În după amiaza de 20 mai 2016, în Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, ne-am bucurat mult să
avem o întâlnire de suflet cu cel mai important prozator basarabean al
secolului al XX, Vladimir Beşleagă. Scriitorul a avut un dialog cu elevi clasei a IX-a LT „Spiru Haret”, pe care i-a intrigat şi
motivat spre lectură.
Criticul şi istoricul literar,
directorul Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, Vitalie Răileanu a menţionat că eroul
evenimentului – Vladimir Beşleagă – nu este doar un prozator de valoare, ci şi
un cititor foarte atent, care îşi lasă impresiile personale pe fiecare pagină
citită.
Elevii au adresat maestrului un şir de întrebări despre viaţă şi operele
sale.
Iar scriitorul Vladimir Beşleagă a fost generos cu destăinuiri: „Eu scriu
atunci când mă doare, când mă frige la inimă şi când nu mai pot să nu scriu.
Principiul de care mă călăuzesc ar fi: să scriu doar atunci când nu pot să
scriu, că de astfel explodez.
Obişnuiesc să practic meseria scrisului
doar atunci, când scrisul vine parcă de la sine, în anumite împrejurări,
provocat de anumite şocuri ale existenţei, de anumite situaţii complicate, care
mă îndeamnă, mă stimulează şi conduc spre această activitate.
Am avut perioade întregi când n-an
scris nimic, perioade de aşa-zisă acumulare, când îţi vin anumite idei, cad
subconştient, stau acolo şi lucrează. La un moment dat, când simţeam că de acum
se formaseră, se cristalizaseră, se structuraseră, atunci începeam să scriu.
Aşa a apărut şi romanul Zbor Frânt.
Această carte a apărut într-o perioadă când în literatura sovietică de pe
atunci tematica războiului era stimulată, era promovată, era cultivată, era
exploatată. Şi eu citisem atâta literatură despre război, încât mi se făcuse lehamite
şi nu mai puteam să accept; eu am trăit războiul, nu ca ostaş, ca participant
direct, ci ca martor ocular, fiind copil”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu