Hans Christian Andersen (1805-1875) 210 ani de la naştere

Expoziţie virtuală

„Viaţa însăşi este cea mai bună poveste”

                                                       (H.C. Andersen) 

         Poet şi scriitor danez, Hans Christian Andersen a creat numeroase piese de teatru, jurnale de călătorii, romane şi poezii, fiind cunoscut însă mai ales prin poveştile sale, un gen literar care l-a consacrat atât de mult încât a devenit el însuşi la fel de legendar precum basmele pe care le-a pus pe hârtie. 
       Popularitatea lui H.C. Andersen nu s-a afirmat numai în rândul copiilor, poveştile sale - numite „eventyr”, adică „poveşti fantastice” – exprimând teme ce au depăşit orice vârstă sau naţionalitate.

         Încă din timpul vieţii sale, Hans Christian Andersen a fost onorat pentru bucuria făcută copiilor din toată lumea prin cărţile sale, ajungând a fi apreciat chiar şi de curţile regale. Poveştile lui Andersen au fost traduse în peste 125 de limbi şi au inspirat multe filme, desene animate, piese de teatru şi spectacole de balet, devenind încorporate în conştiinţa colectivă culturală a occidentului, graţie uşurinţei cu care sunt înţelese de copii, dar şi a lecţiilor de virtute şi temeritate în faţa vitregiilor vieţii, apreciate de cititorii adulţi.

         În primele sale încercări de a crea poveşti, Andersen a rememorat şi a rescris basmele auzite în copilarie. El a reuşit să aducă acest gen literar la un nou şi mai înalt nivel, punând pe hartie un foarte mare numar de poveşti originale şi ieşite din tipicul vremii. Iniţial, nu a fost apreciat, parţial din cauza faptului că scrierile sale era foarte greu de tradus, reuşindu-se cu greu să se redea umorul inedit şi patosul lor întunecat.   

   Din creaţia literară a autorului:

·        Cele mai frumoase poveşti / H.C. Andersen; trad.: Alexandru Cosmescu. – Chişinău : Ed. Cartier, 1998. – 63 p.

         Volumul conţine povestirile: Dârzul soldăţel de plumb şi Lebedele sălbatice. Fără să ajungă până la cauzele sociale ale răului, Andersen afirmă prin povestirile sale idealul iubirii de om, un ideal moral în care cele trei valori – Adevărul, Binele şi Frumosul – se întâlnesc. Optimismul marelui scriitor izvorăşte din încrederea în forţele morale: “Omul este, fără îndoială, capodopera perfecţiunii, de aceea fiecare are dreptul la perfecţiunea sa în Bine şi Frumos”, spunea marele povestitor.

         Personajele celebre prinse în vâltoarea unor întâmplări nemaipomenite alcătuiesc un univers care va avea darul de a aprinde şi dezvolta imaginaţia şi curiozitatea, atât de specifice vârstei copilăriei.

·        Grădina raiului şi alte povestiri / H.C. Andersen. – Bucureşti : Ed. Lucman, 2007. – 191 p.

   „A fost odată un fiu de rege; nimeni n-avea cărţi atât de multe şi de frumoase ca el; tot ce se întâmplase în lumea asta el aflase din ele, adâncindu-şi ochii şi în imaginile zugrăvite pe file. Cărţile acelea cuprindeau istoria tuturor popoarelor şi ţărilor, dar, despre locul în care se afla raiul, nu spunea nimic; și tocmai la aceasta cugeta prinţul cel mai mult...” („Grădina raiului”)

În acest volum sunt incluse şi alte povestiri precum: Casa cea veche, Familia fericită, Pitulicea, Cufărul zburător, Margareta, Îngerul, Tovarăşul de drun, Firul de in, Berzele ş.a.

·        Hainele cele noi ale împăratului / H.C. Andersen. – Chişinău : Ed. Prut internaţional, 2008. – 15 p.

     Scriitorul danez Hans Christian Andersen a scris "Hainele cele noi ale împăratului" în anul 1837. Basmul povesteşte istoria unui rege nătâng şi înfumurat care credea ca doar oamenii bogaţi şi deştepţi pot vedea hainele sale cele noi făcute de un croitor linguşitor şi şmecher. Împăratul s-a plimbat gol prin oraşul său, în văzul supuşilor care îl linguşeau spunându-i ce frumoase sunt hainele cele noi. Doar un băieţel din popor a avut curajul să strige „Regele e gol!”, iar strigatul lui a fost apoi repetat de tot poporul. Împăratul a fugit, ascunzându-se în palat, ruşinat de hohotele supuşilor săi la vederea hainelor cele „noi”.

·        Mica Sirena / H.C. Andersen. – Bucureşti : Ed. Omnibooks unlimited, 2014. – 48 p.

