Ion Vatamanu - ,,poetul-pasăre’’ (Adrian Dinu Rachieru)

 Revistă bibliografică

Vatamanu, Ion. Nimic nu-i zero / Ion Vatamanu. – Ch. : Litera, 2000. - 318 p.

E îmbucurător faptul de a constata prezenţe mereu noi pe tărâmul artelor literare moldoveneşti. Cartea de debut a lui Ion Vatamanu ne dă prilejul de a remarca un glas cu o tonalitate personală în corul polifon al poeziei moldoveneşti contemporane. Ion Vatamanu se exprimă liric în limitele unei biografii cu asprimi şi luminişuri ; această biografie este şi o biografie a vremii. Istoriceşte – versurile lui Vatamanu exprimă contemporaneitatea. Este un semn de talent.

Ion Vatamanu vine în  poezie din lumea laboratoarelor chimice, ,,lumea grea de formule ce-ascunde în poală materia toată’’ şi e semnificativ când tânărul chimist e dublat de un poet sesnsibil la formulele estetice ale cuvântului. E plăcut să afli un suflet duios, o inimă deschisă la bucuriile şi aspiraţiile oamenilor muncii, un glas armonios în clipele de evocare şi viguros în momentele de protest împotriva ororilor.

Vatamanu, Ion. Iarba şi îngerii ei / Ion Vatamanu. – Ch. : Casa Editorial-Poligrafică ’’Bons Offices’’, 2011. - 108 p.

Iubirea până la capăt. Omagiu lui Ion Vatamanu / Coord. : Călina Trifan, Valeriu Nazar. – Ch. : Prut Internaţional, 2012. - 268 p.

Prezenta ediţie este dedicată poetului, savantului şi omului politic Ion Vatamanu, care la 1 mai 2012 ar fi împlinit 75 de ani (1937-1993). Coborâtor din Bucovina, Ion Vatamanu a fost nu doar un inovator al versului, ci şi un luptător aprig pentru democratizarea societăţii şi recuperarea valorilor naţionale, pentru afirmarea limbii romîne în Basarabia.

Ediţia cuprinde nenumărate comentarii şi aprecieri critice pe marginea operei distinsului poet apărute în presa vremii, dar şi mărturii despre activitatea sa de savant şi om al cetăţii, care l-au consacrat în primele rânduri ale vieţii publice, dedicaţii poetice, cât şi un set important de fotografii ce oglindesc viaţa scriitorului şi cetăţeanului care a fost Ion Vatamanu.

Ediţia este un omagiu şi e destinată elevilor, studenţilor, profesorilor de literatură, dar şi tuturor celor interesaţi de creaţia scriitorului.

Rachieru, Adrian Dinu. Poeţi din Basarabia / Adrian Dinu Rachieru. – Bucureşti : Ed. Academiei Române ; Ch. : Ştiinţa, 2010. - 677 p.

Ion Vatamanu este considerat un poet basarabeano-bucovinean. Apreciera îi aparţine lui Mihai Cimpoi, semnatarul unui blindat studiu consacrat celui care, în 1944, a fost martorul unui gest uluitor : frontiera care a sfâşiat Bucovina a apărut chiar în grădina casei părinteşti! Zdruncinat, el îşi va aşeza poezia, la propriu şi la figurat, sub semnul ,,refuzului frontierei’’. Mai semnalăm că ultimul volum (antum) al poetului, devenit – în 1990 – deputat, era intitulat, parcă premonitoriu, Atât de mult al pîmântului. Tânjind după întreg şi deplinătate, Ion Vatamanu, cel care absolvise în 1960 Universitatea din Chişinău şi devenise chiar, în 1973, şef de laborator la Institutul de Chimie, visa, nevindecat, satul blagian, înţelegând ţinutul natal ca o ,,grădină aleasă’’. De unde, inevitabil, şi accentele neopaşoptiste, patetismul împins spre rolul de poeta vates, mai cu seamă la ultima plachetă. Sub impactul întâmplărilor care i-au şocat şi vitregit copilăria, Vatamanu ,,mărturiseşte’’, în lirica sa, o fisură ontologică. Iar Pasărea –Eu, poemul său emblematic, sugerează această polarizare, ,,pasărea venirii’’ şi ,,pasărea plecării’’ adăpostindu-se în acelaşi suflet hăituit, ars de nelinişti şi chemări, ispitit  de ultimul refugiu. Fiindcă ,,motivul mioritic al predestinării’’, observa M. Cimpoi, s-a infiltrat în lirica sa.

Vatamanu, Ion. 101 poeme / Ion Vatamanu. – Bucureşti : Biodova, 2009. - 92 p.

Flori de nemurire

Între copii mi-i sufletul mai blând,

Şi luna e mai blândă prin muguri strălucind,

Speranţe de nemoarte pe râsete de prunc,

Ca dintr-un soare tânăr luminile arunc.

Gândirea mea aşteptă copil să tot crească,

Prin noi copilării şi-a mea să îndrăznească,

Se primeneşte jocul, se-ntinde pe aripe,

Căci veşnici toată-i copil în aste clipe.

Ce bucurii mă umplu, ce revărsări fierbinţi,

Sângele se-ndeamnă a curge spre părinţi.

O, voi, copiălrii, o flori de nemurire,

Abia aşa cu gândul ajung la fericire.

 

Scriitorii Moldovei în lectura copiilor şi adolescenţilor. – Ch. : Prut Internaţional, 2004. - 444p.

Ediţia a II-a a volumului dat include, în ordine alfabetică, scriitorii membri ai Uniunii Scriitorilor din Moldova, ale căror creaţii pentru copii au apărut în cel puţin un volum aparte. Notiţele biografice, spre deosebire de cele din prima ediţie, sunt cu mult mai complete, arătând evoluţia fiecărui literat, aprecierile de care s-a învrednicit la noi şi peste hotare. Textul este laconic, cu o încărcătură documentară apreciabilă.

Dicţionarul bibliografic ,,Scriitorii Moldovei în lectura copiilor şi adolescenţilor’’, având o destinaţie largă şi fiind cea mai documentară sursă de informare cât priveşte literatura noastră pentru copii şi adolescenţi. El poate fi foarte util elevilor la studierea literaturii române din Basarabia, va fi o sursă de documentare pentru studenţii filologi, jurnalişti, bibliologi la scrierea tezelor de an şi de licenţă, masteranzilor şi doctoranzilor. Cartea este o lucrare de referinţă valoroasă pentru profesorii de limba şi literatura română, bibliotecari, bibliografi. Oglindind dinamica litearaturii pentru copii şi adolescenţi de la noi, dicţionarul este un prilej de meditaţie pentru cei care contribuie la editarea cărţii naţionale pentru  copii, îndemnându-i să intensifice acest proces.

Vatamanu, Ion. Altă iubire nu este. Vol.I / Ion Vatamanu. – Bucureşti : Biodova, 2001. - 396 p.

Poetul Ion Vatamanu a scris volumele de poezii : Primii fulgi, 1962 ; Monologuri, 1964 ; Liniştea cuvintelor, 1971 ; Ora paăsării, 1974 ; De ziua frunzei, 1977 ; Iubire de tine, 1981 ; Măslinul oglindit, 1983 ; Dimineaţa mărului, 1986 ; Nimic nu-i zero, 1987 ; Dialoguri banale…, 1988 ; Atât de mult al pământului, 1990 ; volumul de eseuri Viaţa cuvântului, 1980. Ca orice poet basarabeano-bucovinean, Ion Vatamanu este modelat de matricea ştiinţifică a satului în care s-a născut-blagian-veşnicia. Sentimentul plaiului, care apare ca ,,o grădină aleasă’’ generează o sinteză a liricului şi epicului, baladescului şi imnicului, a reacţiei publicistice imediate şi a reflecţiei sentimentalo-existenţiale.

Ferm şi polemic la începuturi, spiritul novator al poetului intră pe parcurs în făgaşul firesc al disciplinei, ,,liniştea cuvintelor’’, slujirii credincioase a lor, al punerii Poeziei în slujba cunoaşterii. Credinţei adânci purtate cuvântului înfiinţător de armonie i se potriveşte cel mai bine liniştea, acordul ce se stabileşte între negrul pământ al nostru şi alba lui linişte. (…).