Apa - adevărata măreţie a pământului

Ziua Mondială a Apei

Se sărbătoreşte anual în data de 22 martie.

Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 1992. Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei are ca scop aducerea în atenţia opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative şi calitative a apelor şi de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle şi responsabilităţile celor cu atribuţii în întreţinerea, valorificarea şi protejarea surselor de apă. 

Revistă bibliografică

Almanahul curiozităţilor naturii / alcăt : Ioan Ilaş, Ana Ilaş, Boris Crăciun, Silvia Ivolsch. – Iaşi : Casa editorială Regina, 2007. – 191 p.

Apa este un lichid incolor, inodor şi fără gust care intră în compoziţia majorităţii organismelor vii. Molecula de apa (H2O) se compune din doi atomi de hidrogen legaţi la un atom de oxigen. Apa fierbe la temperatura de 100 grade C, se solidifica la 0g rade C. Ea se numeşte potabila atunci când răspunde unor norme fixate prin texte legiferate prin lege: ea trebuie sa fie plăcută la băut atât în ce priveşte gustul, cat si culoarea si mirosul ei, si, ca regula absoluta, nesusceptibila să aducă vreo atingere sănătăţii. Apa este principalul solvent organic. Corpul omenesc este constituit, în medie, din 60% apa. 

 

Crummenerl, Rainer. Aer şi apă / Rainer Crummenerl. – Bucureşti : RAO, 2006. – 48 p.

Aerul şi apa fac parte din viaţa noastră de zi cu zi. Aerul ne învăluie. Apa ajunge la noi sub forma de ploaie în lacuri sau în râuri şi vine, absolut normal, de la robinet. Fără aceste două materii, viaţa pe Pământ nu ar fi posibilă. Rainert Crummenerl povesteşte în această carte CE ŞI CUM despre proprietăţile acestor două materii vitale. El explică modul în care se formează vântul, norii, ploaia şi zăpada şi cum foloseşte omul aerul şi apa pentru deplasare. Aflăm, de asemenea, cum poate fi epurată apa şi de ce trebuie să o economisim. Seria CE ŞI CUM îşi propune să vă ofere cărţi cu caracter enciclopedic, structurate tematic, adresate adolescenţilor. Informaţiile riguroase şi prezentarea atrăgătoare fac din această lucrare un prieten de nădejde, care îţi poate da răspuns la marile întrebări ale lumii de astăzi. 

   

Lacoste, Yves. Apa bătălia pentru viaţă / Yves Lacoste. – Bucureşti : RAO, 2003. – 127 p.

Aceasta carte începe cu un capitol intitulat Bătăliile apei. Se abordează în primul rând luptele pe care le duc femeile si bărbaţii pentru apa, dar şi împotriva ei, în ţările unde aceasta reprezintă uneori un pericol de temut. Bătăliile apei se desfăşoară şi deasupra oamenilor, in atmosfera: acolo se opun unele altora vanturi puternice si regulate care se ciocnesc pe adevărate fronturi. Să nu uitam nici cealaltă luptă în care mase mari de aer cald si rece se întâlnesc pe ceea ce climatologii numesc fronturi. Se justifică faptul ca vorbim despre bătăliile apei. Ele se duc de milenii. Apa pune acum alte probleme, cu atât mai mult cu cat oamenii contemporani nu mai trăiesc in sate, ca în trecut, în apropierea râurilor, ci în oraşe, adică tot mai departe de resursele indispensabile de apa.  

Morris, Neil. Uragane şi tornade / Neil Morris. – Ch. : Arc, 2002. – 33 p.

Tornada se formează atunci când o cantitate imensă de aer cald (ciclon) urcă şi aerul rece (anti ciclon) coboară, prin deplasare se formează o pâlnie. Convecţia umedă este una din condiţii, sub acţiunea acţiunii solare, şi o sursă de energie fiind vaporii din atmosferă. O anumită condiţie atmosferică teribila care admite urcarea rapidă a aerului supraîncălzit, care suferă în straturile superioare de aer o răcire rapidă. Un rol important îl joacă situaţia în care se află fronturile vecine de aer, paralel cu o convecţie umedă unde răcirea se produce latent, are loc şi o convecţie uscată, această confruntare dintre cele două fronturi alcătuiesc formarea trombelor de vânt, care la început au o intensitate mică dar pot să crească la intensitatea unui tornado, care poate să dureze de la câteva secunde până la câteva ore.

Norris Wood, John. Mări şi oceane / John Norris Wood. – Bucureşti : Prut, 2007. – 31 p.

Cât de întins este oceanul?

Oceanul este cu adevărat Imens! Comparându-l cu suprafaţa uscatului, este de două ori mai mare. El este alcătuit din patru oceane: Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian şi Oceanul Arctic. Ele se unesc pentru a forma un enorm ocean planetar.

Care este cel mai mare ocean?

Pacificul este cel mai mare ocean din lume. Este mai mare decât celelalte oceane la un loc şi este şi cel mai adânc. Dacă priveşti un glob pământesc, vei vedea că Pacificul ocupa jumătate din el.

Mare sau ocean?

Oamenii folosesc adesea cuvintele mare şi ocean pentru a spune acelaşi lucru. Este bine şi aşa, dar pentru oamenii de ştiinţă mările sunt numai părţi ala unui ocean, cele care se află mai aproape de uscat. Un exemplu  ar fi Marea Mediterană, ea se găseşte între Africa şi Europa.

De ce marea este sărată?

Apa de mare este sărată pentru că are sare în ea! Sarea este la fel cu cea pe care oamenii o presară pe mâncare. Majoritatea sării din apă vine de pe uscat. Ploaia spală sarea şi o transportă în râuri, care la rândul lor o duc în mare.

 

Reniţă, Alecu. Valea Prutului de mijloc / Alecu Reniţă, Valeriu Ţarigradschi, Ioana Bobână. – Ch. : Continental grup SRL, 2004. – 128 p.

Prutul este un râu lung de 953 km, ce izvorăşte în apropiere de muntele Hoverla din Carpaţii Păduroşi din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcţia sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de oraşul Galaţi. Formează graniţa între România şi Republica Moldova. În perioada interbelică, râul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă navigaţia pe râu a fost treptat abandonată, cursul nemaifiind întreţinut. 

Ştii de ce apa este viaţă? / coord. : Emanuela Bussolati, Nella Bosnia, Laura Rigo. – Bucureşti : Prut, 2008. – 18 p.

Toate formele de viaţă cunoscute depind de apă. Apa este o parte vitală în multe din procesele metabolismului din interiorul organismului. Cantităţi semnificative de apă sunt utilizate de organism în digestia hranei. Aproape 72% din masa corpului uman fără grăsimi este apă. Pentru o bună funcţionare, corpul necesită între doi şi şapte litri de apă pe zi pentru a evita deshidratarea, cantitatea exactă depinzând de nivelul de activitate, temperatură, umiditate şi alţi factori. Nu este cunoscută cu exactitate cantitatea de apă necesară a fi consumată de o persoană sănătoasă.