mioritic, al Zburătorului, al meşterului Manole, al Dochiei, al lui Hyperion şi Narcis. Procesul de familiarizare cu universul mitopo(i)etic al lui Eminescu a solicitat lucrul asupra unor secvenţe, explicarea unor concepte operaţionale, delimitarea mitului original de mitul valorificat, recreat în opera poetică, argumentând metamorfoza miturilor de la demitizare la remitizare, aspect relevat prin scurtele intervenţii ale elevilor V. Rotaru, V. Colesnic, V. Maximenco, O. Pîslă, C. Cozari. Publicul a descoperit o altă dimensiune spirituală, care ne ajută să alegem binele şi frumosul dintr-un hăţiş al incertitudinilor existenţiale. Impactul acestei întruniri constituie o treaptă pe drumul sinuos către templul adevăratei personalităţi, contribuind, într-un stadiu incipient, la lărgirea orizontului cultural al tinerilor, facilitându-le comunicarea prin schimbul de opinii şi cunoştinţe adecvate unui nivel de cultură pe măsura celui mai mare poet român-Eminescu.
Elena Vulpe, director al Filialei O. Ghibu

miercuri, 11 ianuarie 2012

2012 - Anul Doina şi Ion Aldea-Teodorovici



Conform deciziei Parlamentului, anul 2012 va fi consacrat interpreţilor Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.
Cu această ocazie, pe parcursul anului vor fi organizate manifestări în cinstea celor doi interpreţi.
În 2012 se împlinesc 20 de ani de la moartea legendarului cuplu Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Aceştia au fost adevărate simboluri ale românismului şi speranţei de reunire a Basarabiei cu România.
                  

                                                     Doina Aldea - Teodorovici: Testament pentru urmaşi
Dragi compatrioţi,
Ce este Patria? Patria este poporul care – pe o anumită Piaţă – îşi înfăptuieşte mişcarea istorică. Patria este trecutul poporului, prezentul şi viitorul. Patria este cultura, limba şi caracterul lui. Patria e scopul revoluţiilor săvârşite. Revoluţia pe care o săvârşim este demnă de neamul nostru. Zicea cineva că fiecare îşi vede propriul vis şi nu aude coşmarul celorlalţi. Noi am trăit acelaşi coşmar, dar am avut şi acelaşi vis. Este cel mai frumos vis – visul pentru libertate şi nimeni nu-l poate realiza – numai noi înşine.
Sunt mândră că ţin de acelaşi neam cu Dumneavoastră, dragi compatrioţi, cei ce ne-am apărat nu numai demnitatea naţională, nu numai libertatea, dar şi viaţa.

Sunt mândră că ţin de acelaşi neam cu cei care ne-am apărat în acele zile negre Patria; sunt mândră că ţin de acelaşi neam cu Mircea Snegur şi Nicolae Matcaş, cu Ion Borşevici şi Nicolae Dabija, cu cei ce şi-au lăsat gospodăriile şi au barat trecerea spre Chişinău.
Nenorocirea îşi are şi beneficiul ei: îţi ridică sufletul din pustiuri.
Dar nu putem spune că greul e în trecut. Abia acum trebuie să dovedim cine suntem.
Nu există pereţi şi cătuşe – oricît de tari ar fi – care ar putea stăvili aspiraţiile către libertate şi suveranitate. Avem destulă voinţă şi putere pentru a ne construi singuri viaţa. Şi această moştenire o dorim pentru copiii noştri.
Noi vrem să fim liberi, noi putem să fim liberi, avem destule minţi luminate, avem destulă cuminţenie şi curăţenie. Cine nu are voinţă – nu are înţelepciune. Noi le avem.
Astăzi vom fi din nou aceeaşi bătaie a inimii, aceeaşi dorinţă, acelaşi vis...
E prea puţin ce faci pentru poporul tău, în cazul când nu faci totul. Noi trebuie să facem mai mult decât totul.

