miercuri, 31 august 2016

Heraldica eternă









 Heraldica eternă 

        Heraldica Teritorială a Basarabiei şi Transnistriei de Silviu AndrieTabac ne înfăţişează tradiţiile medievale ale Moldovei dintre Prut şi Nistru, la fel şi heraldica teritorială în timpul stăpânirii ruse. Lucrarea sa se conjugă celor realizate, privind heraldica Moldovei în întregimea ei şi teritoriile româneşti în ansamblul lor, dezvăluind evoluţii paralele, dar şi evoluţii specifice unei provincii sau alteia.
       Cartea consacrată heraldicii teritoriale a Basarabiei şi Transnistriei se însumează într-o contribuţie istoriografică din cele mai însemnate, privind istoria modernă şi contemporană a spaţiilor româneşti, dar şi în istoriografia din cele mai însemnate privind istoria modernă şi contemporană a spaţiilor româneşti şi în special a Moldovei. Prin heraldică se pot urmări procesele şi mutaţiile care au avut loc în cursul ultimelor două frământate de veacuri în teritoriul dintre Prut şi Nistru,  de asemenea şi cel dintre Nistru şi Bug. 


sâmbătă, 27 august 2016

Ziua Independenței - Moldova! un suflet, o inimă


În 27 august 1989 la Chişinău a avut loc cea mai mare demonstraţie din istoria Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti. 750000 de cetăţeni sovietici – după aprecierea săptămînalului „Literatura şi Arta” din 31 august 1989, care numeşte această manifestaţie „Marea Adunare Naţională” – s-au adunat în centrul Chişinăului pentru a cere Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, care urma să-şi înceapă sesiunea în 29 august, adoptarea legii despre proclamarea limbii moldoveneşti ca limbă de stat a republicii, recunoaşterea identităţii acesteia cu limba română şi trecerea la alfabetul latin. A fost un tur de forţă a mişcării naţionale moldoveneşti, dacă ţinem seama că întreaga populaţie a Republicii era puţin peste 4 milioane de persoane.

Chișinău Piața Marii Adunări Naționale

„Marea Adunare Naţională” de la Chişinău s-a desfăşurat într-un climat tensionat. Cu puţin timp înainte izbucniseră greve în mai multe întreprinderi din Chişinău, Bălţi, Tiraspol, Tighina, Rîbniţa şi alte oraşe, pentru a protesta împotriva declarării limbii moldoveneşti ca limbă oficială şi a cere ca acelaşi statut de limbă oficială să fie dat şi limbii ruse. În multe întreprinderi industriale moldovenii erau minoritari (oraşele Republicii Moldova crescuseră demografic în mare parte cu populaţie venită din alte părţi ale URSS; doar la sate se păstrase un mediu socio-lingvistic moldovenesc), iar în funcţii de conducere proporţia ruşilor şi ucrainenilor era încă mai mare decît printre muncitorii de rînd.
Climatul tensionat a continuat şi după „Marea Adunare Naţională”, miliţienii având grijă să îndepărteze steagurile tricolore rămase în centrul Chişinăului. Legile care aveau să fie adoptate de sovietul suprem al RSS Moldoveneşti au fost un compromis, acordînd un răstimp de 5 ani funcţionarilor republicii pentru a învăţa nou declarata limbă de stat. Compromisul nu a putut calma situaţia. În noiembrie 1989 au izbucni manifestaţii violente la Chişinău.
„Ziua ce va lumina un veac” numea „Literatura şi Arta” ziua de 27 august 1989, cînd moldovenii basarabeni şi-au manifestat voinţa de a fi stăpîni la ei acasă.
Documentul final al Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989, intitulat „Despre suveranitatea statală şi despre dreptul nostru la viitor”:
























marți, 23 august 2016

Oscar şi Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt sau ,,O călătorie prin viaţă alături de Oscar"


Oamenii mă roagă deseori să le recomand cărți… De când am citit cartea Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt, o recomand tuturor! De ce? Pentru că este o carte frumoasă care merită citită de toată lumea!
Eric-Emmanuel Schmitt e un mare scriitor francez contemporan, iar Oscar și Tanti Roz e cel mai de succes roman al său, fiind adaptat de autor atât pentru scenă cât și pentru marele ecran.
Autorul prezintă în acest roman povestea tulburătoare a lui Oscar, un băiețel de 10 ani, bolnav de leucemie care își trăiește ultimele zile din viață într-un spital. Singura persoană care reușește să se apropie de el în aceste clipe, fiindu-i mereu alături, este Tanti Roz, o infirmieră bătrână dar cu un profund simţ al umorului.
Prin poveștile ei, Tanti Roz, îi dă lui Oscar un ultim strop de poftă de viață. Tot ea este cea care îl convinge pe copil să trăiască fiecare zi de parcă ar dura 10 ani și îl învață cum să îi scrie scrisori lui Dumnezeu în care să îi povestească cum și-a petrecut această perioadă. Astfel, Oscar începe să trăiască viața atât de comprimată dar atât de plină: se bucură de adolescență, se îndrăgostește, se căsătorește, trece prin probleme specifice adulților, își pierde soția…etc.
Fiecare nouă zi este privită de Oscar cu optimism și speranță, în ciuda problemelor ivite în cea anterioară dar mai ales împotriva faptului că este conștient de faptul că sfârșitul vieții sale pământești e aproape. Oscar trăiește într-o zi cât alții în 10 ani și în 10 zile învață mai multe decât alții în toată viața.
Cartea este compusă din 10 scrisori pe care Oscar le adresează lui Dumnezeu, scrisori menite să ne amintească de faptul că fiecare zi e un nou început. Scrisorile sunt scrise într-o manieră inocentă tipică vârstei de 10 ani fiind în același timp și profunde și amuzante.
E de salutat curajul pe care îl are autorul scriind răspicat despre Dumnezeu, în condiţiile în care problema religiilor e una care încinge spiritele în perioada contemporană, mai ales printr-un dialog ca următorul:
"- […] Dar despre Dumnezeu nu ţi-au povestit chiar niciodata [părinţii tăi]?
- Ba da. O singură dată, când mi-au spus că nu cred în el. Ei nu cred decât in Moş Crăciun.
- Nu se poate! Chiar aşa dobitoci sunt, Oscar, băiete?"
Dumnezeul căruia îi scrie Oscar este un "Doamne-Doamne" prietenos, pe care micuţul :
1. îl întreabă ce cadou ar vrea de Crăciun, dacă tot e ziua Lui de naştere;
2. îl roagă (pe la "20 de ani") dacă n-ar putea cumva să-l ajute să se căsătorească cu Peggy Blue care "
miroase a alune şi pielea ei e fină ca a mea pe partea interioară a braţelor, numai că la ea e aşa pe tot corpul" şi care "atunci când te apropii de ea, e ca şi cum ai pătrunde într-o capelă";
3. îl roagă să îi facă o vizită;
4. îl apostrofează sau îl alintă, după caz, cu "
dragă Dumnezeu", "azi nu te iubesc", "te pup, Oscar", "tu eşti un tip infatigabil", "te munceai să aduci zorile. Nu părea să-ţi iasă din prima, dar te străduiai".

Oscar și Tanti Roz e o carte care ne amintește că viața trebuie prețuită și trăită cu zâmbetul pe buze (deși, veți ajunge să citiți cartea cu lacrimi în ochi)!

vineri, 19 august 2016

Masă rotundă: ”Economia Poloniei în raport cu situaţia politică"


         Republica Moldova are speranţă la un viitor mai bun!

         Gândul optimist de mai sus a fost inspirat de elevii bine instruiţi şi inteligenţi, membrii ai Asociației Elevilor Diplomați, care au participat, astăzi, 19 august, la o nouă masă rotundă cu tema -Economia Poloniei în raport cu situaţia politică.


         De ce o discuţie despre Polonia, m-a făcut să cred că situaţia Moldovei se poate schimba în mai bine? Tocmai pentru că elevii participanţi au manifestat responsabilitate (venind bine informaţi la masa rotundă ), inteligenţă, agerime, capacitatea de a forma concluzii logice şi răspunsuri argumentate, coerente, iar aceste calităţi, împreună cu onestitatea şi integritatea sunt de nepreţuit pentru o societate. Şi dacă exemplul acestor elevi va fi urmat de tot mai mulţi tineri atunci ţara va avea viitor!
   Discuţia a fost moderată de Mădălina Vrancean, o tânără inteligentă, care a introdus tema, a explicat termenii necunoscuţi, a prezentat declaraţiile analiştilor politici cu privire la situaţia Poloniei, a adresat întrebări astfel încât participanţii să se poată integra discuţiei şi să-şi exprime punctul de vedere.
         Una din problemele discutate vizează tangenţele „populiste” cu economia Poloniei. Pentru a răspunde la această întrebare a fost explicat termenul „populism” – Atitudine social-politică, adesea conjuncturală sau demagogică, urmărind câştigarea simpatiei populare. Răspunsurile participanţilor au vizat faptul că încercare de manipulare, pierderea încrederii în organele de conducere, instabilitatea politică şi lipsa transparenţei creează haos, afectează populaţia, şi, în mod inevitabil, economia ţării.
        Analizând problemele cu care se confruntă alte state, superioare Republicii Moldova din punct de vedere politic şi economic, şi urmărind modalităţile de rezolvare a lor, am putea învăţa şi noi cum să ieşim din impas.
     Biblioteca „Onisifor Ghibu” încurajează şi susţine activitatea elevilor diplomaţi, dorindu-le ca cele mai bune speranţe şi visuri să devină realitate!


joi, 18 august 2016

Happy End - Rucsacul de vacanţă


Program estival RUCSACUL DE VACANȚĂ, care s-a desfășurat de la 13 iunie până la 14 august 2016 la Biblioteca "Onisifor Ghibu" s-a încheiat cu succes! 
Echipa de la biblioteca "Onisifor Ghibu" mulţumeşte foarte mult utilizatorilor pentru participare, curaj şi susţinere. Pentru noi şi pentru utilizatorii noştri, experienţa programului estival Rucsacul de vacanţă, a fost ceva nou, interesant şi curios! Zi de zi, se organizau activităţi social-culturale, care ne-au ajutat la redescoperirea lecturii, la dezvoltarea creativității și gustului estetic, la formarea abilităților de comunicare, la stimularea gândirii logice, la munca în echipă.
Mai jos dorim să vă reamintim activitățile care au fost organizate conform următoarelor tematici:
  • LuniZIUA LECTURII: Citim în voce (proză, poezie, dramaturgie, texte de cultură generală etc.);
  • MarţiZIUA TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI: Învăţăm tehnologiile informaționale (instruiri în utilizarea aplicațiilor, crearea poveștilor digitale, ABC-ul calculatorului etc.);
  • MiercuriZIUA CREATIVITĂŢII: Formăm/dezvoltăm deprinderi şi abilităţi (ateliere de: pictură, literatură, dans, muzică, hand-made, croșetare, reciclare; bune maniere, culinărie, make-up etc.);
  • JoiZIUA PROVOCĂRILOR: O carte pe masă (discuţii/dezbateri în baza cărţilor citite, ecranizate);
  • Duminică ZIUA JOCURILOR: Stimulăm imaginaţia şi gândirea logică (jocuri de societate, jocuri pe calculator, şah, dame, integrame, puzzle etc.).






















Mulţumim!!!



marți, 16 august 2016

Ion Nistor un istoric de mare valoare

Cunoscându-ne trecutul
ne putem construi viitorul…


140 de ani de la naştere
       
     Ion I. Nistor (n. 4/17 august 1876, Bivolărie, Vicovu de Sus, districtul Rădăuţi - d. 11 noiembrie 1962, Bucureşti) a fost un istoric şi militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare a Adunării Naţionale de la Cernăuţi, care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”. 
        Profesor la Universităţile din Viena şi Cernăuţi, rector al Universităţii din Cernăuţi, profesor universitar la Bucureşti, membru al Academiei Române (1911), director al Bibliotecii Academiei Române, fruntaş al Partidului Naţional Liberal, fost ministru de stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al lucrărilor publice, al muncii şi, în final, al cultelor şi artelor.       
Nicolae Iorga despre Ion Nistor:
  •  „Ai fost unul dintre rarii cărturari români care au scos din studiile lor altceva decât arme pentru a înlătura pe alții şi a se impune ei singuri. Nu te-ai lăsat terorizat de nimeni, şi nici n-ai vrut să terorizezi pe cineva.”
  • „Fără îndoială că Ion Nistor este un istoric de mare valoare, care scrie într-o limbă frumoasă şi are o informație abundentă, aşa că în cultura românească o să rămână…” 


     Casa memorială „Ion Nistor” de la Bivolărie, astăzi localitate componentă a oraşului Vicovu de Sus, a fost organizată şi deschisă în anul 1993 de Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (SCLRB) şi de primăria din Vicovu de Sus.




vineri, 12 august 2016

Școala de Vară pentru tineri bibliotecari

Un grup de 21 de tinere bibliotecare din toată Moldova, inclusiv și o reprezentantă a Bibliotecii Municipale “B.P. Hasdeu”, Filiala „Onisifor Ghibu” și-au perfecționat abilităţile profesionale, au devenit mai încrezătoare în propriile forțe, au învăţat să transmită o informație prin rețele de socializare, să iniţieze şi să coordoneze un serviciu de bibliotecă.
Majoritatea tinerilor bibliotecari întâlnesc dificultăţi în munca profesională – stabilirea unor parteneriate durabile, crearea conturilor pe reţelele de socializare, elaborarea şi gestionarea unui blog sau site, mobilizarea comunității, implimentarea serviciilor de bibliotecă durabile şi utile utilizatorului, elaborarea și diseminarea istoriilor de succes.
Din aceste motive majoritatea bibliotecarelor se simt inutile, neajutorate și nu au încredere în forțele proprii. Ţinînd cont de multitudinea de problem cu care se confruntă tinerii bibliotecari, Programul Novateca a organizat o Școală de Vară pentru Tinerii Bibliotecari, unde şi-au propus să motiveze tinerii specialişti, să-I facă să creadă în propriile forțe și să le fortifice cunoștințele. 









         Trainerii Lidia Kulikovski, Daniela Draghici şi Oleg Bursuc au oferit sesiuni de formare şi ateliere de lucru interactive în diverse domenii precum mobilizare comunitară și parteneriate, comunicare și relații publice (rețelele sociale, crearea conținutului online, inclusiv crearea blog-urilor), inovații de bibliotecă, liderism și abilitare etc.   Pe parcursul săptămânii 8- 12 august 2016 la Școala de Vară pentru Tinerii Bibliotecari au avut loc mai multe sesiuni, excursii, vizite. În pima zi directorul programului Novateca, Evan Tracz a prezentat programul Novateca şi a accentuat scopul învăţării neformale în cadrul Şcolii de Vară. Participanții s-au cunoscut între ei. Grupul a fost divizat în 5 echipe și în fiecare zi câte o echipă a avut menirea să fie îndrumătorii celorlalte grupuri. Școala de Vară a început cu: Inovații de bibliotecă, Mobilizare comunitară şi Importanța parteneriatelor cu factorii de decizie. Fiecare zi se încheia cu o oră de sport sub îndrumarea formatorului Daniela Draghici.
 În cea de-a doua zi sesiunile au continuat cu alte subiecte – Istoriile de succes, Promovarea bibliotecilor şi Formarea și gestionarea rețelei. Ziua s-a sfârșit cu o vizită la Biblioteca Națională pentru Copii “Ion Creangă” unde a fost prezentată o „Oră de Poveste” în care au fost oglindite cele 7 sfaturi pentru o poveste adevărată. Am fost plăcuți surprinși de metoda de organizare și de multitudinea de informații prezentate.









        Cireaşa de pe tort în cea de-a 3 zi a fost vizita la Biblioteca Municipală “B.P. Hasdeu” și Biblioteca Națională. Tinerele bibliotecare au fost întâmpinate cu cuvânt de deschidere de către directorul BM “B.P.Hasdeu”, doamna Mariana Harjevschi. Aici am cunoscut AND-ul Bibliotecii Municipale, meniul serviciilor inovative de bibliotecă, comorile orașului Chișinău, biblioteca electronica ş.a.
 Cea de-a 4 zi a fost preconizată pentru elaborarea și menținerea unui blog, dar și pentru o sesiune de liderism și abilitare. Trainingul Elaborarea și menținerea unui blog a fost coordonat de către blogerul Geo Lupașcu. Toate participantele au putut să se manifeste activ și să se încadreze în acest proces. „Am fost curioasă cum se creează pas cu pas un blog, a fost dificil și incitant. Am depus mult efort și într-un final biblioteca mea „Tartaul” din Cantemir are un blog” a menţionat participanta Roman Ludmila.
O surpriză plăcută a fost discuția prin Skype cu două reprezentante a Comunității Tinerilor Bibliotecari din România, din județul Buzău și Vâlcea. Daniela Draghici a continuat cu o sesiune de Liderism și abilitare – calităţi extrem de importante pentru tinerii bibliotecari. Pe parcursul sesiunii tinerele au format un grup pe Facebook „Tinerii Bibliotecari Novateca”.

 Impactul sesiunii se poate măsura prin produsul sesiunii : 21 de bloguri a bibliotecilor prezente, formarea și gestionarea rețelelor, înaintarea inovațiilor în biblioteci, mobilizarea comunității, alcătuirea unei istorii de success şi promovarea bibliotecilor.

vineri, 5 august 2016

Chișinău comori ascunse - 580 de ani


Chișinău comori ascunse - 580 de ani


Biblioteca principală a capitalei, Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu” desfăşoară anual Decada Chişinău - oraşul meu, scopul fiind promovarea şi valorificarea patrimoniului istoric şi cultural al capitalei noastre. 
Cu acestă ocazie biblioteca ”Onisifor Ghibu” vă oferă o expoziție de cărți: 
Pe 17 iulie Chișinăul a împlinit 580 de ani de la prima atestare documentară cunoscută. Pentru prima dată, numele de Chișinău a fost pomenit într-un hrisov întocmit pe 17 iulie 1436, la Vaslui. Mai exact, e vorba de o Carte Domnească de Întăritură. Prin acest act, domnii Țării Moldovei Ilie și Ștefan, au dat și i-au întărit lui Oancea-logofăt pentru credincioasă slujbă mai multe sate pe Răut, Ichel și Bâc, între care Procopinți, Macicăuți și Cozarăuți. În document se precizează printre reperele naturale ale hotarului moşiei lui Oancea Logofătul „…și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la izvorul unde este Seliștea Tătărească în dreptul păduricii”. Se presupune că izvorul amintit în hrisov curgea la poalele Colinei Măzărache, acolo unde s-au construit primele case ale localității, iar acum se află cea mai veche biserică din Chișinău. Multă vreme acest document nici nu se afla în Republica Moldova. Se știa doar că zace undeva în arhivele Poloniei.
În 2013, un grup de tineri pasionați de istoria Moldovei s-a mobilizat pentru a da de urmele documentului. „Ideea aceasta a venit atunci când tinerii au fost în vizită la Cernăuți cu mai mulți prieteni și au fost mirați de faptul că în centrul orașului era un stand mare cu copia primei atestări a orașului Cernăuți. Și sau gândit de ce nu am avea și la Chișinău așa ceva? Au mers la Muzeul Național de Istorie și au înțeles că nici actul, nici copia acestuia nu se află în țară, ci în Polonia, de unde era complicat de adus”. Istoricii şi muzeografii spuneau că documentul se află fie la Varşovia, fie la Cracovia. După unele căutări, tinerii au reușit să afle că actul se păstrează în Arhiva Centrală a Documentelor Istorice din capitala Poloniei. Procedura de obținere a unei copii a durat câteva luni. Tinerii au declarat că polonezii au fost receptivi și au explicat pașii ce trebuie făcuți. Copia solicitată a costat puțin peste 1000 de lei. Ulterior, aceasta a fost donată Muzeului Național de Istorie.  Directorul adjunct pentru relații cu publicul al muzeului, Aurelia Cornețchi, ne-a declarat recent că muzeul a trimis o cerere colegilor polonezi pentru a obține un facsimil, adică o reproducere exactă a Cărții Domnești de Întăritură din 1436. În prezent, publicul poate vedea copia mărită a documentului, care este scris în limba slavonă, iar numele localității este pomenit în rândul zece al textului. Rămâne totuși întrebarea, cum de a ajuns acest document în Polonia. De multe ori, când situația politică din Țara Moldovei devenea dificilă, o parte din boieri se refugiau la curtea regilor polonezi. În aceste condiții, erau luate și avuțiile boierești, inclusiv actele ce confirmau dreptul de proprietate asupra moșiilor din Moldova. O altă explicație dată de istorici este și faptul că Țara Moldovei și Polonia aveau hotar comun în sec. al XV-lea, ceea ce facilita relații mai strânse între oameni și circulația de bunuri.










joi, 4 august 2016

Discuţie/dezbatere: Oraşe de hârtie de John Green

John Green s-a născut la 24 august 1977. Cărţile sale au fost publicate în peste douăzeci de limbi şi figurează constant în topul celor mai bine vândute titluri al publicaţiei New York Times. Foarte activ şi pe platformele virtuale, John Green a creat, împreună cu fratele său, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerdfighter din întreaga lume.
După cum ştim, romanele lui John Green sunt cu și despre adolescenți, de aceea nici cartea „Orașe de hârtie” nu face excepţie.
Romanul „Orașe de hârtie” este alcătuit din trei părți: „Corzile”, „Iarbași „Corabia”; fiecare este menită să prezinte probele prin care eroii trec pentru a contura un final fericit. Acestea pot fi privite și ca trepte spre maturizare, spre descoperirea de sine și cunoașterea celuilalt.
Ion: Părerea mea este că John Green nu scrie impresionant, nu ma făcut să-mi imaginez situaţiile descrise pe tot parcursul cărții. Cred că pot încadra această carte în categoria ”Literatură de consum”.

 Ana: Mi-a plăcut enorm! Umorul lui John Green cred că s-a făcut vizibil cel mai mult şi cel mai bine în „Oraşe de hârtie”, n-am putut să-mi iau ochii de pe ea. Zile întregi m-a ţinut în suspans, am stat tot timpul în alertă şi mă tot întrebam „Aici e Margo? A găsit-o pe Margo? Ce s-a întâmplat cu Margo?”, iar asta a fost pentru mine elementul cheie pentru a-mi continua lectura! Super! O recomand.
Ion: Orașe de hârtieeste cartea care nu m-a lăsat cu niciun fel de gust. Niciodată nu regret c-am citit o carte, chiar dacă nu mi-a plăcut, aşa cum s-a întâmplat şi cu aceasta, dar nu pot spune nici că mi-a picat foarte bine sau că am învățat ceva bun din ea.
Ana: M-a impresionat acest roman „Orașe de hârtie” de John Green, deoarece prezintă viața şi aventura a doi adolescenţi. Lectura este spumoasă şi uşoară. E o carte superba cu-n final „fain”. Au fost momente când eram cu gura la urechi, dar şi momente mai triste.                


Părintele Savatie Boştovoi - o personalitate multilateral dezvoltată


         Ștefan Baștovoi (n. 4 august 1976, Chişinău), cunoscut mai mult ca Savatie Baștovoi, este un eseist, poet, romancier, teolog şi scriitor ucrainean din Republica Moldova. A fost şi moderator al unei emisiuni televizate.
         Ieromonahul Savatie, pe numele său de mirean Ștefan Baștovoi, (nume de martir, care nu i-a plăcut) s-a născut pe 4 august 1976 în Chişinău. Tatăl său, Valentin, a fost profesor de logică la Universitatea „Ion Creangă”, adept al ateismului ştiinţific; iar mama – Claudia, absolventă a Institutului de Arte, secţia regie. Până la călugărie a fost ancorat în concepţiile tatălui său. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi. Când era în clasa a XII-a, a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul Un diazepam pentru Dumnezeu, care l-a consacrat ca poet. Ulterior, a obţinut premiile revistelor Convorbiri literare, Timpul, Dacia literară. Începând cu 1993, a publicat poezie, povestiri, fragmente de roman, eseuri şi articole în cele mai importante reviste literare din România şi Basarabia.
Revistă bibliografică
 din colecţia Bibliotecii „Onisifor Ghibu”

·        Baştovoi, Savatie. Nebunul / Savatie Baştovoi. – Bucureşti : Ed. Cathisha, 2009. – 125 p.


