luni, 10 iunie 2013

Clubul poeţilor desculţi sau poezia pânzelor albe

Nu cred că este cazul să ne uimim că tinerii de astăzi scriu o altă poezie, o poezie cu o audienţă mai mică, dar care umple un gol. Astfel, ce haşurează un spaţiu în Istoria literaturii noastre, dobândit în teritoriul atât de greu de delimitat al esteticului. Bucură, în mod deosebit, şi faptul că moderatoarea Sanda Bobu reuşeşte să-i întrunească pe aceşti tineri talentaţi în şedinţe calendarice aici, în Sala Nuciferă a Bibliotecii ,,Onisifor Ghibu”.
Şi în acestă zi de vineri, publicul prezent a surprins plăcut pânzele tânărului şi talentatului pictor Victor Frimu, care i-a orientat prin deosebite lateriţe muzicale spre versurile lui Dumitru Galupa, care cultivă un gen de poezie ce te obligă să iei atitudine, să optezi. O asemenea poezie nu îl cheamă pe cititor, ci îl obligă să vie. El a reuşit să găsească o cheie: face şi desface, în văzul tuturor, pe o tribună imaginară mecanismele poeziei tinere.
Mihai Bargan a topit emoţiile sale în versurile cântate, invitând publicul la profunde meditaţii cu referinţă la Timpul imediat al unor refrene cantabile...
Acest început de mileniu nu are încredere în autorii care îşi neagă propriile creaţii. Evoluţia poeziei, la un poet, devenirea muzicii, la un compozitor-interpret sau transformarea gamei de culori în pânze ce ,,înghit” ochiul spectatorului – e meritul tinerilor ahtiaţi de frumosul estetic.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu