marți, 27 ianuarie 2015

Anton Cehov – cel mai mare dramaturg al Rusiei (155 de ani de la naştere)

Revistă bibliografică virtuală 

"Bucuria e starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ridicată, cu atât omul e mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie" (Anton Cehov).


Anton Pavlovici Cehov (29 ianuarie 1860 - 15 iulie 1904) este cel mai mare dramaturg al Rusiei, cel care a schimbat în mod fundamental teatrul ca mijloc de exprimare a unui concept deosebit de modern de experienţă umană şi posibilităţi sociale. De o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afişele teatrelor din Rusia, România, Ucraina etc. Cehov şi-a câştigat o reputaţie nu numai ca dramaturg, ci şi ca unul dintre cei mai mari autori de nuvele din lume. Atît în piesele, cât şi în schiţele şi povestirile sale. Cehov a respins modelul standard al intrigii şi prezentării personajelor cu o metodă mai subtilă de redare a forţelor conştientului şi subconştientului care se luptă dincolo de aparenţe. Cu modestia sa caracteristică, Cehov şi-a diminuat propriile realizări, cu excepţia celei de inovator. “Tot ceea ce am scris", spunea el, “va fi dat uitării în cinci sau zece ani; dar drumurile pe care le-am defrişat vor rămâne solide şi practicabile - acesta este singurul meu merit".
Cehov exprimă o viziune profund pesimistă, lipsită de iluzii reconfortante, dezvăluind în acelaşi timp metodele artistice ale redefinirii unei abordări moderne a personalităţii şi posibilităţilor umane. Adevărurile sale întotdeauna tulburătoare şi adesea insuportabile sunt susţinute de viziunea lui extrem de realistă care nu se bizuie pe soluţii ideologice sau politice pentru a reduce elementele esenţiale ale vieţii la o formula simplista.

Din creaţia literară a lui A. Cehov:

 Ivanov : (Dramă în patru acte) / Anton Cehov ; trad.: M. Sevastos, M. Calmîcu. – Bucureşti : Ed. Univers, 1973. – 92 p.
Ivanov a fost socotită multă vreme ca o piesă exemplară şi, în planul combinării melodramei şi comediei, poate fi socotită şi acum. Scenele de gen constituie marele farmec al piesei, nu numai prin savoarea şi ironia dialogului, prin descrierea sclipitoare a unei lumi cenuşii, prin stropul de culoare pe care-l toarnă Cehov într-un univers uniform, prin excepţionala sa capacitate de a găsi contactul comic cu nişte situaţii care s-ar părea paradoxal, şi prin prezenţa masivă a acestor situaţii. Mai mult decât orice, însă, Ivanov este poate prima încercare a lui Cehov de a-şi afirma vocaţia de dramaturg” (Leonida Teodorescu).

 Nuvele / A.P. Cehov. – Bucureşti : Ed. pentru literatură universală, 1966. – 667 p.
Cehov este scriitorul care încearcă să întrevadă dincolo de prezent un viitor mai luminos cu un umor bogat şi variat, care alternează, în nuvelele sale, din comic în tragic chiar ajungând la sarcasm. 
Volumul conţine o serie de nuvele printre care: „Scrisoare către un vechi savant”, „Cucoana”, „Boul şi domnişoara. Mic episod din viaţa preaonorabililor domni”, „Spovedanie”, „Masca”, „Răufăcătorul”, „Bătrâneţe”, „Durere”, „O nuntă”, „Prinţesa”, „O poveste banală din însemnările unui om bătrân” ş.a.

Schiţe şi nuvele / Anton Cehov. – Bucureşti : Ed. Univers, 1971. – 478 p.
Volumul cuprinde o serie de schiţe şi nuvele printre care: „Moartea unui slujbaş”, „Grasul şi slabul”, „Chirurgia”, „Cameleonul”, „O fiinţă fără apărare”, „Omul din carapace” ş.a. 
„Schiţele lui Cehov sunt de o fantezie aristofănească, de un comic dureros şi mai ales de o îndrăzneală uimitoare” (G. Călinescu).



  Schiţe şi povestiri. Vol. I / Anton Cehov ; trad.: Anda Boldur. – Bucureşti : Ed. Univers, 1986. – 661 p.
„Cu o intuiţie poetică fără greş, scriitorul cultivă naraţiunea în care vocea unui dintre personaje, stilizează întreaga relatare în vorbire indirect-liberă. Este un pas inportant spre obiectivitatea la care Cehov aspiră, acceptând prin această manieră de redactare naraţiunea din care dispare treptat „vocea” (subiectivitatea povestitorului) şi câştigă teren punctul de vedere (optica), dar şi cuvântul eroului. A fi obiectiv, după părerea lui Cehov, înseamnă pentru scriito a şti să treacă direct în umbra personajelor sale. E un fel de a-l provoca pe cititor la o trăire estetică mai puternică, determinată fiind de „răceala” aparentă faţă de obiectul narării” (Sorina Bălănescu). 
Volumul conţine mai multe schiţe şi povestiri printre care: „Înainte de nuntă”, „Pentru nişte mere”, „Judecata”, „El şi ea”, „Iarmarocul”, „Marfă vie”, „Oglinda care arată strâmb”, „O vizită ratată”, „O şedinţă de hipnotism”, „Cum m-am însurat”, „Adevărul gol” ş.a.

 Anton Cehov în critica literară

„Arta particulară a lui Cehov a fost semnalată aproape îndată. Acel care făcea modeste articole umoristice, a surprins prin poezie şi fineţea discreţiei psihologice, prin geniul său totodată „tragic şi suav”, cum zice Gorki. Figurile lui, ţinute într-o cutie de jucării, scapă la deschiderea capacului şi se întind fantomatic spre cer” (G. Călinescu).

 Săvulescu, Monica. Anton Pavlovici Cehov / Monica Săvulescu. – Bucureşti : Ed. Albatros, 1981. – 234 p.
Volumul conţine mai multe articole care abordează diverse aspecte ale creaţiei artistice a lui A. Cehov: Geniul incert; Un autor al „crizei spirituale”; Iluzia libertăţii; Un hamlet de provincie ş.a.
„Nostalgia unui ideal operativ, spaima de goliciunea cuvintelor, de ridicolul frazelor fără sens şi al gesturilor fără eficienţă sunt câteva trăsături constante în dramaturgia lui A.Cehov” (Monica Săvulescu).

  Anton P. Cehov (1860-1904): maestrul nuvelei, inovatorul şi corifeul teatrului rus // 100 de scriitori notorii ai lumii: Viaţa. Activitatea. Opera / alcăt.: Ala Bujor, ... – Chişinău : Ed. Epigraf, 2006. – P. 254-258.
„Nuvelist şi dramaturg, Anton Cehov a creat opere care au intrat în fondul de aur al literaturilor rusă şi mondială. În creaţia lui Cehov spectatorii găsesc căutarea sensului existenţei umane, spulberarea iluziilor, fidelitatea datoriei civice, explozia sentimentelor, tot ceea din ce se compune viaţa, cea de ieri şi de mâine” (B. Shaw).
           

miercuri, 21 ianuarie 2015

Lecturi formative și de dezvoltare personală la Biblioteca „Onisifor Ghibu”

