Nu
cred că este cazul să ne uimim că tinerii de astăzi scriu o altă
poezie, o poezie cu o audienţă mai mică, dar care umple un gol.
Astfel, ce haşurează un spaţiu în Istoria literaturii
noastre, dobândit în teritoriul atât de greu de
delimitat al esteticului. Bucură, în mod deosebit, şi faptul
că moderatoarea Sanda Bobu reuşeşte să-i întrunească pe
aceşti tineri talentaţi în şedinţe calendarice aici, în
Sala Nuciferă a Bibliotecii ,,Onisifor Ghibu”.
Şi
în acestă zi de vineri, publicul prezent a surprins plăcut
pânzele tânărului şi talentatului pictor Victor Frimu,
care i-a orientat prin deosebite lateriţe muzicale spre versurile
lui Dumitru Galupa, care cultivă un gen de poezie ce te obligă să
iei atitudine, să optezi. O asemenea poezie nu îl cheamă pe
cititor, ci îl obligă să vie. El a reuşit să găsească o
cheie: face şi desface, în văzul tuturor, pe o tribună
imaginară
mecanismele poeziei tinere.
Mihai
Bargan a topit emoţiile sale în versurile cântate,
invitând publicul la profunde meditaţii cu referinţă la
Timpul
imediat
al unor refrene cantabile...
Acest
început de mileniu nu are încredere în autorii care
îşi neagă propriile creaţii. Evoluţia poeziei, la un poet,
devenirea muzicii, la un compozitor-interpret sau transformarea gamei
de culori în pânze ce ,,înghit” ochiul
spectatorului – e meritul tinerilor ahtiaţi de frumosul estetic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu