joi, 31 octombrie 2013

Dimitrie Cantemir – “Filozof intre regi, dar si rege intre filozofi”

     Cu prilejul aniversării a 340-a de la naşterea marelui savant - Dimitrie Cantemir, la Biblioteca "Onisifor Ghibu" au avut loc un microsimpozion comemorativ şi o expoziţie de fotografii, împrumutate temporar de la Muzeul Naţional de Literatură "Mihail Kogâlniceanu".
      La eveniment au fost prezenţi Pavel Balmuş - istoric literar, Gheorghe Bobînă - doct. hab. în filosofie, Institutul de Integrae europeană, A. Ş. M., care au readus la actualitate multe lucruri interesante din viaţa şi activitatea lui Dimitrie Cantemir.









miercuri, 30 octombrie 2013

In Memoriam Doina şi Ion Aldea-Teodorovici

     În acest an s-au împlinit 21 de ani de la trecerea în eternitate a legendarului cuplu, care mai este numit Două inimi gemene. 
     Tinerii de la Clubul Liceenilor Liberali au venit cu iniţiativa de a comemora aceşti adevăraţi patrioţi ai neamului nostru, care au rămas vii în inimile tuturor celor care i-au auzit, dar şi reprezentanţilor generaţiei tinere. 
    Au fost interpretate multele din cunoscutele piese, care au fost ascultate cu multă tristeţe în ochi şi cu mult regret de către cei prezenţi în sala Nuciferă  a Bibliotecii "Onisifor Ghibu". 









marți, 29 octombrie 2013

Atelier de traducere literară

    Marţi, 29 octombrie, profesorul universitar Ivan Pilchin, în cadrul Atelierului de traducere literară a discutat esenţa şi scopul traducerii literare într-o altă limbă a textului original, unde a menţionat că cel mai important este ca traducerea unui text să fie una artistică. 
     Domnul Pilchin a relatat despre faptul că o maşină de traducere nu poate înlocui omul. Pentru o traducere corectă e necesar sa se acorde atenţie la semnele de punctuaţie.  
      Procesul de traducere este unul de descoperire, de căutare permanentă, seamănă cu literatura de creaţie. Potrivit spuselor sale, o regulă foarte importantă în traducerea exactă şi logică a unui text artistic este să-ţi cunoşti limba la un mivel avansat.








duminică, 27 octombrie 2013

Noul număr „Contrafort” lansat la Biblioteca „Onisifor Ghibu”: pagină cu pagină

       
          Primul număr din 2013 al revistei „Contrafort” a apărut în această lună. „Cuvântul către cititori” ne prezenta o Basarabie exhausta de reviste literare. Redacţia revistei anunţă cele 9 luni de tăcere şi ca un timp al solidarizării, timp în care au parvenit „zeci de telefoane şi e-mailuri din partea cititorilor”. Acest „Cuvânt...” e şi un text-manifest, o adresare către noua conducere ICR, care ar fi bine „să reia sprijinul revistelor de cultură basarabeană”. În acest sens, bucură faptul că revista pare şi cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Moldova.
Noul număr, numit şi „de criză”, actualizează evenimentele recente din zona literară şi culturală interriverană şi nu doar. În pagina în care ne reculegem în faţa rândurilor despre plecarea lui Eugen Cioclea, aflăm şi despre Premiul Nobel pentru Literatură, 2013, acordat lui Alice Munro. În paginile ce urmează citim despre Sărbătoarea Limbii române şi despre Salonul Internaţional de Carte organizat la începutul toamnei la Chişinău. Alexe Rău, directorul Bibliotecii Naţionale, pe post de gazdă, ne invită în culisele organizării acestui eveniment.
La pagina 4, cercetătoarea şi universitara Maria Şleahtiţchi ne vorbeşte despre sărbătorile naţionale ale lunii august, petrecute „între firescul sărbătorii şi pragmatismul festivist”. Astfel, „este aproape imposibil să distingi între adevărata omagiere a unui eveniment istoric şi masca fariseică a impostorului de meserie”. Într-un interviu realizat de scriitorul Vasile Gârneţ cu Iurie Bârsa, directorul Editurii Arc, aflăm despre politicile editoriale şi culturale ale acesteia. La pagina 6, e un alt interviu cu scriitorul Gheorghe Erizanu realizat de Vasile Gârneţ. Suntem familiarizaţi cu cele mai valoroase şi mai recente apariţii editoriale marca „Cartier”.
Întorcând pagina, în interviul cu editorul Nicolae Tzone, aflăm despre relaţia „culturală” a acestui domn cu urbea Chişinăueană şi cu dimensiunile ei culturale. Scriitorul Vitalie Ciobanu, cel care realizează interviul, îi adresează şi o întrebare practic retorică, cea despre „impunerea poeziei române moderne şi contemporane în topurile poeziei europene şi mondiale”. Tot Vitalie Ciobanu, în interviul cu scriitorul şi profesorul universitar Mircea A. Diaconu discută despre cultură şi literatură românească în general, în final fiind pusă problema „canonului Manolescu” în literatură, de altfel, actuală întrebarea ca şi căderea diferitor canoane în epoca decanonizărilor. La pagina 10, Mircea V. Ciobanu se referă la dorita „religie ecumenică a unui critic literar”. Întrebarea practic retorică de la sfârşitul interviului (realizat şi el de Vasile Gârneţ) ne pune în faţa unui critic Mircea V. Ciobanu care se întreabă de ce nu ar continua în felul lui polemic de a interacţiona cu literatura, dacă e citit de lume din alte sfere, care astfel e atrasă spre carte?
Poeta Aura Maru, studentă în Occident, „ocupă” o întreagă pagină poetică a revistei. Îi urmează poeme de Diana Iepure, poeta basarabeană stabilită al Bucureşti. Paginile 13-14 conţin rândurile unei cronici de întâmpinare la cartea „A-Z.best” de Emilian Galaicu-Păun, autoarea căreia e subsemnata. La pagina 15, Vitalie Ciobanu ne prezintă cartea Eugeniei Bojoga, „Limba română între paranteze. Despre statutul actual al limbii române în Republica Moldova”. E vorba de un volum de studii şi eseuri despre starea actuală a limbii române între Nistru şi Prut.
La pagina 16, citim un interviu realizat de Vasile Gârneţ cu Elena Prus, scriitor şi profesor universitar, un interviu despre „traducătorii profesionişti” şi „promovarea imaginii Republicii Moldova”. La pagina 17 e un alt interviu realizat de Eugenia Pogor cu Stella Mihailova, directorul general Adevărul Moldova despre „Biblioteca Adevărul” ca pod de cărţi care uneşte malurile Prutului. Urmează un text de Alexandru Tabac în care aflăm despre cartea „Asediul Vienei” de Horia Ursu.
Un demers metaliterar, deja şi tradiţional, e rubrica „Cronica literară” ţinută de criticul literar, cercetătorul şi universitarul Grigore Chiper. Ne sunt prezentate două cărţi de Diana Iepure şi Gheorghe Calamarciuc. Următoarele două pagini conţin şi ele prezentări de carte. Alexandru-Florin Platon scrie despre cartea „De ce este România altfel” de Lucian Boia, iar Răzvan Mihai Năstase anunţă a altă apariţie editorială – „Schimbarea” de Mao Yan. La pagina 22 Mircea V. Ciobanu ne anunţă că „blogurile există ca să sfârşească într-o carte” şi exemplifică prin „Miercuri când era joi” de Gheorghe Erizanu.
La pagina 23, citim un fragment de proză semnat de scriitorul Leo Butnaru. Îi urmează un alt fragment de proză de Jiři Kratochvil. Întorcând pagina, găsim prezentarea, traducerea şi adaptarea făcută de Vasile Gârneţ interviului cu autorul Miloš Urban. În paginile 26-27, Vitalie Ciobanu vine cu un interviu realizat cu scriitorul Jan Balabán şi cu un text despre scriitorul Ivan Kraus. Tot aici citim un eseu semnat de Marcel Gherman despre „teama de viitor”. La pagina 28, Virgil Mihaiu se referă la desfăşurarea la Chişinău a ultimului Festival Etno-Jazz. La paginile 29-30, Vasile Gârneţ vine cu două texte despre „Marcel Reich-Ranicki” şi despre romanul lui Jan Koneffke despre România interbelică. Urmează o prezentare făcută de Vitalie Ciobanu romanului „Weekendul”  de Bernard Schlinch. În ultima pagină citim un fragment de roman de Julia Schoch.
Foarte valoroase şi de un real impact promoţional sunt scurtele prezentări ale noilor apariţii de carte. E vorba de:
- C. Aitmatov, Legenda mancurtului. Arc, 2013.
- A. Cosmescu, Un spaţiu blând care mă primeşte cum m-ar îmbrăţişa, Cartier, 2013.
- I, Druţă. Frunze de dor. Cartier. 2013.
- N. Beşleagă. Viaţa şi moartea nefericitului Filimon. Cartier, 2013.
- Antologia de versuri „Născut în ’58”, Cartea Românească, 2013.
- M. Curtescu. Iubirea altfel. Cartier, 2013.
- M. Gherman, Generaţia Matrix, Chişinău, 2013.
- K. Ковальджи. Моя мозаика или По следам кентавра, Академия. 2013.
- Gr. Chiper, Poezia optzecistă basarabeană. Schimbarea de paradigmă, TipoMoldova, 2013.
- Gr. Chiper, Cărări înapoi, TipoMoldova, 2013.
- V. Ursu, Râul de sânge, Arc, 2013.
- L. Butnaru, Proze din secolele XX-XXI, TipoMoldova, 2013.
- Antologie de poezie cehă. Capul leului pe pernă. Arc, 2013.
- O. Pecican. Arhitecturi mesianice, Charmides, 2012.
- O. Pecican. Eu şi maimuţa mea, Tracus Arte, 2012.
ş.a.

                                                Maria Pilchin, cercetătoare, critic literar şi profesoară universitară




joi, 24 octombrie 2013

Contrafort sau Revenirea unei reviste elitare


De mult timp cititorii noştri, dar îndeosebi studenţii de la Litere, Limbi moderne şi Jurnalism, ne întreabă dacă n-am primit revista de literatură şi dialog intelectual Contrafort. Nu ştiam ce să le răspundem, însă într-o emisiune televizată, fiind într-un dialog sincer cu scriitorul Anatolie Ciobanu, redactor – şef al revistei date, am aflat că… Ccontrafortul n-a fost finanţat din decembrie 2012…

Tristă constatare. Astăzi, când astfel de periodice nu prea apar şi când avem nevoie stringent de reviste elitare…, nu se găsesc bani.


 Academica Sală Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu” a fost timp de trei ore Agora prezentării cuprinsului acestei ediţii speciale, zic speciale din considerentele: primo – este prima dată când apare Supliment „Contrafort” şi secundo – acest număr al Contrafortului, 1-2/2013 – un număr de criză cum i-au zis editorii, a apărut graţie unui grant oferit de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, apropo (sic!) este prima susţinere financiară din partea satului nostru în întreaga biografie a revistei date.





Oricum, acest eveniment indică asupra unui fapt salutabil, tinerii noştri cititori sunt ahtiaţi de lecturi serioase, constatabile şi memorabile. Cu amănunte despre acest eveniment vom veni pe blogul Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, între timp, ne puteţi vizita pentru a lua un exemplar al suplimentului „Contrafort” – gratis! Lecturi frumoase!


luni, 21 octombrie 2013

Andrei Vartic – un dac, un luptător, un patriot ( 65 de ani de la naştere)



Andrei Vartic (21.10.1948, Dănceni, Chişinău – 03.06.2009, Chişinău).
 Publicist, eseist, editor, actor, regizor. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Fizică (1971).
Luptător pentru cauza românească. Publică primele eseuri în „Tinerimea Moldovei” (1974). Fondează Teatrul Poetic (1977), Fundaţia Culturală „Basarabia” şi Editura Basarabia (1991). Editează revistele: Quo Vadis, Fără machiaj, Dava International (2001), Masca (2003).
Înfiinţează Institutul civilizaţiei dacice din Chişinău. Elaborează Enciclopedia CD-ROM Dacian Civilization HighWay şi metodica cercetării multidisciplinare a civilizaţiei dacice. Participă la sesiuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale în probleme de informatică, filosofie, civilizaţie dacică. Publică articole şi studii în probleme economice, filozofice, informaţionale în publicaţii din R. Moldova, România, SUA, Rusia, Grecia, Olanda, Marea Britanie. Susţine la New York câteva conferinţe dacice (2000).Montează peste 50 de spectacole şi mono-spectacole la Teatrul Poetic, Filarmonică şi la televiziune.
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1994). Decorat cu Medalia „Meritul civic”, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008), „Ordinul Republicii” (postmortem, 2010).
(Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia. 1812-2010, Ch., 2010, p. 555)


                                                                                                                                  Expoziţie virtuală

   Opera literară include peste 20 de ediţii. Primele lucrări au apărut în format de „Samizdat” deoarece nu erau avizate de instanţele de rigoare pentru a fi editate, tematica şi modalitatea de exprimare a autorului nefiind pe placul instanţelor decidente din acele timpuri:  Drum prin rime (1972); Pod peste fluviu (1973); Arta iubirii (1974), Scrisori din Bizanţ (1975); Ion (1976). Doar după anii ’90 au văzut lumina tiparului la edituri operele: Ospeţele nemuririi (1994), Catastrofa eliberării (1996), Paravanul dintre actor şi rol (1997), Magistralele tehnologice ale civilizaţiei dacice (1998), Purificarea Istoriei din Oglinda Scenei (2002), Întrebare cu privire la paleoinformatică (2006), Cealaltă Românie (2007), Timpul lui Eminescu, (2009), Codul de la Voroneţ (2009), Pendulul de la Miezul nopţi i(2009).

Prezentăm unele ediţii din colecţiile Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, Bibliotecii Centrale „B. P. Hasdeu” şi Muzeului Naţional de Literatură „Mihail Cogălniceanu” (în ordinea cronologică a apariţiilor editoriale).

Vartic, Andrei. Fierul-Piatra, Dacii-Timpul : Raport pentru Institutul Civilizaţiei Dacice / Andrei Vartic. – Ch. : Ed. Basarabia, 1997. – 80 p.


    Volumul include informaţii despre cercetările ce au contribuit la descoperirea unor locuri istorice importante din trecutul nostru. Cartea se deschide cu un cuvânt introductiv semnat de Ion Glodariu. De asemenea, mai este prezentată o anexă care include proiectul unui program de cercetare a vestigiilor civilizaţiei dacice cu metode ştiinţifice moderne.

Vartic, Andrei.  Paravanul dintre actor şi rol  : Scrisori către un şcolar în arta teatrului / Andrei Vartic. – Ed. a 2-a. – Ch. : Ed. Basarabia, 1997. – 102 p.


         Ediţia a apărut în variantă „Samizdat”, în anul 1982, fără nici o perspectivă de oficializare. Abia  în anul 1987 prezenta carte a fost discutată şi propusă unanim pentru publicare la Uniunea Scriitorilor din Moldova de către colegiul pentru dramaturgie, condus de regretatul Gheorghe Malarciuc, care a susţinut cu pasiune ideile şi stilul lucrării.

Vartic, Andrei.  Magistralele tehnologice ale civilizaţiei dacice./ Andrei Vartic. – Ch. : Ed. Basarabia, 1997. – 102 p.


      Cartea a apărut cu susţinerea Institutului Civilizaţiei Dacice. Volumul redă informaţii despre o civilizaţie extraordinară – civilizaţia dacilor care au locuit în Carpaţii româneşti.

Vartic, Andrei. Purificarea Istoriei din Oglinda Scenei : O mizanscenă de la 2002 în opera lui Ion Luca Caragiale / Andrei Vartic. – Ch. : Ed. Basarabia, 2002. – 136 p.


      A deschide în opera lui Ion Luca Caragiale din punctul de vedere al politicului sau a scrisului nu e aşa de greu. E un drum bătătorit. A intra acolo din punctul de vedere al mizanscenei e mai complicat din simplul motiv că drumul acesta a fost mai puţin încercat, şi nici nu se poate scrie uşor ca spuma de cuvinte despre mizanscenă, care este o acţiune curat teatrală ce cunoaşte sufletul spectatorilor mai mult ca tăcerile din cuvinte.
(Fragment)

Vartic, Andrei. Basarabia, rana de la hotarul de est / Andrei Vartic. – Bacău : Vicovia, 2008. – 110 p. – (Contrast).


       90 de ani în urmă, la 27 martie 1918, prin votarea Actului Unirii de către Sfatul Ţării de la Chişinău, s-a declanşat fenomenul Marii Uniri a neamului românesc. La 27 august 1989, prin actele Marii Adunări  Naţionale de la Chişinău, la care a participat aproape un milion de oameni, românii din Basarabia au declanşat alt fenomen măreţ al istoriei noastre recente – căderea comunismului în ţinuturile locuite de românii aflaţi în spaţii statale diferite după reîmpărţirea Europei de către cele mai criminale regimuri din secolul XX, cel mai comunist şi nazist. În ce măsură aceste două evenimente au ajutat poporului român să reziste la teroarea istoriei sale, aplicată la cel mai instabil hotar al Europei? Ce lecţii au atras oamenii politici, intelectualii, oamenii de afaceri şi întregul popor român de peste 30 de milioane, din trecutele învăţăminte ale istoriei?
 (Postfaţă)
Vartic, Andrei. Timpul lui Eminescu  / Andrei Vartic. – Bacău : Vicovia, 2008. – 110 p.


     Doina, Căluşarii sau Eminescu, expresii arhetipale ale acestei lucrări, reprezintă dulcele antologic al fiinţei noastre, româneşti, pe harta schimbătoare a lumii.
  
Vartic, Andrei. Pendulul de la miezul nopţii : O experienţă publicistică basarabeană din anii 2006 şi 2007 / Andrei Vartic. – Bacău : Vicovia, 2010. – 348 p. 


     Cartea propusă cititorilor este despre trecutele şi actualele chinuri (nu suferinţe şi chinuri) fizice şi spirituale ale neamului românesc din Basarabia.
Unele capitolele ale acestei cărţi – zile grele, dar şi luminoase ale Basarabiei din anii 2006 şi 2007 – s-au tipărit sub forma unor articole în presa scrisă sau pe Internet, altele au fost comunicări la diverse manifestări ştiinţifice şi culturale, altele au fost subiectul unor discursuri la mitingurile anticomuniste din Basarabia (unde autorul este prezent încă din 1987, ba chiar din 1966, cum demonstrează o notă de la securitate iscălită de directoarea lui de şcoală, pe care autorul a văzut-o cu ochii lui în martie 1971, drept că în mâinile unui maior Mămăligă).
Altele, cele mai multe, sunt simple note de companie scrise în veghea (autorului) atunci când în clopotul de aramă se bate miezul nopţii. Toate, însă, au calitate de a fi scrise sub bătaia pendulului care ne trece fiinţa dintr-o zi în alta şi care, oricât de tare ar vrea omul, nu stă în echilibru vertical,, ci în cel de pendulare şi încă în limitele unor reguli de amplitudine, de rază de cerc, de rupere a aerului sau a câmpurilor gravitaţionale şi magneto – electrice, dar şi a altor încrengături ale fiinţării, care nu sunt ale omului.
Autorul a scris această carte aşa cum în timpurile vechi se scria un răboj, fără un plan anumit, după cum vin evenimentele peste om.

(Fragment din prefaţa cărţii)
                      

duminică, 20 octombrie 2013


Cititorul, trimis să caute cartea necesară la fişier, revine zicând: Unde m-aţi trimis? Acolo sunt doar nişte cartonaşe!

vineri, 18 octombrie 2013

Clubul poeţilor desculţi


De această dată, în Sala Nuciferă a citit poeziile sale tânărul şi romanticul  Arditi Pelin, specialist în domeniul Tehnologiilor Informaţionale, dar pentru care Creaţia este un Dar Dumnezeesc pe care se străduie sa-l justifice. De aceea şi scrie poezie în care este în căutarea Sacrului, adevărului absolut. Creaţiile sale au fost pe placul celor prezenţi şi de fiecare dată i se cerea să mai citească din profundele sale creaţii. 





joi, 17 octombrie 2013

Lansare de carte

Apariţii editoriale valoroase





A devenit deja o frumoasă tradiţie a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, când Sala Nuciferă se transformă într-o Agoră de prezentare / lansare de carte, precum a fost cea din 16 octombrie, când un trio-intelectual format din Ivan Pilchin, Maria Pilchin şi Natalia Grîu – Roşior au invitat profesori universitari şi şcolari, studenţi, masteranzi, doctoranzi şi liceeni la o premieră de lansare a două manuale de Literatură Universală (ed. Tipografia Centrală, 2013 ) pentru clasele a XI-a şi a XII-a.
Majoritatea lucrărilor meritorii care se ocupă de Istoria Literaturii universale editate în acest spaţiu cultural românesc, îndeosebi cele cu caracter didactic (citeşte manuale!), se menţin foarte aproape de poziţiile/cuprinsul Istoriilor  ...semnate de savanţii Ovidiu Drîmba şi Sergiu Pavlicenco în analiza operelor literare şi fenomenelor, fapt explicat în mare parte prin obligativitatea soluţiilor acestor Istorii oficiale pentru examene – fie liceale, fie universitare, de orice fel.
Volumele semnate/alcătuite de grupul de autori – Ivan Pilchin, Maria Pilchin (profesori universitari) şi Natalia Grîu-Roşior (profesor şcolar) diferă de precedentele manuale prin multe dintre ideile exprimate şi, chiar în mai mare măsură, prin structură, metodologie, selecţia autorilor şi operelor literare, prin diversitatea tematică, în mod deosebit este salutabilă includerea autorilor şi textelor postmoderniste (sic!).

Deşi atât unele opinii, cât şi sistematizarea materiei au mai fost întâlnite în alte manuale, este vorba, precum vedeţi, în primul rând în cărţile şi studiile din ultimele decenii, revederea şi reunirea lor, în cuprinsul propus de autorii noştri, într-o succesiune amplă şi coerentă ne justifică să apreciem că ne aflăm în faţa unei noi viziuni (sic!) asupra Istoriei Literaturii universale.


