Chișinăul citește o carte: „Țesut viu. 10x10” de Emilian Galaicu-Păun

În cadrul Programului municipal de lectură „Chișinăul citește o carte – 2015”  Biblioteca „Onisifor Ghibu” a organizat o întâlnire  a cititorilor cu scriitorul Emilian Galaicu-Păun, autorul volumului propus chișinăuienilor spre lectură în acest an.  Au participat elevi ai Liceului Teoretic „Spiru Haret”, ghidați de Sergiu Orehovschi, profesor de limbă și literatură română al acestei instituții.

Prezentarea scriitorului  Emilian Galaicu-Păun  și a cărții „Țesut viu. 10x10” a fost realizată de cercetătorul literar Vitalie Răileanu, directorul bibliotecii „Onisifor Ghibu” și Maria Pilchin, critic și istoric literar, profesor universitar.

În alocuțiunea de deschidere a activității, Vitalie Răileanu a ținut să accentueze că în jurul volumului „Țesut viu. 10x10”, scris de pe poziții de polemică, al talentatului scriitor Emilian Galaicu-Păun,  critica literară este axată de mult timp deja. Volumul este o provocare deosebită prin cuprinsul textului, prin sintagma limbajului abordat.

Criticul și istoricul literar Maria Pilchin a remarcat faptul că scriitorul Emilian Galaicu-Păun este un nume important în literatura română, iar romanul „Țesut viu.10x10” reprezintă o țesere a personajelor, a ideilor, a stilurilor. Autorul a reflectat în cuprinsul cărții istoria unui tânăr în devenire, venit din perioada societății sovietice. În același timp Emilian Galicu-Păun construiește literar viață cotidiană a diferitor generații crescute sub influența ideilor socialist-comuniste.

        Cu emoții palpitante în voce, scriitorul Emilian Galaicu-Păun a dezvăluit în fața cititorilor, aflați în Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, gândurile care îi răvășeau inima în timpul celor aproape 14 ani, cât a durat scrierea acestei cărți. Autorul a dat mai multe caracteristici acestui volum. Este un roman al memoriei, deoarece sunt secvențe din perioada deportărilor staliniste, dar este prezentat și un altfel de  7 aprilie 2009. Este un roman-bibliotecă, deoarece se fac multe trimiteri la cărți și autori  preferați. Este un roman incomod, deoarece nu se ține seama de conveniențe sociale și lingvistice. Totuși, mai mult este un roman-trăit, un roman-biografie a vieții sale, în care se regăsesc părinții, bunica, prietenii de copilărie și de studenție. În același timp conține și istorii ale vieții unor persoane necunoscute, istorii excepționale, ieșite din comun, pe care le-a auzit de la diferite persoane.

Întrebat de elevii Liceului Teoretic „Spiru Haret”, captivați de cele auzite, dacă nu este cumva periculos, pentru viitor,  să dea în carte istorii din viața sa sau ale altor oameni, scriitorul a menționat că puterea de sinteză a unui roman este destul de mare și literatura doar atunci încetează să fie doar o hârtie tipărită, când se bazează pe viața de zi cu zi. 

Limbajul firesc, cu importuri din lexicul nenormativ, dă o nuanță de realitate oricărei opere artistice, a ținut să menționeze autorul, accentuând faptul că nu are un scop în sine să șocheze publicul cititor. Acesta a fost răspunsul dat dlui profesor Sergiu Orehovschi.

În final, Vitalie Răileanu a reiterat puterea creatoare a lecturii, invitând cititorii să vină cu noi întrebări la Conferința de totalizare a programului „Chișinăul citește o carte”, care va avea loc toamna, deci, este timp suficient pentru a împrumuta cartea de la bibliotecă și a pregăti impresiile.