„Este într-o ardoare etică în
pledoariile pentru firesc ale lui Vasile Romanciuc, care se traduce într-o
formulă originală, cea a Citirii proverbelor. El ne oferă la tot pasul astfel
de comprimate etice, care sunt lecţii ale sufletului înstrăinat în istorie şi terorizat
de ea, dar neînfrânt datorită rădăcinilor genealogice, sentimentul ardent al
continuităţii, firescului. De unde elogiul statornic al organicului şi refuzul
măştii, al „lacrimilor de împrumut”.
Mihai
Cimpoi
„Vasile Romanciuc e actorul care, trăind în
lumea miraculoasă a copilăriei, trage pe simţuri această nepreţuită cămaşă (a
copilăriei) ca să devină poet”.
Arcadie
Suceveanu
Ca un veritabil „purtător de cuvânt al
tăcerii” poetul Vasile Romanciuc ne oferă subtile variante şi nuanţate trimiteri
la marea diversitate semantică a cuvântului. La el, tăcerea rostită prin cuvânt
ia adesea înfăţişarea sentimentelor care „pentru a se face auzite / nasc liniştea mai
întâi”, acea linişte în care parcă toate şoaptele pornesc din sufletul împătimit de adâncimea sensurilor lor, chiar
dacă „cuvintele sunt fericite, cuvintele există / fara să-şi cunoască
sensurile”... Acuităţile poetului se întrepătrund cu firele filosofiei vieţii, de la
simplele ei manifestări la cele mai complicate reacţii şi simptome.
Nicolae Busuioc
.. Vasile Romanciuc cultivă cu aceeaşi dezinvoltură toate tipurile de vers – clasic, liber, alb; orice formă ar avea, versul său este sincer, muzical, încărcat de profunzimi etice şi sentimentale, mişcat de o „inspiraţie coerentă”, „mioritică”.
Gheorghe Grigurcu
Poet cu mari disponibilităţi lirice,
Vasile Romanciuc îşi etalează discursul poetic de la jocul de cuvinte (haiku-ul de mare
virtuozitate metatetică: „Prut - / trup / rupt”) până la incantaţiile grave
inoculate gnomic (...): „Busuioc la naştere, / Busuioc la moarte, / Floare de tristeţe, / Floare
de noroc.../ Viaţa noastră, toată, / Doamne, cum încape / Între două fire / Mici de busuioc”
(Busuioc). Printre poeţii de azi şi din totdeauna ai Basarabiei, Vasile Romanciuc face figură reperială.
Ion Roşioru
Adevărata măsură a
talentului acestui poet este dată de dexteritatea cu care folosete materia
lexicală în combinaţii dintre cele mai neaşteptate, care surprind cititorul nu numai prin insolitul lor, ci şi prin sensul
ascuns al sintagmelor rezultate... Valoarea poeziilor sale trebuie descoperită
dincolo de învelişul anodin al cuvântului, acolo unde inexprimatul pulsează de sensuri
adânci.
Anca
Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu