joi, 27 iunie 2013

In memoriam - Dumitru Matcovschi (1939 - 2013)

Eu am crezut şi cred, mai cred,
ca-ntâia oară,
că nu-i poetul, nu-i poet
fără de ţară.
                  Dumitru Matcovschi


Dumitru MATCOVSCHI s-a născut la 20 octombrie 1939, satul Vadul-Raşcovjudeţul Soroca, în prezent raionul Şoldăneşti. Poet, prozator, academician, publicist şi dramaturg, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei este recunoscut în critica literară pe plan internaţional şi reprezintă un simbol al mişcării de renaştere naţională din Basarabia.

Fiu al plugarilor Leonte şi Eudochia. După studiile primare şi secundare, în anul 1956 devine student la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, facultatea „Istorie şi Filologie”.

Ultimul an de studiu (1960-1961) îl face la Universitatea de Stat din Chişinău. În anii 1966-1970 a fost redactor-şef adjunct la săptămânalul „Cultura”. În anul 1988, în calitatea sa de redactor-şef al revistei Nistru, devenită ulterior Basarabia, are curajul să publice istoricul articol Veşmântul fiinţei noastre, de Valentin Mândâcanu, care a aprins flacăra conştiinţei naţionale în lupta pentru alfabetul latin. În revista Basarabia condusă de poetul Dumitru Matcovschi a văzut lumina tiparului şi Sfânta Scriptură în alfabet latin şi Doina lui Mihai Eminescu.  
Dumitru Matcovschi este autorul a peste 50 de volume de poezie, proză şi piese de teatru. Este decorat cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de Mare Ofiţer, categoria A „Literatură”, cu care a fost decorat de preşedintele Traian Băsescu în semn de înaltă apreciere pentru abnegaţia şi perseverenţa cu care a promovat valorile naţionale şi culturale ale României.
În mai 1989, poetul a fost implicat într-un grav accident rutier, în urma căreia a fost supus unei serii de operaţii la creier şi a rămas în comă o jumătate de an. Chirurgul care a condus operaţia declara atunci că supravieţuirea maestrului este o minune. În iunie 2013, poetul a fost supus unei intervenţii chirurgicale repetate, după ce a fost internat cu diagnosticul proces expansiv tumor cerebral de etiologie post-traumatică, ca urmare a acumulării de sânge. Se stinge din viaţă la 26 iunie 2013, în jurul orei 23. Regretatul poet va fi înmormântat sâmbătă, 29 iunie, în satul de baştină, Vadul Raşcov, la dorinţa sa.
Dumnezeu să-l odihnească!

Expoziţie  virtuală din colecţiile bibliotecii

Din moştenirea spirituală a marelui poet

Matcovschi, Dumitru. Amarele confesiuni : (versuri) / Dumitru Matcovschi. -Ch. : Magna-Princeps SRL, 2011. – 248 p.
Confesiune de D. Matcovschi: 
Nu este cea mai frumoasă carte a mea, am preferat etica esteticii. Vouă mă închin, celor care prea bine ştiţi că Mântuitorul cu Rugăciunea Universului pe buze din moarte a înviat. 
Matcovschi, Dumitru. Capul şi sabia / Dumitru Matcovschi. - Bucureşti : Editura Fundaţiei culturale române, 1993. – 105 p.
Poezia lui Dumitru Matcovschi, în mod pragmatic străină, se alimentează stăruitor din sevele bogate ale tradiţiei. Ea este o expresie a unui strigăt existenţial, a unei stări de nelinişte dramatică resimţită în faţa destinului şi, dacă e să vorbim filosofic, a abisului ontologic. 
M. Cimpoi
Matcovschi, Dumitru. Floare Basarabiei (poeme de după întâia moarte) / Dumitru Matcovschi. – Bucureşti : Casa editorială pentru turism şi cultură, 1992. – 109 p.
Dumitru Matcovschi este un scriitor complex şi tendinţa lui a fost să devină un creator total de literatură. Iată de ce, paralel cu versurile, s-a manifestat şi ca prozator, şi ca dramaturg, şi ca eseist, şi ca scriitor pentru copii.
V. Crăciun
Matcovschi, Dumitru. Morţilor, vă iubesc / Dumitru Matcovschi. - Ch. : Profesional Service, 2011. – 128 p.
Nu m-am săturat de viaţă toată viaţa.
Clopotele cele mari bat.
Pe târziu.
Voi, lume, nu le auziţi?
Basarabi, Muşatini, unde sunteţi?
De ce nu mai sunteţi?
Strâmbă-Lemne, Sfarmă-Piatră, unde sunteţi?
De ce nu mai sunteţi?
Râul cela sfânt
nu mai creşte din pământ....
Matcovschi, Dumitru. Neamul Cain / Dumitru Matcovschi. - Ch. : Ştiinţa, 2008. – 320 p.
Am conceput această carte ca un protest, ca o mărturisire, ca un memoriu. Cu mintea moldoveanului cea de pe urmă, dar şi cu bunăvoia nefăţărită a omului simplu. Am crezut şi cred, mai cred, că poezia a fost, este şi va fi întotdeauna ardere, zbatere, clipă unică, dor.
Autorul
Matcovschi, Dumitru. Pasărea nopţii pe casă / Dumitru Matcovschi. - Ch. : Editura Prometeu, 2003. – 303 p.
În limba noastră marea buciumă, talazul.
Pădurea freamătă, adâncă, tot pometul.
În limba noastră ne-a unit Mihai Viteazul
şi ne-a înveşnicit Mihai Poetul. 
                                                           D. Matcovschi
Matcovschi, Dumitru. Pomul materiei / Dumitru Matcovschi. - Ch. : Editura Uniunii Scriitorilor, 1996. – 40 p.
Devenind de la o carte la alta unul dintre cei mai populari scriitori ai Basarabiei postbelice, Dumitru Matcovschi rămâne în poezia sa fidel propriului stil, pe care şi l-a cultivat cu răbdare şi responsabilitate într-o vreme când a lucrat în interiorul limbii române, a potrivi cuvintele redându-le strălucirea originară, înseamnă să contribui la salvarea fiinţei naţionale.
N. Popa
Matcovschi, Dumitru. Să mă iubeşti / Dumitru Matcovschi. - Ch. : Prometeu, 2003. – 188 p.
Poezia lui Matcovschi, rămasă "strigăt existenţial" (Mihai Cimpoi), "imn şi blestem", se remarcă şi la acest capitol printr-o prezenţă demnă. Poetul continuă să strige cuvântul, să-l geamă, să-l tacă, continuă să-l cânte. Iar cântecele lui ajung la noi. 
E. Botezatu
Matcovschi, Dumitru. Teatrul / Dumitru Matcovschi. - Ch. : Prometeu, 2004. – 536 p.
A muri
...Cortina a căzut, noi am plecat.
Atât a fost, o clipă, un oftat.
Dar clipa ceea nu era de timp,
era de înălţare pe Olimp,
era de sens, era de legământ,
de dăruire şi de crezământ, 
era de rugăciune, nu de joc.
Foc duce oamenilor tot artistul, foc.

Matcovschi, Dumitru. Vremea pârgului…frântă, inima / Dumitru Matcovschi. - Ch. : Complexul editorial-poligrafic ULIM, 2004. – 120 p.
Dumitru Matcovschi este un poet impresiv şi deopotrivă reflexiv. El rămâne o prezenţă verticală, un arbore ale cărui frunze nu se îngălbenesc, nu cad niciodată. A vorbi despre Dumitru Matcovschi înseamnă a vorbi despre o etapă foarte importantă a poeziei basarabene... căreia Domnia sa i-a adăugat o năuă coardă...
C. Ciopraga

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu