vineri, 29 martie 2013

Setea de a cunoaşte creaţia lui Mircea Eliade


În cadrul ediţiei a XIX-a manifestărilor cultural-ştiinţifice „Mircea Eliade” la biblioteca „Onisifor Ghibu s-a desfăşurat simpozionul: „Mircea Eliade şi educarea personalităţii”, organizat în colaborare cu Liceul Teoretic „Mircea Eliade” şi Centrul de Cultură „Călin PostolachI”. Ca şi în fiecare an, dr. Veronica Postolachi, profesoară de limbă şi literatură română de la Liceul „Mircea Eliade” cu mult drag şi pasiune s-a implicat în derularea acestor manifestări, a căror iniţiatoare şi însufleţitoare este deja de mult timp.
Mircea Eliade face parte din generaţia de aur a culturii române, dimensiunea creaţiei sale este uriaşă – a menţionat în cuvântul de salut din deschiderea activităţii Nichita Danilov, director adjunct al Institutului Cultural Român “Mihai Eminescu” din Chişinău. Organizarea unor astfel de evenimente frumoase reflectă rezonanţa personalităţii lui Mircea Eliade în spaţiul cultual universal şi român. Mergând pe urmele lui Mircea Eliade, citindu-i cărţile, vom înţelege mai bine sinele nostru profund.
Prin Mircea Eliade poporul român excelează pe scara valorică culturală universală, a ţinut să specifice în deschiderea manifestării Vitalie Răileanu, directorul bibliotecii „Onisifor Ghibu”.
Profesorul universitar Marin Postu a venit cu unele reflecţii asupra celor trei teme dominante atât în opera literară, cât şi în cercetările profesorului Mircea Eliade – Timpul Sacru, Spaţiul Sacru, Omul Sacru – menţionând îndeosebi faptul că biblioteca este spaţiul care permite cititorului să acceadă, prin lecturi, în acest timp şi spaţiu.
Comunicări au prezentat elevi de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade” din Chişinău, un grup de elevi de la Liceul „Mirecea Eliade” din Nisporeni, studenţi şi masteranzi de la USM şi UTM. Ei au elucidat diverse aspecte ale vieţii şi creaţiei eliadeşti, demonstrând printr-o expunere liberă şi coerentă, că pot face analize şi sinteze adecvate importanţei personalităţii evocate. Astfel generaţia actuală este o nouă treaptă în cercetarea operei lui Mircea Eliade.
Mai deosebită a fost comunicarea lui Daniel Paraschiv, cel mai tânăr participant, elev în clasa a şaptea, care ne-a reamintit ce scria Mircea Eliade despre cărţi şi biblioteci.
În încheierea manifestării un grup de elevi de la Liceul „Nicolae Sulac” a prezentat un recital de poezie şi muzică pe versuri de Grigore Vieru.
Punctul final al manifestărilor a culminat la bustul lui Mircea Eliade de pe Aleea Clasicilor, unde au fost depuse flori de comemorare şi recunoştinţă.

miercuri, 27 martie 2013

95 de ani de la semnarea Actului Unirii Basarabiei cu România


În preajma comemorării acestui eveniment la biblioteca „Onisifor Ghibu” a avut loc o Conferinţa ştiinţifico-practică aniversară organizată în colaborare cu Facultatea de Istorie şi Filozofie  de la Universitatea de Stat din Moldova şi Institutul de Istorie Socială „ProMemoria”.
Activitatea a fost deschisă cu un cuvânt de salut, adresat de  Vitalie Răileanu, directorul bibliotecii,  celor dornici de a comemora acest eveniment. Igor Şarov, dr. conf. univ., decanul Facultăţii de Istorie şi Filozofie a USM a menţionat că noi suntem făuritorii istoriei noastre, iar acest eveniment – Actul Unirii din 27 martie 1918 – este o sărbătoare pentru adevăraţii patrioţi ai neamului.
Consistente comunicări asupra acestui eveniment au prezentat prof. univ., dr. habilitat Anatol Petrencu, preşedintele INIS „ProMemoria”, Nicolae Dabija, academician, preşedinte al Forului Democrat al Românilor din Moldova, redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi arta”, profesorul universitar Anton Moraru. Având poziţii obiective în oglindirea evenimentelor istorice, ei au reiterat  momentele cruciale care au precedat şi au urmat după semnarea Actului Unirii Basarabiei cu România din 18 martie 1918.          S-a specificat îndeosebi necesitatea unei istoriografii mai complete, deoarece trebuie de restabilit baza documentară a semnării acestui document.
            Lansarea unui volum al revistei „ProMemoria” a fost realizată de  conf. univ. dr. Virgiliu Bârlădeanu, director al INIS „ProMemoria”, prezentînd unele teme abordate în acest număr al revistei (nr. 3, 2012), specificând consistenţa şi valoarea istorică incontestabilă a studiilor din acest volum, în special memoriile unor personalităţi care au lăsat o urmă vizibilă în istorie.
            Un moment deosebit pentru public a fost recitalul literar-artistic al unor versuri patriotice din creaţia scriitorilor Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, Adrian Păunescu [etc.],  oferit de  un grup de elevi de la Liceul „Natalia Dadiani”.
 Atenţia cititorilor a fost captată de expoziţia de carte din colecţiile bibliotecii dedicată acestui eveniment istoric de mare răsunet în istoria poporului nostru.

marți, 26 martie 2013

Teatrul cuprinde şi exprimă viaţa

La data de 27 martie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Teatrului. 
Cu acest prilej, Filiala ,,Onisifor Ghibu" vă propune o expoziţie virtuală.

Borie, Monique. Fantoma sau Îndoiala teatrului / Monique Borie. – Iaşi : Polirom, 2007. – 322 p.
Spaţiu oferit celor morţi pentru reîntâlnirea cu cei vii, spaţiu dispus să întâmpine fantomele şi să-şi măsoare puterile în încercarea de a le reprezenta, acesta este teatrul despre care ne vorbeşte cartea de faţă.
Pentru a afirma permanenţa unei viziuni despre teatru ca artă căreaia fantoma îi revelează miezul ascuns, Monique Borie şi-a propus să parcurgă în analiza sa un traseu jalonat de repere exemplare, de la marile forme teatrale istorice – tragedia greacă, dramaturgia shakespeariană şi teatrul japonez no – la marile opere fondatoare ale modernităţii – Maeterlink, Strindberg, Ibsen, Pirandello – şi la proiectele cele mai radicale ale scenei secolului XX – Craig, Artaud, Genet şi Kantor.


Caranfil, Ninela. Nebănuita forţă a scenei / Ninela Caranfil. – Ch. : Prometeu, 2009. – 300 p.
,,Profesia mea de actriţă mi-a prilejuit momente de revelaţie, m-a făcut necesară oamenilor, idelurilor noastre naţionale. Mi-a fost greu, mi-a fost uşor în teatru? Şi da, şi nu. Oricum, nu am regretat niciodată că mi-am ales acest drum, pentru că micile, scurtele bucuri ale actorilor sunt fără de preţ, şi anume ele justifică tot calvarul prin care trec aceşti ,,nebuni frumoşi'' în viaţa lor zbuciumată, plină de lucruri imprevizibile. Soarta unui actor e în a aştepta cu răbdare un rol, în a spera ca cineva să se gândească la el, în a se consola că nu va fi uitat... Dar, şi în a se impune în viaţa culturală şi socială, iar când este necesar – şi în cea politică; a se implica în destinul Neamului."

Caranfil, Ninela. Tăcerea de până la Cuvânt / Ninela Caranfil. – Ch. : Ed. Iulian, 2005. – 464 p.
Ca combustie teatral-artistică, Cuvântul a fost mereu onorat de Ninela Caranfil, care cu responsabilitate profesională dar şi cu duioşie maternă l-a îngrijit şi l-a scos în lume.
Actriţa Ninela Caranfil care, după propria-i mărturie, a avut în viaţa ei actoricească ,,momente de înaltă trăire artistică, de trăire scenică totală”, înavuţită de experienţa sa îndelungată în domeniu, plină de îneţelegere profundă a importanţei Cuvântului, ca instrument de manifestare profesională, a cutezat să pună pe coperta acestei cărţi un titlu neobişnuit, inedit – ,,Tăcerea de până la Cuvânt”.

Cemortan, Leonid. Teatrul Naţional din Chişinău (1920-1935) / Leonid Cemortan. – Ch. : Epigraf, 2000. – 304 p.
Un mare merit al Teatrului Naţional din Chişinău îl constituie faptul că în toţi anii existenţei sale el fost un neostenit purtător şi propagator al artei şi culturii româneşti în Basarabia.
Devenit o prestigioasă instituţie de cultură şi spiritualitate românească, teatrul a participat activ la viaţa Chişinăului şi a întregii Basarabii.
Teatrul Naţional din Chişinău nu numai că a propagat marile creaţii ale dramaturgiei universale – de la Sofocle, Shakespeare, Racine şi Molièr până la Ibsen, Cehov şi Pirandello, dar şi a ţinut obştimea basarabeană la curent cu viaţa cultural-spirituală internaţională, cu mişcarea teatrală europeană.

Pelin, Pavel. Ce dragoste veche – actorii / Pavel Pelin. – Ch. : Cartea Moldovei, 1998. – 198 p.
Referindu-se la evoluţia artei teatrale din anii 60-70, autorul nu-şi propune scopul de a menţiona tot ce merită atenţie. Recurge adesea la destăinuiri suprinzătoare, la relatarea situaţiilor incidentale, dar reuşesc totuşi să readucă în prezent o pagină memorabilă din trecutul vieţii noastre artistice, intrigându-ne şi dispunându-ne la intense meditaţii asupra destinului şi perspectivei teatrului contemporan. Ecourile din trecut renasc imagini vii din cenuşa vremuruilor, sentimentele izbucnesc din noianul anilor atât de puternic, âncât proiectează un fascinant caleidoscop de autentice valori.

Pelin, Pavel. Privitor ca la teatru / Pavel Pelin. – Ch. : Cartea Moldovei, 2007. – 240 p.
Pavel Pelin a găsit în teatru o cale de centralzare a esenţelor vieţii între veşnica sărbătoare a sufletului şi brutala presiune a realităţii, atât de tragic resimţită în eseurile despre regretaţii Diana Barbaru şi Dumitru Caraciobanu. Autorul îi admiră şi îi înţelege pe actori, îi iubeşte şi ne face şi pe noi, cititorii, să-i iubim. Prin acest volum, cronicarul se situează în rândul celor mai buni cunoscători ai teatrului naţional.

Solovei, Rodica. Nicolae Darie, actorul şi omul : Îndemn la înălţare prin cuvânt / Rodica Solovei. – Ch. : Epigraf, 2011. – 208 p.
În cartea pe care o avem în faţă vom urmări traseul biografic al maestrului Nicolae Darie, descris de către acesta fără emfază, cu sinceritate şi naturaleţe, şi, pe alocuri, cu umor. Parcurgând, filă cu filă, itinerarul vieţii lui Nicolae Darie, sesizăm că încă din copilărie el era o fire receptivă la frumos, cu sensibilitate artistică. Apoi, cunoscând calea de formare şi de desîvârşire profesională a artistului pe scena Teatrului Naţional Mihai Eminescu, înţelegem că, pentru a reuşi şi a se împlini, domnia sa a lucrat mult şi continuă să lucreze asupra propriului Eu, asupra cuvântului rostit cu măiestrie.

Zamfirescu, Ion. Istoria universală a teatrului : Antichitatea / Ion Zamfirescu. – Craiova . Aius, 2001. – 434 p.
Scena a fost o tribună pe care s-au rostit cu autoritate toate adevărurile vieţii umane. De-a lungul întregii lui dezvoltări teatrul a fost necontenit un laborator al ideilor şi al sentimentelor superioare. Dacă e adevărat că în cursul evoluţiei sale de până acum lumea s-a pefecţionat, c-a devenit mai bună, în cazul acesta trebuie să admitem că o parte din programul astfel realizat se datorează şi teatrului : teatrului legat în mod specific de viaţa popoarelor.

Jurnalism şi ştiinţele comunicării

Vă propunem cărţi din domeniul Jurnalismului şi Ştiinţelor Comunicării din colecţiile bibliotecii "Onisifor Ghibu".

Expoziţie virtuală


Ciobotea, Radu. Reportajul interbelic românesc: senzaţionalism, aventură şi extremism politic / Radu Ciobotea. – Iaşi : Polirom, 2006. – 253 p.

Popularitatea pe care a cunoscut-o reportajul interbelic este rodul curiozitatii si al freneziei epocii, al unei tendinte de inlocuire a fictivului cu „povestea adevarata”. Setea de aventura, de risc si de explorare specifica perioadei interbelice isi pune amprenta vizibil asupra subiectelor abordate: calatoriile lui Mircea Eliade sau Albert Londres, pasiunea descoperirii marilor orase in scrierile lui Victor Eftimiu sau Paul Morand, aventura zborului la Geo Bogza sau Antoine de Saint-Exupery, precum si portretizarea lui Hitler sau Mussolini la Emil Cioran sau Liviu Rebreanu. Informatiile furnizate de reportajul acestei epoci se remarca prin actualitate, proximitate spatiala, intensitate, dar si prin caracterul negativ al evenimentelor prezentate. Aventura si intimplarile senzationale sint extrase atit din realitatile vietii anonime, cit si din spatiul de dincolo de usile cancelariilor ce vor hotari viitorul omenirii. Sint relatate in profunzime aspecte ale celor doua extremisme politice si sociale europene – nazismul german si bolsevismul sovietic –, amenintari (sau, in unele cazuri, tentatii) investigate dupa acelasi principiu, al senzationalului.

Keeble, Richard. Presa scrisă: o introducere critică / Richard Keeble; trad. Oana Dan. – Iaşi : Polirom, 2009. – 382 p.

Cu un bun suport teoretic si notiuni explicate in contexte mai largi – economice, politice si istorice –Presa scrisaabordeaza toate aspectele profesiei de jurnalist: sursele stirii, interviul, reportajul, redactarea si revizuirea articolelor, designul paginii de ziar sau revista, titlurile, presa online, blogging-ul. Nu sint neglijate problemele de etica profesionala, de legislatie si drepturi de autor, ilustrate cu exemple din presa britanica si internationala. Realizat de jurnalisti cu experienta si profesori de la universitati prestigioase, acest ghid practic este o lectura utila pentru studentii de la jurnalism, dar si pentru profesionistii din domeniu.

Manual de jurnalism: tehnici de documentare şi redactare / coord. : Mihai Coman. Ed.a 2-a, rev. – Iaşi : Polirom, 2001. – 272 p.

Prima colectie romaneasca de lucrari in domeniul mass-media este inaugurata prin volumul coordonat de prof. dr. Mihai Coman, decanul facultatii de profil din Bucuresti. Structurat in trei parti dedicate presei scrise, audiovizualului si deontologiei ziaristului, cartea este un excelent instrument de lucru pentru studentii in jurnalism si pentru cei care practica deja aceasta profesiune. Manualul prezinta si o serie de greseli rasunatoare in presa romaneasca postdecembrista, insotite de explicatii si de extrase din cele mai prestigioase cotidiene din lume.

Petcu, Marian. Istoria jurnalismului şi a publicităţii în România / Marian Petcu; pref. Mihai Coman. – Iaşi : Polirom, 2007. – 214 p.

Un volum care nu trebuie sa lipseasca din bibliografia studentilor la jurnalism si comunicare! Aparitia rubricilor de fapt divers, a ilustratiei, dar si fenomene precum santajul de presa sau agresiunile (atit ale cititorilor, cit si ale jurnalistilor asupra altor jurnalisti) sint doar citeva dintre temele acestei remarcabile sinteze a evolutiei jurnalismului in Romania. Sectiunile dedicate inceputurilor publicitatii, realizate aproape exclusiv prin presa scrisa si, mai tirziu, la radio, ca si istoriei relatiilor publice si birourilor de presa intregesc imaginea retrospectiva asupra mass-mediei romanesti si a schimbarilor si continuitatilor ce au caracterizat-o.

Preda, Sorin. Tehnici de redactare în presa scrisă / Sorin Preda. – Iaşi : Polirom, 2006. – 224 p.

Conceput sub forma unui suport de curs, volumul este o introducere in tehnicile redactarii materialelor de presa scrisa, oferind nu doar o necesara imagine de ansamblu asupra subiectului, ci si numeroase sfaturi, sugestii, contextualizari si exemplificari din peisajul jurnalistic autohton si international. Sint tratate elementele de baza corespunzatoare cimpului diversificat si eterogen al scriiturii de presa. Scrisa intr-o maniera clara si atractiva, lucrarea constituie o abordare orientata spre aspectele practice, spre acele proceduri de lucru ce pot fi aplicate consecvent in munca de zi cu zi a jurnalistului.

Stepanov, Georgeta. Jurnalismul în situaţii de criză: Manual / Georgeta Stepanov, Igor Guzun; USM. – Ch. : CEF USM, 2010. – 229 p.

Lansat la Congresul Naţional de Istorie a Presei, ediţia a III-a (România), acest manual îi „ajută pe oamenii de media să abordeze crizele potrivit – profesionist, echilibrat, etic, cu amprentă umană, spectaculos etc., oferind resurse teoretice, repere metodologice şi instrumente practice esenţiale”. Oamenii care mi-au fost alături în efortul nostru comun de elaborare şi promovare a manualului de jurnalism în situaţii de criză se numesc Georgeta Stepanov, Mihai Guzun şi Constantin Marin.

Vâlcu, Val. Jurnalismul social / Vl Vâlcu. – Iaşi : Polirom, 2007. – 288 p.

Jurnalismul social, fundamentarea teoretica a unei specializari aparute deja in practica, serveste atit intereselor reporterului, cit si redactiei, orientindu-i pe cei care doresc sa lucreze in sectiile sociale ale institutiilor de presa. Cartea se adreseaza tinerilor jurnalisti care considera ca, dincolo de senzationalism, presa trebuie sa se concentreze asupra unor subiecte direct legate de viata de zi cu zi a individului si comunitatii. Datele din aceasta lucrare le permit sa integreze evenimentele pe care le urmaresc in fenomenele mai ample din societate, sa le inteleaga motivatia si sa le prognozeze evolutia.

Zeca-Buzura, Daniela. Jurnalismul de televiziune / Daniela Zeca-Buzura. – Iaşi : Polirom, 2005. – 200 p.

Destinata profesionistilor de televiziune, dar si studentilor la facultatile de jurnalism, cartea formuleaza o perspectiva tipologica asupra principalelor genuri ale audiovizualului si priveste fenomenele mediatice in context, fara a lasa deoparte relatia acestora cu publicul telespectator. 

Demersul autoarei, rezultat al unei practici redactionale desfasurate timp de un deceniu si jumatate, combina expunerea teoriilor si conceptelor clasice ale jurnalismului de televiziune, prezentate intr-o maniera clara si actuala, cu modalitati de punere a lor in practica, ilustrate atit prin exemple, exercitii utile si aplicatii, cit si prin texte inedite, in care alti profesionisti ai televiziunii impartasesc din experienta lor.

Zelizer, Barbie. Despre jurnalism la modul serios: ştirile din perspectivă academică / Barbie Zelizer; trad. Raluca Radu. – Iaşi : Poirom, 2007. – 280 p.

Rezultat al unui laborios efort de documentare, volumul constituie un important instrument pentru toti cei care „iau jurnalismul in serios”. Dovedind ca mass-media pot reprezenta un cimp de cercetare deopotriva provocator si elevat, autoarea inventariaza, opune si intersecteaza diversele perspective stiintifice dinspre care s-a studiat pina acum jurnalismul, oferind o exceptionala analiza critica. Prin identificarea unor zone care unesc mai multe discipline sau sint explicit interdisciplinare in examinarea jurnalismului, aceasta carte ofera o modalitate mai complexa de a reconsidera o mare parte din literatura de specialitate existenta.


Cărţi din domeniul Ştiinţei  Comunicării


  1. Abric, Jean-Claude. Psihologia comunicării: teorii şi metode / Jean-Claude Abric; trad. de Luminiţa şi Florin Botoşineanu. – Iaşi : Polirom, 2002. – 208 p.
  2. Cabin, Philippe. Comunicarea: perspective actuale / Philippe Cabin; trad. de Luminiţa Roşca şi Romina Surugiu. – Iaşi : Polirom, 2010. – 341 p.
  3. De Peretti, Andre. Tehnici de comunicare / Andre De Peretti; trad. De Gabriela Sandu. – Iaşi : Polirom, 2007. – 392 p.
  4. Joannes, Alain. Comunicarea prin imagini: cum să-ţi pui în valoare comunicarea prin intermediul dimensiunii vizuale / Alain Joannes; trad. de Ioana Manole. – Iaşi : Polirom, 2009. – 224 p.
  5. Mucchielli, Alex. Arta de a comunica: metode, forme şi psihologia situaţiilor de comunicare / Alex Mucchielli. – Iaşi : Polirom, 2005. – 261p.
  6. Mucchielli, Alex. Comunicarea în instituţii şi organizaţii / Alex Mucchielli; trad. de Viorica Aura Păuş. – Iaşi : Polirom, 2008. – 277 p.
  7. Pânişoară, Ion-Ovidiu. Comunicarea eficientă / Ion-Ovidiu Pânişoară. – Ed. a 3-a, rev. – Iaşi : Polirom, 2008. – 430 p.
  8. Rosenberg, Marshall B. Comunicarea nonviolentă: limbajul vieţii / Marshall B. Rosenberg; trad. din engl.: Elena Dolghi; red. Şi coord.: Otilia Stamatin. – Ch. : Epigraf S.R.L., 2005. – 224 p.
  9. Şleahtiţchi, Mihai. Mnipularea în posttotalitarism / Mihai Şleahtiţchi. – Ch. : Gunivas, 2008. – 480 p.












Poezia ce urcă spre cititor


Un nou eveniment literar-artistic, din şirul celor mai excepţionale ce au loc în incinta Bibliotecii ,,Onisifor Ghibu'', s-a desfăşurat vineri, 22 matie 2013 în cadrul şedinţei Clubului poeţilor desculţi. Seara a evoluat sub semnul unui amalgam de genuri artistice: poezie, muzică, pictură, actorie... Astfel, Sala Nuciferă a Bibliotecii ,,Onisifor Ghibu'' a găzduit poeţi, interpreţi, pictori, actori şi, desigur, pe toţi cei pasionaţi de Arta frumosului.

Genericul manifestării Macaranu a fost ales întâmplător. Acesta simbolizând o scară valorică cu ajutorul căreia publicul decide cine se ridică şi cine coboară în procesul de creaţie. Publicul e cel care determină ce loc ocupă fiecare creator în societate.

Tânărul poet Artiom Oleacu a debutat cu o serie de poezii, recitate de actorii Alexandra Bobu, Alexandru Rusu, Daniela Herţa, Denis Chirtoacă, Ion Coşeru, Irina Vacarciuc, Ronin Terrente. Artiom Oleacu este actor la Teatrul ,,Satiricus”, care scrie şi poezie nestandartă contemporană.
Actorul şi poetul Artiom Oleacu şi actriţa Daniela Herţa
De asemenea, în sală au fost expuse pânzele a patru pictori, elevi ai Liceului Academic de Arte Plastice ,,Igor Vieru”: Antoniu Alexandru, Botezat Constantin, Emilianov Iurie şi Popa Vlada. Tinerii au participat la diferite concursuri de artă, atât naţionale, cât şi internaţionale, dintre care în România, Rusia, Croaţia, Polonia, Belgia.
Tinerii pictori
Atmosfera a fost înviorată de interpreta Angelina Mistreţ şi trupa ,,No Shagga''. Tânără şi ambiţioasă, Angelina Mistreţ s-a confesat ,,cânt, compun, dansez, nu dorm nopţile...şi nu mă despart de chitară”.




joi, 21 martie 2013

95 de ani de la Unire: conferinţă ştiinţifică

    Pe 27 martie 2013 se vor împlini 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.
Stimaţi prieteni,
Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea de Istorie şi Filozofie
Institutul de Istorie ,,Promemoria''
Biblioteca Publică ,,Onisifor Ghibu''
  Anunţă desfăşurarea unei conferinţe ştiinţifice, consacrate împlinirii a 95 de ani din ziua Unirii Basarabiei cu România.
Conferinţa va avea loc luni, 25 martie 2013, ora 15.00.
    La eveniment vor participa profesori şi conferenţiari universitari, profesori din instituţii preuniversitare, doctoranzi, masteranzi, studenţi, liceeni.

O nouă întrunire a Clubului poeţilor desculţi



Poezia - limbajul sentimentelor şi al dorinţelor ascunse


21 martie – Ziua Mondială  a  Poeziei


Listă bibliografică



  • Byron, G. Opere. Poezia / G. Byron. – Bucureşti : Univers, 1986. – 575 p.
  • Cât de frumoasă eşti: Antologie de poezie românească / sel. de Grigore Vieru. – Ch. : Litera, 2004. – 814 p.
  • Coşbuc, George. Poezii / George Coşbuc. – Bucureşti : Ed. Tineretului, 1959. – 139 p.
  • D'Orleans, Charles. Poezii, balade, cântece… / Charles, D'Orleans. – Bucureşti : Univers, 1975. – 251 p.
  • Eminescu, M. Poezii / Mihai Eminescu. – Ch. : Silvius Libris, 2006. – 128 p.
  • Filip, Iulian. Luna-i una : poezii de dragoste şi de durere din dragoste ori din lipsă de dragoste / Iulian, Filip. – Ch. : Tip. AŞM, 2009. – 174 p.
  • Grama, Steliana. Curcubeul viselor : versuri pentru copii / Steliana Grama. – Ch. : Pontos, 2008. – 176 p.
  • Matcovschi, Dumitru.  Să mă iubeşti: versuri / Dumitru Matcovschi. – Ch. : Prometeu, 2003. – 188 p.
  • Matcovschi, Galina.  Cu ochii plini de ceruri : versuri / Galina, Matcovschi. – Ch. : Pontos, 2005. – 154 p.
  • Mickiewicz, A. Cele mai frumoase poezii / Adam Mickiewicz. – Bucureşti : Ed. Tineretului, 1959. – 128 p.
  • Hadârcă, I. Artera Zen / Ion Hadârcă. – Ch. : Prometeu, 2006. – 80 p.
  • Poeți ai expresionismului : cele mai frumoase poezii. – Bucureşti : Ed. Albatros, 1971. – 301 p.
  • Södergran, Edith. Cele mai frumoase poezii / Edith Södergran. – Bucureşti : Ed. Tineretului, 1972. – 156 p.
  • Stelaru, D. Cele mai frumoase poezii / Dumitru Stelaru. – Bucureşti : Ed. Tineretului, 1969. – 140 p.
  • Suceveanu, A. Cafeneaua / Arcadie Suceveanu. – Ch. : Știința, 2011. – 128 p.
  • Vieru, Gr. Cele mai frumoase poezii Die schönstein gedichte / Grigore Vieru. – Ch. : Ed. Cadran, 2010. – 180 p. –


marți, 19 martie 2013

20 martie – Ziua Internaţională a Francofoniei

Expoziţie virtuală


Allende, Isabel. Paula / Isabel Allende. – Paris : Braudart et Topain, 1995. – 446 p.

Le 8 décembre 1991, Paula, une jeune femme de vingt-neuf ans, atteinte d’une gave maladie, sombre dans le coma. Elle mourra un an plus tard. Pendant les jours de détresse consacré à  la veiller, sa mère – Isabel Allende – entreprend de lui adresser par écrit un long récit : l'histoire des siens.



Balzac. Le Père Goriot / Balzac. – Paris : Braudart et Topain, 1995. – 444 p.
Les plus beaux roamns sont des romans d'apprentissage. Les illusions de la jeunesse s'y hertent au monde féroce et pourtant plein de délices. L'amour devient coquetterie, la vertu s'achète, l'argent ruine tout. Seule la passion balzacienne, ici l'amour paternel, résiste, dévorante et implacable. Le  Père Goriot est le clef de voute d'une oevre géniale.


Daudet, Alphonse. Lettres de mon moulin / Alphonse Daudet. – Paris : Braudart et Topain, 1995. – 226 p.
Le Nord de la France, noyé dans les brumes, ignorait le Sud. Alphonse Daudet le lui fit découvrir par ses Lettres de mon moulin. La Provence, celle de la mer et celle de la montagne, est apparue soudain avec ses troupeaux, ses belles Arlésiennes et ses parfums. Un siècle plus tard, maître Cornille et son secret, la mule du pape qui retient son coup de pied, le curé de Cucugnan, le sous-préfet aux champs, tous ses personnages vivent encore avec la meme intensité. Tristes ou gais, mélancoliques ou satiriques, ces petits textes sont des chefs-d'oevre demalice, de poésie et d'émotion.


Laclos, Choderlos de. Les liasond dangereuses / Choderlos de Laclos. – Paris : Braudart et Topain, 1995. – 480 p.
La vengeance des femmes est terrible. La marquise de Merteuil a, jadis, été  abandonné par le comte de Gercourt. Elle demande à son ancien amant, Valmont, de séduire la gracieuse et pure Cécile Volanges que le comte doit épouser. Il sera ainsi la risée de Paris. Valmont, don juan toujours en chasse, pousuit un autre but aussi maléfique : il veut séduire, parce qu'il l'aime, une femme célèbre pour son esprit religieux, sa pudeur et sa chasteté, la présidente  de Torvel. Un chant d'maour est brutalement interrompu, le Mal règne en maître, invaincu et funeste.

La Fontaine. Fables / La Fontaine. – Paris : Braudart et Topain, 1995. – 544 p.

La Fontaine est pleine de promesses que la modernité a tenues. Il appatient, d’origine, à cette famille où l’on ne trouve que des géants de toute taille auxauels les siècles ne font pas peur. La Fontaine est notre Homère. Léon-Paul Fargue



Hugo, Victor. Notre-Dame de Paris / Victor Huho. – Paris : Braudart et Topain, 1995. – 656 p.
Victor Hugo, dans ce célèbre roman, évocque un Moyen Age pittoresque représentatif de la passion des romantiques pour le ,,gothique'', dont l'auteur deviendra désormait le chef incontesté. Par de saissantes fresques de la Cour des Miracles, Victor Hugo ressuscite le peuple du Paris de Louis XI qui gravait autour de Notre-Dame, monde architecturel et religieux, oppposant ainsi sans cesse le sublime au grotesque.


Sand, George. La Mare au Diable / George Sand. – Paris : Braudart et Topain, 1995. – 188 p.

Dedié à Сhopin, ce bref roman champetre a un charme inégale. George Sand a vu le beau dans le simple. Elle chante, quelquefois an patois, les joies de l'amour, de l'enfance et du travail de la terre. Beaucoup d'amour et un peu d'idéalisme sont ses secrets.

Shakespeare, William. Hamlet. Othello. Macbeth / William Shakespeare. – Paris : Braudart et Topain, 1995. – 432 p.
Hamlet, Othello, Macbeth, une même histoire de chair, d’amour et de mort. Des mains sont rougies d’un sang innocent qu’aucun parfum d’Arabie ne lavera. Les spectres et les sorcières mènent la danse. Ils incitent Hamlet à tuer son oncle, meurtrier de son pèe et amant de son mère; Othello son éPouse qu’il croit infidèle; Macbeth son roi, pour prendre la couronne. Les trois hoes ont provoqué le destin: Il les écrasera, faisant périr aussi Ophélie et Desdémone, l’amour et la pureté. Le génie de Shakespeare est de dire toute l’incertitude de la condition humaine, ses rêves, sa gloire, sa petitesse.

 

Zimmer Bradley, Marion. La trahison des dieux / Marion Zimmer Bradley. – Paris : Braudart et Topain, 1995. – 276 p.
La princesse Cassandre, fille du roi Priam, pretresse du temple d'Apollon, a vu l'inexorable avenir: Hector tué par Achille, les Grecs vainqueurs après des années de siège, la ville à feu et à sang, en expiation de l'enlève,ent d'Hélène.
Passions amoureuses, fracas des batailles, héroisme et violence des combats singuliers, intrigues de palais : l'épopée ancienne devient ici un fabuleux roman historique haletant, aux couleurs somptueuses.

Apa - adevărata măreţie a pământului


Ziua Mondială a Apei

Se sărbătoreşte anual în data de 22 martie.

Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 1992. Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei are ca scop aducerea în atenţia opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative şi calitative a apelor şi de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle şi responsabilităţile celor cu atribuţii în întreţinerea, valorificarea şi protejarea surselor de apă. 
Revistă bibliografică


Almanahul curiozităţilor naturii / alcăt : Ioan Ilaş, Ana Ilaş, Boris Crăciun, Silvia Ivolsch. – Iaşi : Casa editorială Regina, 2007. – 191 p.

Apa este un lichid incolor, inodor şi fără gust care intră în compoziţia majorităţii organismelor vii. Molecula de apa (H2O) se compune din doi atomi de hidrogen legaţi la un atom de oxigen. Apa fierbe la temperatura de 100 grade C, se solidifica la 0g rade C. Ea se numeşte potabila atunci când răspunde unor norme fixate prin texte legiferate prin lege: ea trebuie sa fie plăcută la băut atât în ce priveşte gustul, cat si culoarea si mirosul ei, si, ca regula absoluta, nesusceptibila să aducă vreo atingere sănătăţii. Apa este principalul solvent organic. Corpul omenesc este constituit, în medie, din 60% apa. 

Crummenerl, Rainer. Aer şi apă / Rainer Crummenerl. – Bucureşti : RAO, 2006. – 48 p.

Aerul şi apa fac parte din viaţa noastră de zi cu zi. Aerul ne învăluie. Apa ajunge la noi sub forma de ploaie în lacuri sau în râuri şi vine, absolut normal, de la robinet. Fără aceste două materii, viaţa pe Pământ nu ar fi posibilă. Rainert Crummenerl povesteşte în această carte CE ŞI CUM despre proprietăţile acestor două materii vitale. El explică modul în care se formează vântul, norii, ploaia şi zăpada şi cum foloseşte omul aerul şi apa pentru deplasare. Aflăm, de asemenea, cum poate fi epurată apa şi de ce trebuie să o economisim. Seria CE ŞI CUM îşi propune să vă ofere cărţi cu caracter enciclopedic, structurate tematic, adresate adolescenţilor. Informaţiile riguroase şi prezentarea atrăgătoare fac din această lucrare un prieten de nădejde, care îţi poate da răspuns la marile întrebări ale lumii de astăzi. 
   

Lacoste, Yves. Apa bătălia pentru viaţă / Yves Lacoste. – Bucureşti : RAO, 2003. – 127 p.


Aceasta carte începe cu un capitol intitulat Bătăliile apei. Se abordează în primul rând luptele pe care le duc femeile si bărbaţii pentru apa, dar şi împotriva ei, în ţările unde aceasta reprezintă uneori un pericol de temut. Bătăliile apei se desfăşoară şi deasupra oamenilor, in atmosfera: acolo se opun unele altora vanturi puternice si regulate care se ciocnesc pe adevărate fronturi. Să nu uitam nici cealaltă luptă în care mase mari de aer cald si rece se întâlnesc pe ceea ce climatologii numesc fronturi. Se justifică faptul ca vorbim despre bătăliile apei. Ele se duc de milenii. Apa pune acum alte probleme, cu atât mai mult cu cat oamenii contemporani nu mai trăiesc in sate, ca în trecut, în apropierea râurilor, ci în oraşe, adică tot mai departe de resursele indispensabile de apa.  


Morris, Neil. Uragane şi tornade / Neil Morris. – Ch. : Arc, 2002. – 33 p.

Tornada se formează atunci când o cantitate imensă de aer cald (ciclon) urcă şi aerul rece (anti ciclon) coboară, prin deplasare se formează o pâlnie. Convecţia umedă este una din condiţii, sub acţiunea acţiunii solare, şi o sursă de energie fiind vaporii din atmosferă. O anumită condiţie atmosferică teribila care admite urcarea rapidă a aerului supraîncălzit, care suferă în straturile superioare de aer o răcire rapidă. Un rol important îl joacă situaţia în care se află fronturile vecine de aer, paralel cu o convecţie umedă unde răcirea se produce latent, are loc şi o convecţie uscată, această confruntare dintre cele două fronturi alcătuiesc formarea trombelor de vânt, care la început au o intensitate mică dar pot să crească la intensitatea unui tornado, care poate să dureze de la câteva secunde până la câteva ore.


Norris Wood, John. Mări şi oceane / John Norris Wood. – Bucureşti : Prut, 2007. – 31 p.

Cât de întins este oceanul?
Oceanul este cu adevărat Imens! Comparându-l cu suprafaţa uscatului, este de două ori mai mare. El este alcătuit din patru oceane: Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian şi Oceanul Arctic. Ele se unesc pentru a forma un enorm ocean planetar.
Care este cel mai mare ocean?
Pacificul este cel mai mare ocean din lume. Este mai mare decât celelalte oceane la un loc şi este şi cel mai adânc. Dacă priveşti un glob pământesc, vei vedea că Pacificul ocupa jumătate din el.
Mare sau ocean?
Oamenii folosesc adesea cuvintele mare şi ocean pentru a spune acelaşi lucru. Este bine şi aşa, dar pentru oamenii de ştiinţă mările sunt numai părţi ala unui ocean, cele care se află mai aproape de uscat. Un exemplu  ar fi Marea Mediterană, ea se găseşte între Africa şi Europa.
De ce marea este sărată?
Apa de mare este sărată pentru că are sare în ea! Sarea este la fel cu cea pe care oamenii o presară pe mâncare. Majoritatea sării din apă vine de pe uscat. Ploaia spală sarea şi o transportă în râuri, care la rândul lor o duc în mare.

Reniţă, Alecu. Valea Prutului de mijloc / Alecu Reniţă, Valeriu Ţarigradschi, Ioana Bobână. – Ch. : Continental grup SRL, 2004. – 128 p.


Prutul este un râu lung de 953 km, ce izvorăşte în apropiere de muntele Hoverla din Carpaţii Păduroşi din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcţia sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de oraşul Galaţi. Formează graniţa între România şi Republica Moldova. În perioada interbelică, râul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă navigaţia pe râu a fost treptat abandonată, cursul nemaifiind întreţinut. 


Ştii de ce apa este viaţă? / coord. : Emanuela Bussolati, Nella Bosnia, Laura Rigo. – Bucureşti : Prut, 2008. – 18 p.


Toate formele de viaţă cunoscute depind de apă. Apa este o parte vitală în multe din procesele metabolismului din interiorul organismului. Cantităţi semnificative de apă sunt utilizate de organism în digestia hranei. Aproape 72% din masa corpului uman fără grăsimi este apă. Pentru o bună funcţionare, corpul necesită între doi şi şapte litri de apă pe zi pentru a evita deshidratarea, cantitatea exactă depinzând de nivelul de activitate, temperatură, umiditate şi alţi factori. Nu este cunoscută cu exactitate cantitatea de apă necesară a fi consumată de o persoană sănătoasă.