Leonida Lari – poetă, publicistă, politiciană şi militantă pentru reunirea Basarabiei cu România

Expoziţie virtuală

   

   Leonida Lari a fost marcată de suferinţa românilor din Basarabia lipsiţi de Ţară, din Nordul Bucovinei, din Banatul Sârbesc, din Cadrilater şi de întâlnirile cu entităţi metafizice de dincolo de ceea ce se vede, se aude şi e greul pământului. Este singura femeie care a declarat, în faţa a zeci de mii de basarabeni, că se logodeşte cu Ştefan cel Mare. Cel mai important lucru pentru ea rămâne porunca lui Dumnezeu – de a ne împlini darul şi menirea pentru care am fost creaţi. “În jurul Planetei Terra, afirmă scriitoarea, există un spaţiu informaţional care conţine trecutul, prezentul şi viitorul, chiar şi vocile celor care au plecat în spaţii cu alte dimensiuni. Acolo pot pătrunde şi eu în zilele de post negru, rugăciune şi meditaţie”. 

Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2010. – Ch. : Ed. Prut Internaţional, 2010. – 599 p.

    „Dăruită de un duh sfânt dumnezeiesc, cu o certă vocaţie mistică încă din fragedă copilărie, Leonida Lari întruchipează şi comunică prin versurile sale o rară şi desăvîrşită armonie cu sine şi cu vocaţia sa, cu fabulosul ţinut moldav care a zămislit-o şi cu Fiinţa Absolută care o luminează.”

                                                                                  (Cezar Ivănescu)

Literatura română posbelică. Integrări, valorificări reconsiderări. – Ch. : Tipografia Centrală, 1998. – 815 p.

    „Creaţia literară a Leonidei Lari reprezintă un fenomen liric complex şi autentic. În perioada de renaştere naţională poeta a influenţat considerabil viaţa literară din Moldova. În lirica ei  întîlnindu-se două trăiri diferite ca esenţă filosofico-poetică: extazul vizionar şi patosul civic.”

(Andrei Langa)

Agache, Catinca. Literatura română în ţările vecine 1945-2000 / Catinca Agache  - Iaşi : Princeps Edit, 2005. – 486 p.

    La Leonida Lari poezia se identifică cu viaţa sa, viaţa însăşi devenind poezie („Mi-e greu să-ndur acest blestem frumos/ Mi-e tot mai greu greu cu fiece trăire,/Ce-ajunsă sunt de cântec şi în os/ Şi pieptul ia forma unei lire” – Cerc).

Ciocanu, Ion. Literatura română / Ion Ciocanu – Ch. : Ed. Prometeu, 2003. – 510 p.

    Leonida Lari cultiva în poezie imprevizibilul, situaţiile imaginate la ea nu se lăsau „prinse” cu uneltele critice acomodate la poezia timpului. Romantică, dominată de o sete irezistibilă de a depăşi materialtatea crudă, în care se complăcuseră majoritatea poeţilor din generaţiile anterioare, şi de a deschide poeziei orizonturi spirituale, unicelle valabile, ea explora starea de nelinişte, de aşteptare, niciodată încoronată cu un final clar, obişnuit.

Lari, Leonida. Al nouălea val / Leonida Lari. – Ch. : Ed. Glasul, 1993. – 124 p.

Valul al nouălea

„Mă-nchid tăcut precum un zid în nor

Şi după mine nu las nici o punte,

Pentru că-n tot ce-a fost înălţător

                            Au început curentele mărunte.” …

Lari, Leonida. 101 Poeme/ Leonida Lari. – Bucureşti : Ed. Biodova, 2009. – 99 p.

Lumina dragostei

„De ce aş rîde, cînd nu are haz,

De ce aş plînge cind nu are rost,

Dar lacrima se scurge pe obraz –

Eu plîng lumina dragostei ce-a fost.” …

Lari, Leonida. Se duce vara vieţii… / Leonida Lari. – Bacău : Ed. Vicovia, 2013. – 303 p.

    „Marile întrebări ale existenţei umane, rolul omului în relaţiile sale cu societatea şi atitudinea sa faţă de nişte valori eterne, precum dragostea, Patria şi neamul se reliefează în majoriatea poemelor Leonidei Lari”

(Nicolae Rusu)

Lari, Leonida. Anul 1989 / Leonida Lari. – Ch., : Ed. Hyperion, 1990. – 188 p.

Istorie

„Neam de viţă rară, neam daco-roman

Cu strămoşi pe nume Decebal, Traian

Am trecut prin moarte, am născut eroi,

Am robit atîta, că-am uitat de noi.” …

Lari, Leonida. Lunaria / Leonida Lari. – Galaţi : Ed. Eminescu, 1995. – 148 p.

    „Această carte este, înainte de toate, un catehism al iubirii. Paradigma ei este spiritul lui Orfeu, care covârşea prin Iubire şi Cîntec ura lumii şi a cărui liră avea să slujească oamenilor drept Oracol.”

(Cezar Baltag)

Lari, Leonida. Epifanii/ Leonida Lari. – Galaţi : Ed. Prto-Franco, 1994. – 74 p.

Viaţa extatică capată în acest volum nouă coloratură artistică, de o densitate mistică covîrşitoare. Autoarea concentrează aici, în mod psiho-biografic, natura ezoterică a fiinţei sale, a cărei configuraţie o percepem şi în poeziile din „Piaţa Diolei”.

Lari, Leonida. Lira şi păianjenul/ Leonida Lari. – Ch., : Ed. Hyperion, 1992. – 224 p.

Lac în cer

„E-o zi de toamnă-n plină vară,

E-un abur trist, împătimit,

Şi-i o lumină ce ne ară

                            Ca pe-un pămînt părăginit.

                            E-o ploaie rece ca de gheaţă,

                            E cu omidă orice măr

                            Şi e o pasăre de ceaţă

                            Care deschide-un lac în cer.” …

Lari, Leonida. Dulcele foc/ Leonida Lari. – Bucureşti : Ed. Univers, 1991. – 333 p.

    Prezenta antologie este o carte de sinteză din creaţia lirică a Leonidei Lari. Alături de poezia de dragoste, convulsionată de nostalgia trecerii şi de reveriile cosmice, asistăm la o radicalizare a vocii scriitoarei. Această radicalizare e vizibilă în poezia militantă, politică şi socială, evoluînd spre manifestul liric, spre pamflet şi satiră.

Pagini alese din literatura pentru copii. – Ch. : Ed. Epigraf, 2005. – 373 p.

Ţara noastră

Unde-am zis întîi cuvîntul

Şi-am simţit sub tălpi pămîntul,

Unde-i soarele mai mare

                              Şi măicuţa ce mă are,

                              Unde ochiul mi se pierde

                              Între şes şi codru verde,

                              Unde bolta-i mai albastră –

                              Acolo e ţara noastră.