Nu există cunoaștere care să nu fie putere. Robert Browing
(Maxime și cugetări. Chișinău, 2005, p. 63)
       La Biblioteca „Onisifor Ghibu” a avut loc o nouă ședință  a Clubului de Lectură JCI-Chișinău  din cadrul Camerei Tinerilor Antrepenori JCI-Chișinău. Tinerii s-au întrunit de această dată, pentru a discuta / împărtăși  impresiile lecturii unui bestseller, binecunoscut pentru valoarea sa de formare a personalității puternice și a dezvoltării culturii organizaționale: Secretele succesului, de Dale Carnegie (București, Ed. Curtea Veche, 2013, 248 p. ). Inițaial, volumul a fost publicat în 1936, cu titlul Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influenți, fiind până în prezent una din cele mai apreciate cărți de dezvoltare personală a tuturor timpurilor
         În cuvântul de deschidere al dezbaterilor, Ion Bărgan, președintele Clubului de Lectură JCI-Chișinău, a evocat avantajele lecturii acestei cărți în formarea / motivarea unor  relații interpersonale care duc la succes.
Unul din participanți a ținut să menționeze din start: această carte are un capitol în care se dau unele recomandări de lectură: a se citi  cu creionul în mână, pentru a face însemnări.
A urmat o trecere în revistă ale tehnicilor fundamentale, care ne pot ajuta să înțelegem / percepem comportamentul uman, expus / descris  de Dale Carnegie concis – prin principii argumentate cu multe studii de caz, istorii concrete, atât din viața businessmanilor de succes, cât și din viața de zi cu zi.
 Iată doar câteva repere ale acestor principii:
·        Nu critica pe alții, nu condamna și nu te plânge: dacă vrei să obții mierea, nu răsturna stupul.
·        Fii corect și sincer în aprecieri.
·        Provoacă  în ceilalți o dorință vie: cine e în stare să facă asta are lumea la picioare. Cine nu, e condamnat la singurătate.
·        Manifestă față de ceilalți un interes sincer. 
·         Zâmbește, astfel vei lăsa mereu o primă impresie favorabilă.
·        Ține minte că numele cuiva este pentru el cea mai dulce muzică ce există.
·        Fii un bun ascultător. Încurajează-i pe ceilalți să vorbească despre ei înșiși și vei conversa cu ușurință.
·        Adaptează-ți discuțiile la interesele interlocuitorilor tăi. Așa le vei trezi interesul.
·        Fă în așa fel încât interlocutorul tău să se simtă important – și fii sincer în tot ce spui.


În cadrul discuțiilor  cei prezenți – Ciprian Grițco,  Ion Roșca, Petru Botezat, Andrei Guceac, Gheorghe Trofin, Vladimir Mușchei,  expunând propriile impresii  și opinii au reiterat motivarea lecturii acestei cărți de către fiecare din ei - deoarece volumul se bazează pe principii care merită de urmat în viață.
La finele ședinței, membrii clubului și-au  propus să citească cartea Inteligența emoțională de Daniel Goleman, pentru următoarea discuție, care va avea loc peste două săptămâni, la fel în Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”
Clubul de Lectură JCI- Chișinău din cadrul Camerei Tinerilor Antrepenori JCI-Chișinău este în egală măsură deschis pentru doritorii de a participa la astfel de activități de dezvoltare personală, prin lectura cărților bune și foarte bune.

marți, 20 ianuarie 2015

Ion Ciocanu - între cărţile citite şi masa de scris

    Remarcabilă a fost această masă rotundă organizată de Biblioteca „ Onisifor Ghibu” în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Moldova (extramuros), cu genericul – Ion Ciocanu critic literar împlinit (75 de ani de la naştere). Sala cu cămin a U.S.M. a fost neîncăpătoare pentru publicul invitat.
    Directorul Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, criticul şi istoricul literar Vitalie Răileanu a remarcat pentru cei prezenţi, că domnul Ion Ciocanu este un adevărat  pater al criticii literare basarabene, având puterea şi potenţialul de mişcare în toate perioadele literaturii române.
    Apoi a urmat deosebita şi emoţionanta incursiune a Preşedintelui Uniunii Scriitorilor din Moldova Arcadie Suceveanu, care a remarcat: „ Pe Ion Ciocanu este greu să-l prinzi în câteva linii de portret, fiindcă activitatea sa este diversă, iar relieful său spiritual e unul „tectonic”, în mişcare.
    Poetul academician Ion Hadârcă a scos în vileag alte distincte trăsături ale lui Ion Ciocanu: „Girul dumnealui are greutate, iar forţa sa de muncă este de invidiat, un critic la care m-am raportat şi mă raportez în prezent”.



    Neobişnuită şi neaşteptată a fost intervenţia Tatianei Potîng , prim-vice ministru în exerciţiu, care i-a mulţumit pentru recomandările şi recenzia la teza de doctor scrisă de ea, accentuând:  „ Criticul şi istoricul literar Ion Ciocanu reuşeşte să scoată Istoria literaturii (din Basarabia) din tiparele ei dogmatice, demitizând nume şi cărţi şi promovând adevărate valori literare.”
    Într-un context amical a vorbit şi scriitorul Nicolae Esinencu, recunoscând aportul considerabil pentru recenziile şi cronicile scrise pe marginea operei sale.
    Profesorul universitar Ion Melniciuc, a fost foarte laconic/succint, aşa cum îi place să fie mereu, spunând doar atât: „Ion Ciocanu îmi este un foarte bun prieten, pentru că este prietenul adevărat al Limbii române!”.
    Gânduri frumoase a exprimat cercetătorul literar, poetul şi publicistul Tudor Palladi, conturând un portret al profesorului său: „ Ion Ciocanu este astăzi un exegent al literaturii noastre, deoarece critică literatură ce o promovează, este linia de urmărire a adevărului istoric a literaturii Basarabene. Ion Ciocanu este unic şi n-a avut alte sărbători decât bucuria şi sărbătoarea de a scrie…”
Convingătoare şi actuală a fost menţiunea scriitorului Ioan Mânăscurtă, care la fel a fost discipolul domnului Ion Ciocanu, apoi coleg, numai că Ion Ciocanu „ a fost mai coleg decât mulţi colegi! ”, a accentuat vorbitorul.
    Pe final criticul şi istoricul literar Ion Ciocanu le-a mulţumit organizatorilor, în persoană scriitorilor Vitalie Răileanu şi Arcadie Suceveanu, dar şi tuturor celor prezenţi – cititorilor bibliotecii „Onisifor Ghibu”, studenţilor, colegilor de breaslă, menţionând: „ Da, sunt un critic, dar şi un autocritic, sunt foarte atent cum spun şi ce spun. Adesea m-am vârât în foc, dar am rezistat. Sunt convins că voi scrie şi pe viitor, rămânând şi pedagog pentru mulţi…”


duminică, 18 ianuarie 2015

Ion Ciocanu – 75 de ani de la naștere


Ion Ciocanu s-a născut la 18 ianuarie 1940 în satul Tabani, județul Hotin.
Critic literar, lingvist, poet, prozator, publicist cunoscut și recunoscut mai ales pentru atitudinea sa intransigentă față de politica de deznaționalizare a românilor basarabeni și de subminare a limbii române în Republica Moldova.
Este autorul unor impresionante volume de critică și teorie literară: Caractere și conflicte, Chișinău (1968), Articole și cronici literare, Chișinău (1969), Itinerar critic, Chișinău (1973), Unele probleme de estetică, Chișinău (1973), Dialog continuu, Chișinău (1977), Podurile vieții și ale creației, Chișinău (1978), Clipa de grație, Chișinău (1980), Pașii lui Vladimir Curbet, Chișinău (1982), Permanențe, Chișinău (1983), Argumentul de rigoare, Chișinău (1985), Dreptul la critică, Chișinău (1993), Reflecții și atitudini, Chișinău (1993), Dincolo de literă, Timișoara (1998), Literatura română contemportană din Republica Moldova, Chișinău (1998), Rigorile și splendorile prozei rurale, Chișinău (2000), Scriitori de ieri și de azi,  București (2004), Nevoia de vase comunicante sau cartea întrea scriitor și cititor, Chișinău (2006), Salahorind, Chișinău (2008), Cărțile din noi, Chișinău (2011).
Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu” a elaborat un studiu bibliografic:  Ion Ciocanu. Biobibliografie, Chișinău, Ed. Museum (2005).
       
În ziua de naștere a binecunoscutului istoric și critic literar Ion Ciocanudar și lingvist notoriu ajuns la ceas aniversar, cu felicitările de rigoare, am ales să prezentăm unele studii de sociolingvistică și cultivare a limbii. 
 Deci, cei care doresc să vorbească corect limba română, evitând unele capcane lingvistice, trebuie neapărat să consulte și să învețe din aceste volume.

ION CIOCANU, ACTIV ȘI TALENTAT PROMOTOR AL LIMBII ROMÂNE CORECTE

Expoziție virtuală
Limba, alegerea și cursivitatea expresiunii în expunerea vorbită sau scrisă e un element esențial, ba chiar  un criteriu al culturii. (Mihai Eminescu)
„Relațiile interetnice, problema traducerilor, poezia și proza românească, cultivarea limbii, manualul de școală, cartea și biblioteca, respectarea legilor lingvistice în vigoare, a grafiei latine etc. sunt mereu în atenția omului de știință Ion Ciocanu”
(Vasile Melnic, prof. univ., dr. în filologie)

Notă: Cărțile sunt prezentate în ordine cronologică directă a apariției lor editoriale, pentru a demonstra grija nemărginită a savantului Ion Ciocanu pentru ocrotirea și prosperitatea limbii române în Republica Moldova.
1995
Atăt de drag… : microeseuri de dragoste pentru cuvânt / Ion Ciocanu. – Chișinău : Ed. Făt-Frumos, 1995. – 152 p.  – (col. Povestea vorbei).
 În prefața volumului, cu un sugestiv titlu Limba e un lucru sfânt, autorul vine cu un avertisment / rugăminte către cititori: „Să  nu se răsucească strămoșii noștri, în morminte, de rușine pentru atitudinea noastră lipsită de orice răspundere față de comoara cea mai prețioasă rămasă de la ei, pe care avem obligația sfântă s-o păstrăm  și s-o lăsăm generațiilor succesoare într-o stare cât mai bună”.
 Din cuprins: Limba e un lucru sfânt; Farmecul și rostul accentului; Despre numele noastre; Necesitatea reacției adecvate; Rusismele; Nu te râde, omule! Niciodată să nu confundăm nici odată cu nici o dată etc.


1999
Zborul frânt al limbii române / Ion Ciocanu. – Chișinău : Ed. Garuda-art, 1999. – 296 p. 
Aici, în Republica Moldova, limba română și-a luat zborul  atât de frumos în 1989, de ni se părea un vis când citeam, în Legea „Cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova”, despre „identitatea lingvistică moldo-română realmente existentă”. Pentru început, ne ziceam, etse bine.
Chiar a fost bine, pentru început.
Dar ce a urmat?
În cartea de față găsiți, stimați cititori, un răspuns concret la această întrebare. Limba română, abia luându-și zborul (în spațiul est-prutean), a fost ca și cum pusă la îndoială, mai ales prin fixarea în Constituția Republicii Moldova, în 1994, a glotonimului „limba moldovenească” Apoi – prin alte acte nesăbuite, ca denumirea disciplinei de studiu respective în școlile de toate gradele.
(Fragment din postfața cărții, semnată de autor)


 2002
Ciocanu, Ion. Realitatea în cuvânt și cuvântul în realitate : Articole și eseuri de cultivare a limbii și sociolingvistică / Ion Ciocanu. – Chișinău : Ed. Epigraf, 2002. – 248 p.
În prima parte a cărții, cunoscutul literat și lingvist Ion Ciocanu, atent la modul  de a vorbi și a scrie corect în limba română, atrage atenția cititorului asupra nenumăratelor greșeli de exprimare, explică mecanismul apariției acestora, care în majoritatea cazurilor, se reduce la calchierea cuvintelor și expresiilor rusești, sugerând soluții de evitare.
În partea a doua a cărții autorul abordează, în cunoștință de cauză, unele probleme spinoase ale limbii române în Republica Moldova. (Prefață)


                                                                     2003 
Ciocanu, Ion. Conștientizarea greșelii / Ion Ciocanu. – București : Litera Int. ; Chișinău : Litera, 2003. – 400 p. – (Bibl. școlarului : Serie nouă / coord. : Anatol Vidrașcu ; 479).
Reputatul filolog Silviu Berejan menționează în postfața acestei ediții: „Fără să părăsească problemele de știință a limbii, așa cum se profilează acestea în lumina erorilor de exprimare înregistrate de un auz în acțiune permanentă și de un văz necruțător cu greșelile, Ion Ciocanu realizează niște eseuri incitante, aș putea zice niște micronuvele, personaje și situații concrete antrenante, axate pe greșeli absolut reale, pe care le auzim / vedem cu toții la orice colț de stradă, în transport, în literatura de specialitate, la radio”.
Chiar dacă este inclusă la finele acestui volum, în tableta literară „Vina noastră” savantul Ion Ciocanu expune esența necesității de a conștientiza greșelile noastre, deoarece: „...nu e cazul să punem ori să dăm vina nici pe limba engleză, din care ne vin actualmente mai toate neologismele ... nici pe altcineva, decât doar pe noi înșine. Mai exact, pe acei dintre noi, care  nu-și dau osteneala de a se instrui temeinic, cercetând dicționare și alte surse demne de toată încrederea în ceea ce privește scrierea și rostirea corectă a cuvintelor noi, iar de altfel și a unora destul de ... vechi”
În cuprinsul cărții este inclus un Tabel cronologic, iar într-un  capitol aparte sunt prezentate Referințe istorico-lingvistice despre activitatea științifiică a lingvistului Ion Ciocanu, semnate de  acad. Nicolae Corlăteanu,  acad. Mihai Cimpoi, acad. Silviu Berejan ș.a.


2005
Ciocanu, Ion. Temelia nemuririi noastre : Eseuri despre starea și problemele de neamânat ale limbii române în Republica Moldova / Ion Ciocanu. – Chișinău : Pontos, 2005. – 232 p.
  În loc de prefață pentru acest volum, savantul Ion Ciocanu a ales un articol al său din revista „Accente”, publicat în ziua de 28 august 2003, cu un titlu ce explică stilul activității sale științifice –   „Lupta, o stare permanentă” – având în vedere lupta pentru renașterea spiritului românesc în Republica Moldova.

 Reproducem câteva titluri din cuprinsul cărții: Adevăratul făuritor al limbii române moderne (Mihai Eminescu); Neologismele în spațiul basarabean; Legi-fărădelegi despre limbă; Necesară ca apa, ca aerul; Limba ca expesie a identității naționale a populației titulare din Republica Moldova; Limba omână – efigie a identității noastre; Dicționarele ca expresie a setei de a cunoaște; Cine și câți suntem; Nemurirea limbii române ș. a
2006
Ciocanu, Ion. Efortul salvator : Articole și eseuri de sociolingvistică și de cultivare a limbii / Ion Ciocanu. – Chișinău : Ed. Phoenix, 2006. – 380 p.
„Nu e numai vina lui, a cititorului, vina că  lasă fără atenția cuvenită spectacole de zile mari, concerte cu artiști iluștri și – cum altfel? – cărți de reală valoare în domeniile istoriei și limbii. Dar, în pofida tuturor greutăților, avem obligațiunea istorică – da, nu ne-a luat condeiul pe dinainte! – de a ne afirma prin fapte concrete ca salahori benevoli și profund interesați ai demnității noastre de neam.
Un prim pas întru realizarea acestui deziderat istoric ar fi, indubitabil, lectura sau chiar cercetarea minuțioasă a articolelor și studiilor despre obârșia neamului nostru și a esenței limbii ce-o vorbim...” (Ion Ciocanu. Lit și arta, 2005, 7 iulie)

2009
Ciocanu, Ion. Darul lui Dumnezeu : Tablete de cultivare a limbii : Medalionae despre cultivatori ai limbii române și un interviu / Ion Ciocanu. – Chișinău, 2009 (Tip. „Reclama” SA). – 296 p.
„Volumul dat este o retrospectivă ale edițiilor anterioare de sociolingvistică și cultivare a limbii semnate de Ion Ciocanu, savant foarte bine informat în sensul cunoașterii subiectului abordat și onest până la pedantism în privința recunoașterii meritelor colegilor care s-au pronunțat în problemele respective” – menționează Grigore Grigorescu în cuvântul de deschidre.
Noi am mai  menționa prezentarea în ordine alfabetică a cuvintelor și expresiilor analizate de autor, fapt ce va facilita  lectura volumului și regăsirea rapidă a informației necesare cititorului.

2011
Ciocanu, Ion. Noi și cuvintele noastre : Articole și eseuri de sociolingvistică și de cultivare a limbii / Ion Ciocanu. – Chișinău : Pontos, 2011. –304 p.
Acest volum este o continuare a publicațiilor anterioare ale cunoscutului literat și lingvist Ion Ciocanu. În atenția cititorului sunt puse alte probleme stringente ale climatului lingvistic est-prutean și alte exemple vii ale vorbirii și scrierii noastre, discutate într-un mod publicistic atrăgător și conținând sugestii sub aspectul corectitudinii.
Cuprinsul cărții este structurat în trei părți: Cultivarea limbii în contextul legislației lingvistice din 1989; Noi și cuvintele noastre; Cultivarea limbii între știință și eseistică.

                                                                                   2013
Ciocanu, Ion. Fagurele și noi : Tablete de cultivare a limbii / Ion Ciocanu. – Chișinău : Pontos, 2013. – 152 p.
         „Cu certitudine, esențial ni se pare gândul însuși al neîntrecutului Poet, Mihai Eminescu, că limba română poate fi considerată fagure de miere. Mai simplu și mai frumos cum i-am zice limbii noastre din moși-strămoși, cultivată cu har și demnitate de Eminescu însuși și de ceilalți oameni eminenți de cultură ai timpurilor de mai târziu?
         O întrebare e firesc să ne preocupe: vorbim noi, cei de azi, o limbă pe potriva așteptărilor antecesorilor noștri, dacă nu una evoluată, mai bogată și mai frumoasă? Ori poate… nu ne pasă de limba pe care am moștenit-o și pe care avem datoria s-o lăsăm, la rândul nostru, curată și demnă, generațiilor viitoare?”       (Ion CIOCANU. Postfață).
         Unele răspunsuri la aceste întrebări autorul le prezintă în tabletele de cultivare a limbii pe care le găsim în cuprinsul cărții date.  Menționăm doar câteva: Datorită sau din cauza? A investi sau a învesti; Încă o dată despre careva; A însera și a insera; Gena, jena și gelozia; Numai ce? Un verb și o expresie care mai necesită lămuriri ș.a.
        

vineri, 16 ianuarie 2015

Participarea Bibliotecii „Onisifor Ghibu” la festivitatea „Citim Eminescu - Lectură continuă”

Mariana Harjevschi, Director General al
Bibliotecii Municipale "B.P.Hasdeu" 

       Toată ţara „plopilor fără soţ” a sărbătorit la 15 ianuarie 2015 ce-a de-a 165-cea aniversare a poetului Mihai Eminescu – cel mai mare poet român şi unul dintre marii poeţi universali, opera sa fiind tradusă în zeci de limbi. Cu ocazia acestei sărbători, Biblioteca Municipală a organizat o festivitate deosebită: Citim Eminescu Lectură continuă. Cunoscând opera şi prin ea – sufletul poetului tuturor românilor, înţelegem că mai mult decât laudele, mai mult decât florile, mai mult decât discursurile înflăcărate: „Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,/ Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el”, poetul şi-ar dori, şi astăzi probabil, să-i citim poeziile.   
Denis Chirtoacă
   Pornind de la acest adevăr, toate filialele Bibliotecii „B.P. Hasdeu” au participat la un recital de poezie care a început la ora 1000, chiar în  dimineaţa zilei de naştere a Luceafărului Poeziei noastre şi a continuat pe parcursul întregii zile. Pentru a oferi posibilitatea cât mai multor cetăţeni de a audia versuri din creaţia eminesciană, au fot plasate boxe şi în afara bibliotecii. Astfel, Chişinăul a fost plăcut surprins să audă versurile poetului îndrăgit, răsunând în plină stradă.
Paşcan Tatiana
 La recitalul de poezie a participat şi Biblioteca „Onisifor Ghibu”. Vladislav Palamarciuc,  un cititor fidel al bibliotecii, a dedicat o poezie marelui clasic. Bibliotecara Paşcan Tatiana a recitat poeziile „Odă (în metru antic)”, „Departe sunt de tine” ş.a. Şirul recitalului de versuri eminesciene a fost continuat de poetul şi actorul Denis Chirtoacă, care a recitat pe de rost poemele Epigonii, Glosă ş.a.

