Bildungsromanul - procesul formării personalităţii în opere literare române şi universale

Dragi utilizatori ai Bibliotecii "Onisifor Ghibu"! Vă propunem o expoziţie virtuală a celor mai renumite bildungsromane. Expoziţia tematică de carte a fost realizată cu scopul de a familiariza cititorii cu noţiunea de bildungsroman şi de a prezenta capodoperele literaturii române şi a literaturii universale, care abordează tema maturizării şi a formării unei personalităţi.

Bildungsromanul este un gen romanesc apărut în Germania, în sec. XVIII, iar termenul se datorează filologului german Johann Karl Simon Morgenstern. Acesta consideră bildungsromanul ca fiind „esenţa romanului, spre deosebire de povestirea epică”. Bildungsromanul este un roman de formare sau de formaţie care prezintă confruntarea unui personaj central, eroul, cu diverse situaţii de viaţă, urmând o evoluţie, atât din punct de vedere moral, cât şi psihologic, determinată de aceste confruntări.

Expoziţie virtuală

Bildungsromanele literaturii române

Blaga, Lucian. Hronicul şi cântecul vârstelor / Lucian Blaga. – Bucureşti : Ed. Minerva, 1990. – 235 p.

Hronicul şi cântecul vârstelor este o autobiografie ce se înscrie în genul memoriilor şi al scrierilor non-ficţionale. Reale, în marea lor majoritate, întâmplările din Hronic nu pot fi totuşi citite ca un document obiectiv, deoarece ele au fost supuse unui proces de selecţie şi ordonare teleologică în funcţie de un sens global. Conceput, aşadar, ca un bildungsroman, Hronicul acoperă prima parte a vieţii lui Blaga, de la primele amintiri până la vârsta de 24 de ani. Acesta este „pragul autobiografic” care separă perioada formaţiei de perioada creaţiei mature. Asupra acestei perioade confuze, de căutări de sine, scriitorul îşi propune să se întoarcă înarmat cu instrumentele cercetătorului matur, care şi-a ordonat gândirea şi afectul, care şi-a limpezit perspectiva asupra drumului în viaţă.

Călinescu, George. Enigma Otiliei / George Călinescu. – Bucureşti : Ed. Regis. – 479 p.

Romanul pune în centrul narativ al acţiunii formarea personalităţii lui Felix, din acest motiv putem considera romanul „Enigma Otiliei” un bildungsroman. Comportamentul, gesturile, atitudinea şi faptele conturează încă de la început o fire raţională, lucidă, cu o mare nevoie de certitudini, cu un spirit de observaţie foarte dezvoltat. Încă de la început simte pentru Otilia o simpatie aproape spontană care se transformă în iubire, fiind chinuit de lupta ce se dădea în adâncul sufletului sau între a crede bârfele clanului Tulea şi a păstra o dragoste pură pentru fată. Odată cu plecarea Otiliei la Paris rămâne deznădăjduit însă nu renunţă la carieră, dimpotrivă, eşecul în dragoste îl maturizează, păstrând în suflet o iubire inocentă. Este foarte lucid şi realist, înţelegând că într-o societate degradată moral dragostea nu mai poate fi un sentiment pur, căsătoria fiind o afacere pentru avere, deci pentru supravieţuire.

Creangă, Ion. Amintiri din copilărie. Poveşti. Povestiri / Ion Creangă. – Bucureşti : Ed. Vizual, 1996. – 285 p.

Evocând universul natal, Ion Creanga scrie, de fapt, romanul formarii unei personalităţi. Joaca, năzdrăvăniile, măruntele îndeletniciri gospodăreşti etc. îl pregătesc pe Nică pentru o nouă etapă existenţială. Întâmplările prin care trece el sunt evenimente de cunoaştere. Copilul îşi lărgeşte sfera de sensibilitate şi înţelegere, se complică sufleteşte, se formează ca om. Bildungsromanul "Amintiri din copilărie" are particularitatea neobişnuită că nu prezintă formarea unui personaj ieşit din comun, ci îşi propune să expună istoria unei copilării ca multe altele din mediul patriarhal. Invocând cu reală modestie să nu pună accentul pe sine, autorul afirma : "Aşa eram eu la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi copiii".

Creangă, Ion. Povestea lui Harap Alb / Ion Creangă. – Chişinău : Ed. Cartier, 1996. – 159 p.

Povestea lui Harap Alb este un veritabil roman de iniţiere şi formare. Harap Alb devine un erou exemplar nu prin miraculoase însuşiri, ca în basmele populare, ci prin autenticitatea lui umană, fiind adesea cuprins de frică şi având slăbiciuni omeneşti. El parcurge o perioadă de iniţiere, cu scopul de a desprinde şi  alte lucruri decât cele obişnuite, de a învăţa şi alte aspecte ale unei lumi necunoscute până atunci, experienţă necesară viitorului adult. Pentru aceasta, putem afirma cu certitudine, că basmul lui Ion Creangă este un veritabil bildungsroman al literaturii noastre.

Eliade, Mircea. Romanul adolescentului miop / Mircea Eliade. – Bucureşti : Ed. Litera, 2009. – 460 p.

Romanul arată viaţa adolescentului contemporan, acela al generaţiei sale. Lipsa succeselor şcolare şi mondene devine o treaptă către o altfel de împlinire. Ţelul pe care şi-l stabileşte adolescentul miop nu este să ajungă ca alţii, ci să ajungă la sine însuşi, adolescenţa fiind perioada esenţială a descoperirii de sine. Învingându-şi slăbiciunile şi crescându-şi bogăţiile interioare, Eliade se construieşte ca personalitate. Adolescentul ajunge să caute răspunsul la întrebările despre suflet, despre viaţă şi sensul ei, ajungând la concluzia că scopul vieţii nu este fericirea, ci realizările eroice care pot fi înfăptuite.

Stere, Constantin. În preajma revoluţiei : [în 3 vol.] / Constantin Stere. – Bucureşti : Ed. Cartea Românească, 1991.

Vol. 1. – 577 p.

Vol. 2. – 494 p.

Vol. 3. – 729 p.

În preajma revoluţiei este un roman de inspiraţie autobiografică. Scriitorul basarabean a elaborat acest roman, într-o manieră oarecum inedită în epocă. Grefată placentar pe biografia autorului, scrierea se organizează ca un bildungsroman ce urmăreşte formaţia, educaţia şi evoluţia lui Ion (Vanea) Răutu. În preajma revoluţiei este un roman-frescă, ce acoperă o perioadă de o jumătate de veac, din a doua parte a secolului trecut până la începutul acestui secol. El intră în categoria romanelor ciclice de inspiraţie socială, care pleacă din Viaţa la ţară până la Cronica de familie şi rămâne un roman al formării şi trans-formării personajului, Constantin Stere apărând ca un balzacian secretar al unei epoci.

Teodoreanu, Ionel. La Medeleni : [în 3 vol.] / Ionel Teodoreanu. – Bucureşti : Ed. 100+1 Gramar, 1999.

Vol. 1. – 219 p.

Vol. 2. – 398 p.

Vol. 3. – 288 p.

„La Medeleni” este un bildungsroman, unul dintre cele mai reprezentative din proza românească interbelică. Cele trei volume sunt structurate pe criteriul vârstelor eroilor: copilărie, adolescenţă, tinereţe şi al etapelor specifice, al determinărilor pe care acestea le presupun. Opera lui Teodoreanu este o trilogie închinată copilăriei şi adolescenţei, un poem narativ peste care adie un vânt patriarhal. Dănuţ, Olguţa şi Monica sunt eroii principali ai cărţii. Aflaţi la vârsta neliniştilor şi întrebărilor, înspre maturizare, cei trei copii privesc viaţa cu inocenţă şi gravitate. Romanul redă fapte, trăiri, întâmplări, la timpul prezent, altcumva spus, este în direct.

Bildungsromanele literaturii universale

Bronte, Charlotte. Jane Eyre / Charlotte Bronte ; trad. de Mirella Acsente. – Ed. a 2-a. – Bucureşti : Ed. Leda, 2007. – 560 p.

Jane Eyre este un bildungsroman emoţionant care te poartă adânc în inima experienţelor unor personaje foarte bine individualizate. Mica Jane, orfană, e crescută de un unchi afectuos şi detestată de soţia acestuia care, după moartea binefăcătorului, trimite copila la un orfelinat. Acolo e înconjurată de simpatie şi se bucură de protecţia directoarei, după a cărei plecare părăseşte orfelinatul, căutându-şi un post de institutoare privată. Este angajată ca preceptoare la domul Rochester, om aspru care, în ciuda unui chip lipsit de frumuseţe, o fascinează pe Jane care se îndrăgosteşte de el. Jane se maturizează atât fizic, cât şi intelectual şi ştie să-şi manifeste devotamentul şi dragostea de soţie.

Coelho, Paulo. Alchimistul / Paulo Coelho ; trad. de Gabriela Banu. – Bucureşti : Ed. Humanitas Fiction, 2013. – 223 p.

Alchimistul relatează istoria unei iniţieri al cărei protagonist, tânărul păstor andaluz Santiago, readuce cu succes în literatura contemporană tipologia picarescă. Demersul alchimic – căutarea pietrei filosofale – îi revelă o triadă de valori mult mai de preţ: Sufletul Lumii, Iubirea şi Limbajul Universal. Lecţia alchimică se aprofundează – sugerează evoluţia protagonistului – prin curaj, speranţă şi înţelepciune, valori cardinale pe care omul modern le-a abandonat din grabă, ignoranţă şi pragmatism dezumanizant.

Dickens, Charles. David Copperfield : [în 2 vol.] / Charles Dickens ; trad. de Cristina Jinga. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2011.

Vol. 1. – 591 p.

Vol. 2. – 575 p.

Naraţiunea romanului parcurge naşterea, copilăria, adolescenţa şi prima tinereţe a lui David Copperfield, orfan de tată încă înainte de a se naşte şi, de la zece ani, orfan de mamă. De la tandreţea mamei şi a dădacei Peggotty, micul David ajunge să îndure cruzimea diabolică a tatălui vitreg şi a surorii sale. Datorită ocrotirii mătuşii sale, Betsy Trottwood, David poate studia şi duce viaţa unui tânăr gentleman, ajungând în anturajul marilor avocaţi Wickfield şi Spenlow, ale căror fiice, Agnes şi Dora , vor avea un rol decisiv în viaţa lui sentimentală. Căsătoria falimentară cu fragila Dora, văduvia prematură, călătoria prin Europa şi consolidarea prestigiului de scriitor constituie ultimele etape ale maturizării protagonistului.  

Dickens, Charles. Marile speranţe / Charles Dickens ; trad. de Vera Călin. – Bucureşti : Ed. Regis, s.a. – 544 p.

Considerat cel mai important roman al lui Dickens, Marile speranţe descriu copilăria lui Pip, orfan crescut de sora şi cumnatul său, şi tribulaţiile tinereţii sale la Londra şi în Orient. Evenimente cruciale ale existenţei sale sunt: întâlnirea din cimitir cu un ocnaş căruia Pip îi dă hrană şi o pliă pentru înlăturarea cătuşelor, întâlnirea cu miss Havisham, strania mireasă bătrână şi renta lăsată de binefăcătorul misterios, ocnaşul Abel Magwitch, ajutat cândva de personajul principal.

Goethe, Johann Wolfgang. Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister ; trad. de Valeria Sadoveanu. – Bucureşti : Ed. Univers, 1972. – 529 p.

Romanul relatează tribulaţiile sentimentale şi peripeţiile tânărului Wilhelm, fiul unui negustor bogat, care preferă lumea teatrului pragmatismului patern. Chiar dacă pleacă într-o călătorie, pasiunea îl distrage de la afaceri, Wilhelm consacrându-se exclusiv vieţii teatrale, ca dramaturg şi critic diletant, însoţind trupe, trăind peripeţii palpitante, îmbogăţindu-se interior prin explorarea diversităţii omeneşti. Pentru Wilhelm, teatrul a fost prima etapă a edificării lui interioare şi, înnobilat sufleteşte de anii de ucenicie, va urma prescrierile societăţii care îi codificase existenţa, căsătorindu-se cu Natalia, o doamnă care îi salvase cândva viaţa.

Hesse, Hermann. Knulp. Demian / Hermann Hesse ; trad. de Claudiu Florian. – Bucureşti, 2006. – 283 p.

Demian este o carte despre frumuseţea şi bucuria maturizării. Nu despre bătrâneţe, calm, detaşare şi eliminarea pornirilor instinctive, ci despre bucuria de a-ţi descoperi propriul potenţial, de a deveni mândru că eşti o persoană puternică şi distinctă, aparte şi, tocmai din această cauză, înconjurată de oameni valoroşi, de acelaşi calibru (cu semnul lui Cain pe frunte, cum ar zice Demian). E vorba de maturizare ca înțelegere a necesităţii de a merge pe propriul tău drum, indiferent unde duce acesta. Nu destinaţia e importantă. Important este să mergi pe propriul tău drum.

Mann, Thomas. Muntele vrăjit : (în 2 vol.) / Thomas Mann ; trad. de Petru Manoliu. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2011.

Vol. 1. – 444 p.

Vol. 2. – 491 p.

Thomas Mann reuneşte în Muntele vrăjit personae convalescente şi suferinde, contradictorii în privinţa dorinţelor şi visurilor lor, fiecare simbolizând un popor al Europei. Protagonistul romanului este tânărul inginer naval Hans Castrop, vlăstar al unei familii aristocratice din Hamburg, sosit în sanatoriul internaţional “Berghof” din  Davos. Inactivitatea profesională la acest sanatoriu e compensată de aprofundarea unei discipline spirituale care îi îmbogăţeşte viaţa interioară. Iniţierea spirituală a lui Castrop se datorează contactului cu persoane aparte, care îi stimulează gândirea şi resursele intelectuale.

Rolland, Romain. Jean-Christophe : [în 3 vol.] / Romain Rolland ; trad. de Oscar Lemnaru. – Bucureşti : Editura Muzicală a Uniunii Scriitorilor, 1973.

Vol. 1. - 349 p.

Vol. 2. - 570 p.

Vol. 3. - 651 p.

Acest bildungsroman marchează etapele existenţei lui Jean-Cristophe Krafft, muzician german celebru, întruchipând, după afirmaţia autorului, „un Beethoven în lumea de astăzi”. În succesiunea ei cronologică, biografia muzicianului începe cu naşterea şi copilăria protagonistului, apoi urmează adolescenţa şi maturitatea – perioade în care sunt evocate spiritul rebel, meschinăria vieţii, prieteniile, viaţa afectivă zbuciumată şi alte experienţe sociale. Părăsind această lume, Jean-Cristophe invocă Rinul copilăriei sale, conceput ca viaţa „asumată în diversitatea ei”.

Stendhal. Mănăstirea din Parma / Stenhal ; trad. de Anda Boldur. – Bucureşti : Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, s.a. – 559 p.

Romanul relatează povestea lui Fabeice Deldongo, personaj afin, prin destinul tragic, cu Julien Sorel din Roşu şi Negru. Fabrice Deldongo îşi trăieşte copilăria în castelul de la Grianta, la şaptesprezece ani fuge din sânul familiei pentru a-şi întâlni eroul în toiul bătăliei de la Waterloo. Revenit în Italia, e luat sub protecţia mătuşii sale. După patru ani de studii teologice, revine la Parma ca monsenior. În scurt timp, ajunge la închisoare unde se îndrăgosteşte de Clelia, fiica guvernatorului. I se naşte un fiu a cărui moarte precede cu puţin moartea mamei. Doborât de pierderea femeii iubite şi a fiului său, Fabrice moare curând. Acţiunea romanului circumscrie perioada 1798-1830, urmărind cronologia protagonistului şi evoluţia societăţii în care trăieşte acesta.

Stendhal. Roşu şi negru / Stenhal ; trad. de Doru Mareş. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 556 p.

Acţiunea se desfăşoară în perioada septembrie 1826 – iulie 1831 şi relatează încercările unui tânăr de a-şi depăşi condiţia de ţăran printr-o combinaţie de talent, muncă, decepţie şi ipocrizie. Roşu şi negru este istoria tânărului Julien Sorel care, hrănit cu mitul gloriei napoleoniene, încearcă să îşi depăşească umila condiţie socială. Prin titlu Stendhal a sugerat pasiunea, crima şi, deopotrivă, cariera armelor şi sutana ecleziastică, dar şi culorile ruletei, joc de noroc cu absurdul şi amoralitatea vieţii însăşi.

Verne, Jules. Căpitan la cincisprezece ani / Jules Verne ; trad. : Simona Schileru, Anghel Ghiţulescu. – Ch. : Prut Internaţional, 2011. – 396 p.

O temă importantă a romanului este iniţierea. Eroul principal, adolescentul Dick Sand, este nevoit să cunoască, la doar cincisprezece ani, toate greutăţile vieţii de adult şi să îşi asume o imensă responsabilitate faţă de oamenii care îi încredinţează, într-un moment extrem de complicat al existenţei lor, propriile destine. El este pregătit sufleteşte pentru eroism în numele unei cauze nobile. În acest sens, Dick Sand este, mai curând, un erou tragic, deoarece se confruntă cu voinţa oarbă a destinului care îl pune la cele mai grele încercări. Adolescentul va ieşi învingător din această luptă, dar copilăria sa se va încheia la o vârstă mult prea fragedă.