          Ineditul demers iese cu atât mai bine în relief în actualul peisaj de carte istorică  împestriţat de compilaţiile didactice de tot soiul, care îi exasperează pe specialişti şi îi dezorientează pe cei mai puţin avizaţi.
Cuvântul autorului (în cazul nostru al Autorilor) îl/îi avertizează pe liceeni: „Lectura cărţilor bune are mai multe motivaţii. Citim pentru că vrem să cunoaştem mai bine oamenii şi lumea din jur, pentru că vrem să ne înţelegem mai bine pe noi înşine şi pentru că avem nevoie de cunoştinţe sau experienţe pe care viaţa obişnuită nu ni le poate oferi. Dar adevărata motivaţie a lecturii o constituie nevoia unei plăceri intelectuale dificile, căutarea şi interpretarea unor sensuri sau adevăruri autentice şi valoroase.
Disciplina Literatura universală contribuie, într-o oarecare măsură, la toate acestea. Operele literare şi fenomenele literar-artistice din Antichitate şi până în epoca noastră, studiate în cadrul acestei discipline, oferă atât cunoştinţe şi atitudini, cât şi plăceri sau dificultăţi intelectuale.” (Literatura universală, manual pentru clasa a XI-a, autori Ivan Pilchin, Maria Pilchin, Natalia Grîu-Roşior; Tipografia Centrală, 2013) sau: „Comparând sau clasificând opere şi autori în cadrul temelor propuse, veţi descoperi cât de multe lucruri comune există în felul de a fi, de a simţi şi de a privi lumea de către civilizaţiile din trecut şi de a cea a oamenilor de azi. Vă veţi putea convinge că între literaturile, dar şi între culturile lumii, există o oarecare unitate în diversitate, bazată pe anumite atitudini sau valori spirituale constante şi universale.
Unul dintre obiectivele acestui manual de Literatură universală, dar şi al studiilor literare liceale, în general, este să deveniţi cititori competenţi, să fiţi capabili să înţelegeţi, să analizaţi şi să interpretaţi texte literare ce aparţin diferitor epoci, culturi sau curente literare. Nu mai puţin important este să vă dezvoltaţi în baza operelor studiate gândirea critică şi abilităţile de comunicare orală sau scrisă, să vă cultivaţi o anumită sensibilitate faţă de fenomenele artistice, să vă îmbogăţiţi experienţa estetică şi cea de viaţă, să descoperiţi spiritul culturii europene şi al celei universale, punându-le în corelaţie cu valorile naţionale.” (Literatura universală, manual pentru clasa a XII-a, autori Ivan Pilchin, Maria Pilchin, Natalia-Grîu Roşior; Tipografia Centrală, 2013).
Aşa cum menţionam anterior, structura acestor două manuale, tematica, scriitorii şi opera literară este prezentată concis şi coerent, în viziunea  proprie, dar şi cu referinţe la alte opinii. Sunt semnalate şi alte comentarii, la periodizare, autori, texte etc., luând în vizor şi notele altor specialişti în materie, dar comentate de alcătuitori.
Astfel se asigură fluenţa demonstraţiei, unitatea de concepţie asupra fenomenelor literare prezentate şi numărul rezonabil de pagini (puse, de regulă, de editori înaintea oricăror criterii de conţinut).
Doctrinar, autorii acestor manuale sunt post-structuralişti, care valorifică multe dintre achiziţiile acestor metode didactice şi ale altor curente derivate, pe care le integrează unei teorii preponderent tradiţionaliste, formulată însă în termeni frecvent inediţi. Fiecare dintre noutăţile conceptului acestor două manuale Literatura universală pentru clasele a XI-XII-a, ar merita un comentariu separat / autorii însăşi le semnalează deseori, indirect, lansat, argumentat sau acceptat, oferind o bogată şi variată, dar concentrată notă bibliografică. Spaţiul disponibil nu permite însă nici măcar menţionarea tuturor acestor noutăţi şi cu atât mai mult  discutarea lor, chiar selectivă. Trecerea acestora în revistă, în forma de mai sus, oferă o imagine sugestivă a gradului de originalitate a manualelor pe care le recenzăm. Astfel de lucrări vor revigora, credem, dezbaterile de specialitate în legătură cu diverse aspecte ale predării disciplinei Literatura universală, stimulând în acelaşi timp interesul şi profesorilor şcolari, şi al liceenilor pentru cunoaşterea unui alt mod de predare-studiere a Literaturii universale la nivel european.




Vitalie Răilean, critic literar, dir. „Biblioteca Onisifor Ghibu”

marți, 15 octombrie 2013

Eugen Cioclea: poetul ludicului lucid. In memoriam






                  Vitalie Răileanu, directorul Bibliotecii Onisifor Ghibu, critic literar, cercetător

     Mă refeream acum un an, în prefaţa volumului  lui Eugen Cioclea „Căderea liberă” la o sensibilitate ce se manifestă „antrenînd (eucioclian) cititorul în lecturi între ordine şi dezordinea programată, extremele fiind ale unui singur proces: acela de redescoperire a poeziei”. Or, poezia euciocliană este una ludico-lucidă, un amestec de cerebralitate şi joc.
La Eugen Cioclea găsim o cumva „cuminte” şi intertextuală parodie a „Albatrosului” baudelairian: Am cumpărat la bîlci un pescăruş, / Prins cu lasoul de-un poet pe mare, / Şi l-am dresat. / Acum se tot cufundă, / Momit de-o stea ce-i scapă prin / Izvoare („Orice pasăre e ca o cauză ce fîlfîie”, volumul „Alte dimensiuni”). Un exemplu elocvent de dialog cu literatura precedentă este şi „Itinerarul meu literar începe”, în care poetul spune cu ironia-i şi umoru-i binecunoscute: Itinerarul meu literar începe / cu toate variantele / cunoscute sau necunoscute / ale Mioriţei / la care am lucrat în anonimat / cu alţi ortaci / ai cuvîntului  („Itinerarul meu literar începe”, volumul „Alte dimensiuni”). El transformă literatura şi cultura de pînă la el într-un intertext direct. În poemul „De ziua ta” citim mai multe trimteri textuale: Septembrie să-ţi cadă pe fereastră / cu-adolesceni îndrăgostiţi şi blegi, / fă răcituri din Pasărea Măiastră / şi-mparte-i rînza, drept, / printre colegi.
Dar cuminţenia sfîrşeşte aici, doar dialogul cu predecesorii valoroşi poate produce o astfel de „decenţă” parodică. Atunci cînd se referă la trecutul cel mai apropiat al literaturii şi al poetului, găsim o cu totul altă manieră de a parodia: Poetul s-a îmbătat. / E praf. E clei. / Abia de se mai ţine / pe picioare, / dar cît mai poate împărţi / „la trei” / sprijinul său e clasa / muncitoare! („Realismul socialist” din volumul „Alte dimensiuni”). Parodia la Cioclea poate ajunge chiar în zona umorului negru: Eu nici pînă astăzi nu am deprins / Cum se face un nod la cravată, / Căci arta aceasta mi-l aminteşte în ştreang / Pe Esenin („Omul nu poate trăi singur”, volumul „Alte dimensiuni”).
Eugen Lungu îl declara pe poet „proaspăt ca viziune şi ca expresie” în prefaţa la volumul de debut. Nota ironică se remarcă în acest fragment prin faptul că eul liric îşi trădează adevărata intenţie a discursului său – autoironia faţă de sine ca poet (el care zicea despre sine în alt poem „şi-s fraier pe miriştea literarturii”) şi faţă de generaţia sa literară, ba chiar şi faţă de întreaga literatură din care face parte, cum vedem şi din fragmentul ce urmează: Mă întorc în provincie / mai sentimental decît toată literatura / sovietică moldovenească, / de parcă aş fi fost toată viaţa pantof, / care, deşi avînd limbă, / abia acum s-a hotărît / să vorbească. Aceeaşi ironie faţă de trecutul sovietic o vedem în „Remember”: Trăiam un timp, / cînd nu doar între oameni, / dar şi-ntre cai lucra / un tribunal / sau abator socialist.
Criticul Eugen Lungu, în aceeaşi prefaţă constată că „în poezia teribiliştilor autopersiflarea e ceva firesc şi Cioclea nu face o excepţie – unde se dă cu atîta ironie în obrazul cuiva cîte ceva pică şi în propria barbă”. Autoironia ţine şi de raportarea la propria biografie a poetului: La lumina pîlpîită / a unei sticle de ţuică / în care, / ca să i se taie mirosul, / aureola poetului e aruncată ca / o coajă de lămîie, / cîţiva prieteni / abia de-i mai reconstituie chipul / şi numai scrumbia / proaspăt desfăşată din foile cărţii / sale de versuri / îşi mai păstrează calmul, / sinceritatea şi / ironia  („Biografia poetului”, volumul „Alte dimeniuni”). Iată şi un exemplu de ironie în crescendo din acelaşi volum ca şi celelalte două fragmente de mai sus: Astăzi cînd toţi ştiu litere-a citi / şi chiar pot scrisul vorbelor, / cu hurta, / doamne, mă rog, /  învaţă-i a iubi / sau mută-le din poezie / mutra („Monolog II”).
            Eugen Lungu zicea că Eugen Cioclea „vine în literatură nu adus de ştampila diplomei de filolog, ci direct din fiinţa poeziei. Cioclea a făcut matematică la Moscova, şi poezia lui, se pare, face trafic de influenţă, profitînd de inducţia dintr-o sferă a exactităţii categorice într-o sferă a emotivităţii aleatorii. Între matematică (o artă şi ea) şi între poezie (care e şi o ştiinţă) e cel puţin un punct comun – armonia”. În acest sens, acest Eugen Cioclea poate fi considerat unul dintre cei mai lucizi autori ai generaţiei sale (poate i se trage şi de la studiile făcute la Facultatea de Matematică, Universitatea „Mihail Lomonosov” din Moscova, dar poate e în firea lui umană): Dar totuşi blegul de mine / şi-ar vrea fericirea / răpusă de fente acide, altminteri i-aş scrie o ţidulă, /  nepublicată aice, / şi mult mai lucid ca aseară / acuma / nemaischimbînd-o, / m-aş / sinucide („Ei”, volumul „Căderea liberă”).
Astfel, ludicul e, de multe ori, purtător în spate a unei lucidităţi ce s-ar desprinde din jocul liber al intelectului şi al ima­ginaţiei. Există la acest poet o detaşare de propriul timp, o detaşare ironică în poemul „Impertinenţa” din acelaşi volum: Ţăranii n-au cînd citi versurile tale, / [...] După o zi de muncă, oh! Iubesc / barbar femei bolovănoase, / cînd impotenţii poligloţi scîncesc / în patul orăşencilor / frumoase.
Să recunoaştem că în opera lui Eugen Cioclea coexistă datele unui portret ceva mai complex, un autoportret cu scăpărări de luciditate şi momente de autocenzură ironică: Ca extratalent / eu pot să atac cu lumina cuantică / pe-o mulţime de genii („Vâj”, volumul „Căderea liberă”).
Observăm la început jocul gratuit, apoi jocul ritual aplicat cuvintelor. Fapt ce demonstrează încă o dată că e vorba de nişte jocuri ale unei fantezii iscusite cu o mentalitate proprie. De aici şi conştiinţa că refuzul vechilor „frumuseţi” va duce la excluderea dintr-un canon academico-şcolar: Ştiu că nu voi ajunge / niciodată în licee / din vina cuvintelor cam necioplite / şi a lipsei bunului gust (Eugen Cioclea, „Aleea clasicilor”, volumul „Alte dimensiuni”).
E poetul care aşteaptă o pereche de blugi cam cîrpiţi, / însă aduşi din America („Soluţiile binevoitorilor” în volumul „Alte dimensiuni”). Un vers ce poate fi chiar definitor pentru această generaţie optzecistă – numită şi „generaţia în blugi” din perestroika lui Gorby, căci, ne anunţă acelaşi poet în „Chitări electrice asmuţă naiul”: blugii devin costum naţional. Poeţii generaţiei în blues-ginşi se vor exhibaţi şi într-un joc al lor. Arheologia vremurilor de glorie literară are în opoziţie nişte tineri poeţi deloc clasici şi deloc aspiranţi spre aceasta: Cu legitimaţia de membru / al U.S. din U.R.S.S. / trec pe aleea clasicilor / ca un accident al restructurării, / scăpat de la neurochirurgie, / un pic cam năuc, / dar încă sigur de sine (Eugen Cioclea, „Aleea clasicilor”, volumul „Alte dimensiuni”).
În „Regula jocului” (volumul „Alte dimensiuni”), Eugen Cioclea îşi anunţă generaţia: Nu mai suntem o generaţie de îngeri / cu aripioarele la spate, / abia zburătăciţi, / cu sîngele în bernă, păşind peste înfrîngeri, / iconoclaşti sau prozeliţi. În alt poem găsim un apel către propria generaţie: Mă adresez generaţiei mele, / Cît şi celor care nu au apucat deocamdată / Să prindă la seu: / Din clipa aceasta (nu mai puţin importantă / Ca pasul lui Armstrong pe lună) / Toţi cu şanse egale de a hrăni cu colivă / Clanul de vrăbii al istoriei literare („Apel”, volumul „Alte dimensiuni”). În poemul „Mesaj” din volumul „Numitorul comun”, apărut încă cu semne chirilice în 1988, poetul se referă la aceeaşi generaţie: Ce a fost a trecut. A rămas / generaţia mea cam sucită, / dar nicicînd şi nicicum de pripas / sau cu fruntea de praguri zdrelită.
E vorba de o istorie literară şi general-umană în care vechile valori, poate cele adevărate sau cu adevărat verificate, dispar, în care: Se moare prosteşte, se moare subit / şi adesea din abuz de reţete, / se moare eretic, spăşit şi umil / cu faţa la cer, la perete. / Se moare aiurea, spectaculos, / în filme, romane, în teze, / în bîrfă, în glumă şi-n serios / în braţe ca-ntre / paranteze.

Un lucru e cert, literatura ca o taină, ca un surâs al Giocondei, nu mai este astăzi un imperativ, azi se scrie cu hohote de rîs, căci ca într-un poem de Eugen Cioclea mai inhalăm încă praful de puşcă şi zgura / de pe relicvele civilizaţiei mondiale. / Zîmbeşte-n doi peri Mona Liza, / convertită şi ea / cu parale („Triumful materiei”, volumul „Alte dimensiuni”).
A apărut în revista Plumb, august, Bacău, 2013, cînd poetul era încă în viaţă. 


Revistă bibliografică


Poetul Eugen Cioclea nu a ținut cu orice preț să inoveze falsificîndu-se, dăinuind în cadrele unei sensibilități pregnante, firești și memorabile, deși este un autor care poartă în sine lirismul răvășit, ce ar însemna expresivitate. (….)
(…) deşi poetul nu prea se supune rigorilor versificaţiei, ritmul devine obsedant, copleşeşte, îi impune o nouă ordine şi un nou regim de creaţie.
Adesea, în cele mai reuşite versuri, acest lucru (vorba lui E. Cioclea) se face profit… pentru autor. Imaginile sunt suprinzătoare, proaspete dar şi derutante, turnurile versurilor  – neaşteptate: Eugen Cioclea ţine cu orice preţ să evite tiparul, locul comun. Reuşita se datorează nu structurii limbajului, ci talentului de a utiliza vocabula în catalizarea ideii.
(Fragment din prefaţa la cartea „Ofsaid”, semnată de Vitalie Răileanu, critic literar)



Cioclea, Eugen. Alte dimensiuni : Versuri. – Ch. : Hyperion, 1991. – 100 p. 

Cioclea, Eugen. Dați totul la o parte ca să văd : Metapoeme. – Ch. : Cartier, 2001.  – 77 p. – (Col. Rotonda ; Poezie). 
Cioclea, Eugen. Numitorul comun : Versuri / pref. de E. Lungu. – Ch. : Lit. Artistică, 1988. – 108 p.
 
Cioclea, Eugen. Ofsaid : [poeme]. – Ch. : Magna Princeps, 2011. – 112 p.
 

Cioclea, Eugen. Subversiunea poetului revoltat. – Ed. a 2-a, nerevăyută. – Ch. : Samizdat, 2002. – 18 p. 






Cioclea, Eugen. Vreau să distrug uniVersul : Versuri. – Ch. : Prometeu, 2007. – 72 p.
Vreau să fiu cine-am fost / niciodată, / mai zănatec ca acela de atunci! / Puterea sovietică dase, / oricum/ chiar prostiilor mele/ notele/ cinci/.