         Savatie Baştovoi ne dă o operă de compoziţie pe care a denumit-o simplu ,,Nebunul”, un eseu care cu cât ne îndepărtează de zilele noastre cu atât parcă este mai actual. Acţiunea romanului se petrece într-un zbuciumat secol VI,  în vremea împăratului Iustinian, dar tabloul poate fi şi unul de secol XXI, căci şi astăzi avem călugări, prostituate, circari, târgoveţi, impostori, dar şi sfinţi. Nebunul lui Savatie este un călugăraş pe care nu ştii dacă e bine să-l iubeşti sau să-l urăşti, să-l mângâi sau să-l baţi, să-l izgoneşti sau să-l primeşti acasă. E un personaj grav de comic şi comic de grav; el are ceva ce-l deosebeşte de toată lumea. Este mereu în centrul atenţiei, prin nebuniile şi poantele pe care le face, dar este şi tot timpul în afara lumii fiindcă de exemplu poate să intre într-o casă de desfrânare fără a se atinge de o femeie. Exerciţiul ăsta al răbdării inverse decât masochismul l-a deprins în pustie unde a stat 30 de ani. Pustia l-a făcut pe Simion, călugăraşul nostru, făcător de minuni, dar asta nu l-a determinat să intre ,,en fanfare” pe porţile mândriei. El a simţit că are un mare capital de dragoste şi a ieşit în lume să-l investească. Aici cunoaşte oameni răi, femei goale, copiii care-l bat, duşmani de moarte, dar nu se lasă abătut din drumul său. Piteşte abil înţelepciunea sub haina nebuniei şi dragostea o lasă să se vadă nu prin vorbe, ci prin fapte. El vindecă o demonizată dar o face discret, elegant şi dintr-o aşa mare iubire de oameni de te întrebi dacă un om ca acesta nu este cumva înger. Nu mai insist cu subiectul cărţii, unul totuşi inspirat din realitatea vieţii unui mare sfânt pe nume Simeon care a trăit în secolul al şaselea la Edessa, asta şi pentru că risc să dezvălui tot subiectul, dat fiind faptul că romanul este de proporţii mici. Vă las doar în compania unui gând lansat de Părintele Savatie în acestă comestibilă lucrare: ,,Să treci prin viaţă ca şi cum n-ai fi, iar la moarte să laşi un gol imens. Asta-i arta!”

·        Baştovoi, Savatie. Diavolul este politic corect / Savatie Baştovoi. – Bucureşti : Ed. Cathisha, 2010. – 189 p.
        

         Cartea ,,Diavolul este politic corect” este o profeţie dură a unui viitor posibil. Un viitor în care oamenii vor avea limita de existenţă 65 ani, după care vor fi eutanasiaţi (interesant termen, m-a dus cu gândul la insula lui Euthanasius). Un viitor în care politicienii mor împuţiţi iar lumea virtuală este unica lume fericită. Eroul cărţii este un ratat însingurat, Iacob Kohner – personajul tipic zilelor noastre. Iacob are un blog, îşi petrece timpul discutând pe internet şi mâncând cârnăciori delicioşi... Iacob este fiecare dintre noi. Un simbol al influenţei falselor valori. Personajul evoluează, redescoperă umanul, se lasă cucerit de divinitate. Îmi pare straniu că o astfel de carte a fost scrisă de un ieromonah, fiindcă m-aş fi aşteptat la un subiect mai catifelat din partea unei feţi bisericeşti.

·        Baştovoi, Savatie. Pietrele vorbesc / Savatie Baştovoi. – Bucureşti : Ed. Cathisha, 2010. – 167 p.


         O carte unică în spaţiul ortodox, în care tema predicii şi a predicatorului este tratata din perspectiva imagologica. Autorul analizează principalele hibe ale misiunii creştine, aşa cum sânt oglindite ele de către propaganda ateistă, începând de la Iluminismul Francez şi până la afişul anticlerical din perioada stalinistă. Totodată, tradiţia predicii ortodoxe este prezentată în splendoarea ei prescolastica, oferindu-se o clasificare originala a tipurilor de predicatori, de la Proroci pina la Nebunii in Hristos, şi a tipurilor de predică posibile în condiţiile manipulării şi a dezinformării universale. 

