Chişinău - oraşul meu de vis

… Trăim într-o lume uriaşă, care ne-a precedat şi care ne va supravieţui. Singurele lucruri pe care noi i le putem adăuga sunt gândurile noastre despre ea…

Mircea Cărtărescu

        

         Dincolo de oraşul marilor clădiri, dincolo de celebrele conace şi vile pe care le înalţă oamenii, există un alt Chişinău, nevăzut, neauzit, dar intuit de acei care iubesc trecutul şi mult regretat de cei care cred că frumuseţea este eternă, iar arhitectura este una din matricele care pot păstra această frumuseţe, dăruindu-i eternitatea.

   

      Pentru prima dată Chişinăul este atestat documentar la 1436 în calitate de localitate, aşezată pe malurile râului Bâc. Dar acest loc a fost populat din timpuri străvechi. Arheologii au descoperit aici aşezări umane, care datează încă din epoca de piatră (35-8 mii ani î. Hr.).

      

   Treptat, Chişinăul devine un important centru comercial, în care se consolidează comerţul permanent, de iarmaroc. Apar cârciumile şi dughenele, creşte şi se diversifică asortimentul mărfurilor negustorilor locali.

Treptat Chişinăul se extinde teritorial spre actualul bd. Ştefan cel Mare, numit pe atunci strada Moskovskaia. În 1830-36 este înălţată Catedrala cu clopotniţa şi pusă baza unei grădini publice. 

         Chişinăul şi-a schimbat mult aspectul general în anii 50-70 ai secolului 19, când l-a avut ca arhitect al oraşului pe Alexandr Bernardazzi. El a proiectat unele străzi şi cartiere, a participat la proiectarea şi construirea apeductului din Chişinău, precum şi cele mai importante clădiri.

         Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” participă şi implică chişinăuienii să participe la viaţa culturală şi civică a municipiului.

         În anul 2016, oraşul Chişinău împlineşte 580 de ani de la prima atestare şi cu această ocazie Biblioteca „Onisifor Ghibu” a elaborat o frumoasă expoziţie de cărţi din colecţia bibliotecii cu titlul Chişinău – oraşul meu de vis.

Miracol: Oraşului natal Chişinău de Roşca Agnesa

Oraş al visurilor mele

Cu ceruri pururi înstelat,

Peste frământu-atâtor schele

Răsuni în piatra altui leat.

Pe trepte – pas uşor tresare,

Zorind de cine ştie când,

Ca iar, în straie de sărbătoare,

Să vie amintiri pe rând,

Precum nici că-ar fost vreodată

Război şi vitregul îngheţ,

Copil şi Univers – fiu, tată,

Îşi scriu al lor letopiseţ.