Vladislav Palamarciuc
    Suntem siguri că această zi a reînviat, în amintirea noastră, versurile celui care este mai mult decât un filozof, mai mult decât un patriot, el este romanticul Mihai Eminescu – Poetul Poporului Român.


miercuri, 14 ianuarie 2015

Expoziţii remarcabile la Biblioteca „Onisifor Ghibu” în miez de ghenar

Biblioteca „Onisifor Ghibu” vine în faţa cititorilor fideli cu trei expoziţii originale, oferindu-le academic şi un moment de întrevedere cu personalităţile remarcante – Nicolae Esinencu, Ion Ciocanu, Mihai Eminescu.


Nicolae Esinencu (13.01.1940) – omul şi scriitorul cu educaţie nonobidientă
75 de ani de la naştere
„Mergând pe linia reabilitării eticului, naraţiunile lui se înscriu în tipul de proză rurală atât de productivă în arealul basarabean. Autorul străluceşte mai mult în genul scurt, romanele sale suferind, în genere, din cauza prolixităţii. „Personaj spectaculos” (cum afirmă Mihai Cimpoi), boem rătăcitor, cu suflet de copil, Nicolae Esinencu îşi scrie poemele şi prozele sale având mereu în faţă imaginea lumii ca teatru, el însuşi fiind unul dintre actorii acestei lumi.”
Agache, Catinca. Literatură română în ţările vecine (1945-2000) :
[Nicolae Esinencu] // Catinca Agache.
Literatură română în ţările vecine. –
Iaşi : Princeps Edit, 2005. – P. 193.

Mihai Eminescu (15.01.1850 – 15.06.1889) – poet al neamului românesc
165 de ani de la naştere
„Eminescu este, prin pluridimensionalitatea sa prismatică, un adevărat aisberg. Scufundat cu o parte din bloc în apele începuturilor genetice ale lumii, înălţat cu o altă parte dincolo de lume, în infinitul plăsmuit de Demiurgos şi închis astfel în sine încât „doar el aude plânsu-şi”, el rămâne încă – şi va rămâne multă vreme – un Necunoscut. Şi nu ne gândim, spunând acest lucru, numai la faptul că (…) abia acum dispunem de o ediţie integrală a operei sale. Ne gândim mai cu seamă la odiseea receptării, la modul în care „aisbergul” a fost explorat şi înţeles. Dacă e firesc ca să nu se poată cuprinde întregul bloc, mai puţin explicabile sunt persevarea în îngustimea vederii, fixarea în clişee şi absolutizatea unor dimensiuni în defavoarea altora şi, bineînţeles, a întregului.”
Cimpoi, Mihai. Personalitatea lui Eminescu:
odiseea receptării : [Mihai Eminescu] // Mihai Cimpoi.
Plânsul demiurgului. – Iaşi : Ed. Junimea, 1999. – P. 63.

Ion Ciocanu (18.01.1940) – un apostol al limbii şi literaturii române
75 de ani de la naştere
„Încetul cu încetul, Ion Ciocanu şi-a elaborat o metodă proprie de analiză literară. În primul rând, el citeşte foarte atent cărţile pentru a aduna material concret, apoi îşi demonstrează părerile pe baza acestuia…”
Vasile Coroban
(„Literatura şi arta”, 1977, 28 iulie, p.3)


Vă invităm să vizionaţi aceste expoziţii în incinta Bibliotecii „Onisifor Ghibu” pe parcursul lunii ianuarie, 2015.