·        Baştovoi, Savatie. Audienţă la un demon mut / Savatie Baştovoi. – Bucureşti : Ed. Cathisha, 2009. – 263 p.


             Anul 2022. Chişinău. Slugile întunericului. Puterea dragostei, părintele Savatie ne prezintă eroul principal şi preocupările lui la un timp prezent. Victor Rotaru, un tânăr basarabean care a fost odinioară parlamentar comunist şi agent KGB, dar s-a întors în sânul Bisericii Ortodoxe, ,,a fondat o organizaţie nonguvernamentală cu scopul de a apăra şi a promova valorile Ortodoxiei. (…) Adunările şi conferinţele organizate de Victor umpleau cele mai încăpătoare săli ale oraşului. Conferinţele lui erau traduse în limbile europene şi preluate de organizaţii cu scopuri similare din Occident”.

·        Baştovoi, Savatie. Între Freud şi Hristos / Savatie Baştovoi. – Bucureşti : Ed. Cathisha, 2008. – 158 p.
 
         Între „Freud şi Hristos” este o carte cu un destin aparte. Mai întâi, pentru succesul neaşteptat pe care l-a avut la public, fiind reeditată de şase ori în şapte ani, într-un tiraj care acum depăşeşte 30 de mii de exemplare. 
Între „Freud şi Hristos” este o carte care discută anumite idei care au făcut carieră în secolul XX, în special cele legate de sexualitate şi libertate.


·        Baştovoi, Savatie. Ortodoxia pentru postmodernişti / Savatie Baştovoi. – Bucureşti : Ed. Cathisha, 2007. – 302 p.


"Cuvintele de dragoste ale oricăruia dintre noi sânt şi rămân cuvinte de dragoste numai în măsura în care noi înşine suntem prezenţi în acele cuvinte, adică le îndeplinim.
        Evanghelia mai este numită şi adunare de cuvinte ale vieţii veşnice, aşa cum a fost descoperită de către Înger sutaşului pomenit în Faptele Apostolilor. Altfel spus, atît cuvintele, cât şi faptele noastre, au o valoare numai în măsura în care pot rămâne veşnice, veşnicie pe care o primesc din împărtăşirea cu Cel singur veşnic, Dumnezeu.
Aşadar, dragostea este mai întâi de toate prezentă, poate nu atât fizică, cât duhovnicească, prezenţă atotcuprinzătoare, prezenţă până la identificare. Este o prezenţă în care doar Cel iubit mai există, iar noi ne micşorăm şi ne golim pentru a lăsa loc Aceluia să ne cuprindă şi să ne umple de prezenţa Sa.
În faţa acestei întâlniri Sfântul Vasile cel Mare a găsit să zică doar cuvintele pe care adunarea credincioşilor le cântă până astăzi în biserici: Să tacă tot trupul omenesc, căci Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Hristos Dumnezeul nostru, vine să Se junghie şi să se dea spre mâncare credincioşilor." (părintele Savatie)

·        Baştovoi, Savatie(Ştefan). Iepurii nu mor / Savatie Baştovoi. – Iaşi : Ed. Polirom, 2007. – 254 p.

       Saşa (pe numele lui întreg şi oficial, Aleksandr Vakulovski, dar mai bine pe dos, ca la şcoală) e un băieţel de clasa a patra. Trăieşte la ţară cu tatăl lui, Nikolai Arsenievici, şi face naveta cu autobuzul la oraş, unde merge la şcoală. Ştefan Baştovoi ne serveşte cu felii din viaţa acestui personaj, nu foarte diverse de altfel, căci copilul e când acasă, unde îngrijeşte de porci şi adună buruieni să le dea de mâncare, fie la şcoală, unde îndură, alături de colegii lui, lecţiile de îndoctrinare servite cu generozitate de învăţătoarea Nadejda Petrovna. Mult mai mult de atât nici n-ar mai fi de spus despre materia romanului, care e oferită din belşug de stereotipurile şi lozincile găunoase despre Lenin şi despre binefacerile vieţii în URSS servite şcolarilor. Oarecum resemnaţi şi poate abrutizaţi de-a dreptul, aceştia le mestecă fără a părea să le asimileze, dar atâta vreme cât nu apucăm să-i vedem ca adulţi nu avem de unde să ştim.