                                          Vă propunem unele aprecieri despre Doina şi Ion Aldea - Teodorovici:
Aşa cum fiinţa lui Dumnezeu s-a topit în nemărginirea Universului, iar întreaga suferinţă a neamului a vibrat şi mai vibrează şi astăzi pe cele patru corzi ale rebelei Balade porumbesciene, tot astfel cele două fiinţe, Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pământ, iar noi, la rândul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har. Artistul nu poate inventa bucuriile, nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion. Ei n-au inventat nimic, ei, pur şi simplu, au ars în cântecul lor. 
Grigore Vieru
  
Arta lor este îndurerată. Muzică de raspântie şi totuşi atât de curată şi valoroasă în sine nu numai prin mesajul transportat. Ca o regină a unui nord fabulos, aşa vine Doina să-şi urmeze ursul preferat (…). Am plâns copilăreşte la cîntecele lor, ale Doinei şi ale lui Ion. Cât mai are artişti ca Vieru, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, poporul român poate spera la o purificatoare renaştere. Ea se şi petrece.
Adrian Păunescu

Inimi darnice. Nu cred că vom avea degrabă alte două inimi darnice ca inimile lor. Atât de tineri şi atât de nevinovaţi erau Doina şi Ion. De ce, mă întreb, anume peste ei s-a abătut năpasta? Unde era, de ce nu era îngerul lor de pază? O întâmplare nefastă a fost, un accident rutier? Un gol a rămas, un mare gol în sufletul nostru. Pustiu şi trist golul: două inimi iubitoare, două inimi gemene am pierdut... Noi am pierdut, Basarabia a pierdut, Mărgioara, Ţara. Dăruiţii cu har nu se nasc în fiecare zi, nici în fiecare an. Mă cutremură vocea lor: catapeteasma cerului ca şi cum ar fi ruptă în două de un fulger. Cântecul adevărat nu cunoaşte oprelişti. Bucură şi doare cântecul adevărat, înalţă şi tămăduieşte. Mult mai bine, dar şi mai frumos le-ar fi stat ...să moară în toamna daurită a vieţii, de multă inimă, de mult suflet, de mult cântec. Lor, ca şi cum le-a închinat Poetul împătimitele, înseninatele versuri:
"Braţ de braţ păşesc alături ...le stă bine
 laolaltă, Ea frumoasă şi el tânăr,
 el înalt şi ea înaltă ...             
Dumitru Matcovschi

Ion şi Doina, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici sunt două deosebite personalităţi ale muzicii şi interpretări contemporane, care au făcut şi fac epocă în prezentul de ieri, de azi şi de mâine al culturii româneşti de la periferia celui mai crunt imperiu. 
Gheorghe Vodă

Vor rămâne după un compozitor şi o interpretă lumina, cîntecul şi risipa de suflet, după ei care şed acum în genunchi – mire şi mireasa ai cîntecului care au scos mulţimea în stradă, facând-o să creadă în cele veşnice şi într-un viitor mai bun - aşteptând ca “Eminescu să ne judece”.
 Nicolae Dabija

                            





Doina şi Ion Aldea-Teodorovici - Cântecele demnităţii noastre

Listă bibliografică
1.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Suveranitatea. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
2.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Lăsaţi-ne în pace. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
3.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Pace lunii, pace lumii. - Chiş.: Ed. Grafema Libris, 2007
4.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Inima mea e Moldova. - Chiş.: Ed. Grafema Libris, 2007
5.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Bucuraţi-vă. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
6.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Ţara mea. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
7.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Casă părintească. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
8.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Bucovină. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
9.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Două lacrimi gemene. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
10.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Pomul vieţii. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
11.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - O floare e omul. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
12.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Monolog. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
13.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Noaptea marii beţii. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
14.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Scrisoarea ostaşului. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
15.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Mamei în amintire. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
16.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Vârsta dragostei. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
17.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Un om ciudat. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
18.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Parada măştilor. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
19.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Don Juanii. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
20.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Carnaval. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
21.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Ce farmece. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
22.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Nu te-ai priceput. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
23.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Comment ça va?. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
24.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Hai, hai. - Chiş.: Ed. Grafema Libris, 2007
25.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Ia-mă cu tine . - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
26.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Alo, cânt. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
27.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Umbrela. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
28.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Un telefon. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
29.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - O Magnolie. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
30.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Duios ţi-i numele, iubire... - Ch.: Ed. Grafema Libris  2007
31.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Iubeşte-mă. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
32.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Iubire -  Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
33.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Misterul dragostei. -  Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
34.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Restaurant. -  Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
35.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Te iubesc, te iubesc. -  Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
36.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - O, dacă n-ai fi, draga mea …. -  Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007               
37.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Acele vechi fotografii. - Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
38.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Memoria atingerii. -  Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
39.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Am o fiică. -  Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
40.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - O dulce floare este clipa. -  Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
41.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Balada stropului de soare. -  Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
42.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Drumul. -  Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007
43.    Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. - Баллада об юности. -  Ch.: Ed. Grafema Libris, 2007