     Basmul „Mica Sirenă” povesteşte istoria unei sirene care s-a îndrăgostit de un tânăr prinţ pe care l-a salvat din valuri în timpul unui naufragiu, pe furtună. Pentru a putea fi alături de alesul inimii sale, mica sirena îşi vinde părul frumos, îşi pierde graiul şi coada şi primeşte în schimb picioare de om, nedeprinse a umbla, care îi dădeau dureri grozave. Alături de iubitul său cunoaşte multe îndoieli şi chinuri, văzând cum acesta se căsătoreşte cu prinţesa frumoasă, dar mică la suflet, pe care el o credea salvatoarea lui. 

     Povestea tristă a Micii Sirene i-a impresionat atât de mult pe locuitorii din Copengaha, încât au ridicat în port statuia micii sirene, care veghează drumul apelor.

·        Per cel norocos / H.C. Andersen; trad.: Florica Rădulescu. – Cluj : Ed. Garamond, s.a. – 138 p.

        „Am cunoscut un om care m-a poreclit o dată, în glumă, „Per cel norocos”. E drept că nu m-am considerat niciodată un copil năpăstuit de viaţă. Poate am trecut prin unele clipe de descurajare, când m-am plâns de soarta care a făcut să mă nasc într-o ţară unde Adam, fiul pastorului, s-a căsătorit odată, la începutul veacurilor, cu Eva, fiica dascălului, şi a populat treptat pământul cu trei milioane de „sideniuşi”. Acum, însă, dacă privesc în urmă la anii care au trecut, îmi dau seama că viaţa mea a fost călăuzită de un înger, şi cu toate că în goană după false străluciri am nimerit adesea pe cărări greşite, acum ţin în mâini coroana de aur a izbânzii, adică pe tine şi iubirea ta.” (Henrik Pontoppidan în „Per cel norocos”)

·        Piatra înţelepciunii / H.C. Andersen; trad.: Natalia Negru. – Craiova : Ed. Valeriu, 1995. – 115 p.
      „Departe, foarte departe, dincolo de întinsele ţinuturi ale Indiei, spre Soare-Răsare, la capătul lumii, se înălţa pe vremuri Copacul Soarelui. Cel mai falnic de pe faţa pământului, aşa cum nici eu, nici alţii n-am văzut şi nici nu vom vedea vreodată.” („Piatra înţelpciunii)

     În acest volum sunt incluse şi alte povestiri precum: Domniţa şi bobul de mazăre, Povestea unui gât de sticlă, Klaus cel mare şi Klaus cel mic, Răţuşca cea urâtă ş.a.

·        Poveşti şi povestiri / H.C. Andersen; trad.: Marius Minea. – Bucureşti : Ed. Triumf, s.a. – 192 p.

     Culegerea vine în întâmpinarea nevoii de lectură a micilor cititori, propunându-le o serie de povestiri – adevărate capodopere ale genului, care au rezistat peste timp şi au încântat fiecare generaţie prin măiestria lor artistică.

     Volumul conţine următoarele povestiri: Mica sirenă, Fecioara gheţurilor, Ea se poartă urât, Mâhnirea, Un cuplu de îndrăgostiţi, Poveste dintre dune, Sporovăială copilărească, Fata regelui mlaştinii ş.a.

·        Povestea vieţii mele / H.C. Andersen; trad.: Natalia Negru. – Bucureşti : Ed. Triumf, 1939. – 209 p.

     „Mărturisirea unei vieţi are pentru cel drept puterea unui lucru sfânt”, scria Hans Christian Andersen la finalul povestii sale.

     Ce ar putea fi mai nimerit să citim decât această scriere confesivă, în chiar  anul în care sărbătorim cea de-a 210-a aniversare a unui scriitor ale cărui basme au încântat serile multor generaţii de copii.

·        Prinţul porcar / H.C. Andersen; trad.: Natalia Negru. – Chişinău : Ed. Policadran, 2006. – 27 p.

     Prinţul porcar este un basm despre nobleţea sufletelor care ştiu să iubească.

     „Într-o ţară mică, dar vestită pentru frumuseţea grădinilor ei, trăia odată un prinţ. Era un mare iubitor al frumuseţii şi înţelepciunii, fapt pentru care se şi înconjurase cu o mulţime de cărţi şi de obiecte alese. Îndrăgea, de asemenea, foarte mult, plantele şi vieţuitoarele pădurii, dar mai cu seamă păsările îi erau dragi. Grădina lui era plină cu trandafiri de o frumuseţe fără seamăn, care răspândeau în jur o miresmă îmbătătoare, ce încânta orice om. Dar lucru cel mai de preţ la care ţinea ca la ochii din cap, era o privighetoare care cânta mai frumos decât toate păsările lumii la un loc. ”