vineri, 29 ianuarie 2016

Alexie Mateevici - poetul limbii noastre

,,Să ştiţi: de nu veţi ridica
Din sânul vostru un proroc,
       În voi viaţa va seca,
   Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
  Şi-ţi rămânea făr’ de noroc.”
                                  (Alexei Mateevici)

     
         La 29 ianuarie 2016,  în incinta Bibliotecii ,,Onisifor Ghibu’’ s-a desfăşurat medalionul literar-artistic ,,Alexie Mateevici – poetul limbii române’’ în colaborare cu Centrul de Cultură ,,Călin Postolachi’’, Liceul Teoretic ,,Mircea Eliade’’ şi Casa – muzeu ,,Alexie Mateevici’’ din satul Zaim, Căuşeni.
         Activitatea a început cu un mesaj de salut din partea  directorul Bibliotecii ,,Onisofor Ghibu” Vitalie Răileanu,  care a remarcat că: "Chiar dacă poetul Alexei Mateevici ar fi scris doar o singură poezie - Limba Noastră, aceasta ar fi fost îndeajuns pentru ai aproba titlul de Mare poet, dar, din fericire, Alexei Mateevici ne-a lăsat o comoară literară mult mai vastă."
 Profesoara de limbă şi literatură română a LT ,,Mircea Eliade”, Veronica Postolachi a moderat acest  eveniment, manifestând devotament, dragoste şi respect pentru limbă şi poezie.
         Ion Găina, scriitor, muzeograf, profesor, ziarist, directorul Muzeelor ,, Alexei Mateevici’’ din Zaim,Căuşeni, ,,Ioan Zlotea’’ din Sălcuţa, Căuşeni, ,,Ion Guţu’’ din Taraclia a vorbit despre viaţa scriitorului Alexei Mateevici… „Câtă energie umană, câtă forţă spirituală au fost consumate în acest sfert de secol de când a fost inagurată Casa–muzeu ,,Alexie Mateevici’’ din Zaim – perioda a marilor izbânzi, dar şi a marilor decepţii… Această ardere s-a săvârşit cu un scop dintre cele mai nobile – a păstra vie prezenţa preotului-poet printre noi” a dectarat Ion Găină.
         La desfăşurarea evenimentului au fost prezenţi elevi de la LT „Mircea Eliade” care au declamat cîteva poezii – Limba noastră de Al. Mateevici, Colind de Ion Găină ş.a., dar şi au au prezentat: Momente din biografia lui A. Mateevici; Glosse genealogice şi cronici de familie; Aglaia Zaharidi – urmaşa familiei; Adevărul despre moartea lui A. Mateevici etc.
       
 
         Iubitorii de literatură s-au bucurat de discursul fondatorului casei-muzeu „Al. Mateevici” Ion Găină şi de talentul oratoric al profesorului. Chiar şi după eveniment aceştia s-au arătat entuziasmaţi de viaţa şi opera celui care a fost Alexie Mateevici. Domnul Ion Găină a venit şi cu daruri pentru elevi – calendare cu pozele casei-muzeu şi cărţi cu autograf, iar aceştia l-au înconjurat, punându-i întrebări despre toate cele care nu s-au reuşit a discuta în cadrul medalionului literar. 


miercuri, 13 ianuarie 2016

Nicolae Spătaru - „Timp pentru pținele lucruri importante rămâne tot mai puțin...”


S-a născut pe 13 ianuarie 1961, în satul Hârbova, Ținutul Herța. În 1983 a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității de Stat din Cernăuți.
A debutat în presă cu versuri în 1979, în ziarul „Zorile Bucovinei”, Cernăuți, iar editorial – în volumul „Dintre sute de catarge”, în 1984, la Chișinău. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN-clubului. În 1992, la Editura „Hyperion” îi apare cartea de poeme „Întoarcerea zeilor”. În 1993 este distins cu Premiul pentru debut al Salonului Internațional de Carte din Chișinău. În 1996, la Editura „Hyperion” vede lumina tiparului placheta de poeme „Ion și alte revoluții”, iar în 1998, la Editura „Junimea” din Iași – cartea „Noaptea când soclurile își recrutează noile glorii”, distinsă, în 1998, cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova și cel al Fundației Culturale Române.
Nicolae Spătaru este un scriitor care vine din dulcea Bucovină cu dorul de a scrie pentru copii și adulți. În 2000 publică volumul „Tristețea recită din Rilke”, apărut la Editura „Augusta” (2000). În continuare editează câteva cărți pentru copii: „Cifrele în spectacol” (Editura „Prut Internațional”, 2005), distinsă, în același an, cu Premiul Internațional de Carte pentru Copii, „O zi plină de surprize” (aceeași editură, 2006), „Reportaje în culori” (Editura „Ideea Studio”, 2008) și „Pisicul informatician” (Editura „Arc”, 2012).

Revistă bibliografică

Spătaru, Nicolae. Citirea zidului / Nicolae Spătaru. – Iași : Tipo Moldova, 2013. – 168 p.
Poetului îi este caracteristică gravitatea mesajului, rostit pe un ton sprințar, ludic și glumeț. Există poeme în care indispoziția sau tristețea, singurătatea sau visul se revarsă în cascade, aluvionar, fără obișnuințele sale ecluze; există poeme în care disperarea sau absurditatea sunt spuse în nuditatea lor, lipsite de orice colac de salvare.
Grigore Chiper


Spătaru, Nicolae. Ion și alte revoluții / Nicolae Spătaru. – Chișinău : Hyperion, 1996. – 78 p.

(Cu tristețe
 mă gândesc
 la anii mei tineri
 când
 din naivitate  
 am dedicat
 un poem întreg
 ruginii)

Spătaru, Nicolae. Întoarcerea zeilor / Nicolae Spătaru. – Chișinău : Hyperion, 1992. – 88 p.

În una din poeziile acestui volum Nicolae Spătaru afirmă, uimit de redescoperirea legăturii dintre el și lucrurile înconjurătoare: „viața și de la mine începe”. Parafrazându-l, am putea afirma că poezia și de la el începe. Or, poezia e fără de început și fără de sfârșit. Eu, tu, el, ea – suntem niște microuniversuri, prin care regenerează și reverberează aceleași veșnice sentimente, instincte, stări, obsesii, speranțe, erori…
Arcadie Suceveanu

Spătaru, Nicolae. Mici insomnii pentru Europa / Nicolae Spătaru. – Chișinău : LUMINA, 2013. – 128 p.

Nicolae Spătaru reprezintă una din puținele voci autentice ale poeziei autohtone, care au produs un stil memorabil. Anume în aceste volume se conține modelul singular al poeziei lui.
Grigore Chiper



Spătaru, Nicolae. Noaptea când soclurile își recrutează noile glorii / Nicolae Spătaru. – Chișinău : JUNIMEA, 1998. – 71 p.

Măcinat de îndoieli și asaltat de neliniști, poetul – bun cunoscător al pulsului poeziei românești – își croiește, fără complexe, fără ezitări, fără a îmbrăca „haina ratatului” – un destin chiar în cadrele literaturii noastre.
Adrian Dinu Rachieru



Spătaru, Nicolae. Revolta clonelor / Nicolae Spătaru. – Iași : Tipo Moldova, 2013. – 156 p.
Acest volum este întru câtva neobișnuit. E prima carte de publicistică a unui foarte bun poet – Nicolae Spătaru. După mai multe cărți de poezie, remarcate și comentate de numeroși critici, Nicolae Spătaru pășește, iată, pe un alt teritoriu al scriiturii. În ultimul timp autorul simte nevoia să îmbrățișeze noi genuri ale literaturii.
Iulian Ciocan



luni, 4 ianuarie 2016

Chişinău - oraşul meu de vis

… Trăim într-o lume uriaşă, care ne-a precedat şi care ne va supravieţui. Singurele lucruri pe care noi i le putem adăuga sunt gândurile noastre despre ea…
Mircea Cărtărescu

        
         Dincolo de oraşul marilor clădiri, dincolo de celebrele conace şi vile pe care le înalţă oamenii, există un alt Chişinău, nevăzut, neauzit, dar intuit de acei care iubesc trecutul şi mult regretat de cei care cred că frumuseţea este eternă, iar arhitectura este una din matricele care pot păstra această frumuseţe, dăruindu-i eternitatea.
   
      Pentru prima dată Chişinăul este atestat documentar la 1436 în calitate de localitate, aşezată pe malurile râului Bâc. Dar acest loc a fost populat din timpuri străvechi. Arheologii au descoperit aici aşezări umane, care datează încă din epoca de piatră (35-8 mii ani î. Hr.).
      
   Treptat, Chişinăul devine un important centru comercial, în care se consolidează comerţul permanent, de iarmaroc. Apar cârciumile şi dughenele, creşte şi se diversifică asortimentul mărfurilor negustorilor locali.
Treptat Chişinăul se extinde teritorial spre actualul bd. Ştefan cel Mare, numit pe atunci strada Moskovskaia. În 1830-36 este înălţată Catedrala cu clopotniţa şi pusă baza unei grădini publice. 

         Chişinăul şi-a schimbat mult aspectul general în anii 50-70 ai secolului 19, când l-a avut ca arhitect al oraşului pe Alexandr Bernardazzi. El a proiectat unele străzi şi cartiere, a participat la proiectarea şi construirea apeductului din Chişinău, precum şi cele mai importante clădiri.
         Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” participă şi implică chişinăuienii să participe la viaţa culturală şi civică a municipiului.
         În anul 2016, oraşul Chişinău împlineşte 580 de ani de la prima atestare şi cu această ocazie Biblioteca „Onisifor Ghibu” a elaborat o frumoasă expoziţie de cărţi din colecţia bibliotecii cu titlul Chişinău – oraşul meu de vis.

Miracol: Oraşului natal Chişinău de Roşca Agnesa
Oraş al visurilor mele
Cu ceruri pururi înstelat,
Peste frământu-atâtor schele
Răsuni în piatra altui leat.

Pe trepte – pas uşor tresare,
Zorind de cine ştie când,
Ca iar, în straie de sărbătoare,
Să vie amintiri pe rând,

Precum nici că-ar fost vreodată
Război şi vitregul îngheţ,
Copil şi Univers – fiu, tată,
Îşi scriu al lor letopiseţ.