George Meniuc - un visător şi căutător de esenţe

George Meniuc

(20.05.1918 – 8.02.1987)

Unul dintre fruntaşii literaturii române din Republica Moldova, care şi-a început activitatea în condiţiile anilor ’30 în cadrul României, George Meniuc s-a manifestat în toate genurile literare. Cu excepţia dramaturgiei, toate celelalte i-au fost favorabile. Inclusiv cititorii începători găsesc în moştenirea rămasă de la scriitor cărţi interesante şi incitante: Povestea Vulpii (1963), Prichindel (1969) şi, în chip deosebit, La balul coţofenei (1969). S-a impus cu toată puterea unui talent viguros în poezie (Balade şi sonete, 1955; Poeme, 1957; Versuri alese, 1958; Vremea Lerului, 1969; Toamna lui Orfeu, 1983; Preludiul Bucuriei, 1988 ş. a.), în proză (Nuvele, 1961; Ultimul vagon, 1965; Disc, 1968; Delfinul, 1969 ş. a.) şi în eseistică (Imaginea în artă, 1940; Iarba fiarelor,1959; Eseuri,1967 ş. a.). A fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Moldova (1972).

Ion Ciocanu

Expoziţie virtuală

Meniuc, George. Delfinul : Povestiri / George Meniuc ; il. de Eudochia Zavtur. – Ch. : Cartea Moldovei, 2008. – 200 p.

Meniuc, George. Interior cosmic : Poezii. Proză. Eseuri / George Meniuc. – Ch. : Litera, 1997. – 312 p. – (Bibl. şcolarului).

Burlacu, Alexandru. George Meniuc : [aspecte ale creaţiei] // Burlacu Alexandru. Literatura română din Basarabia. Anii 20-30. – Ch., 2002. – P. 105-107.

George Meniuc: Pagini de corespondenţă / George Meniuc ; ed. îngr., st. introductiv, note şi comentarii de Elena Ţau ; coord. : Valeriu Nazar ; Muzeul Lit. Române „Mihail Kogălniceanu”. – Ch. : Grafema Libris, 2010. – 520 p.

Langa, Andrei. Destinul dramatic al poeziei lui George Meniuc // Literatura română postbelică : Integrări, valorificări, reconsiderări / coord., red. resp. : Mihail Dolgan. – Ch., 1998. – P. 219-231.

Meniuc George (20.V.1918 – 8.II.1987, Chişinău) // Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia. 1812-2006. – Ch., 2007. – P. 309-311.

Meniuc George (20.V.1918 – 8.II.1987, Chişinău) // Literatura română : Dicţionar de istorie şi teorie literară / alcăt. : Lora Bucătaru. – Ed. a 3-a. – Ch., 2003. – P. 339-343.

Rachieru, Adrian Dinu. George Meniuc sau „Revenirea la sine” // Rachieru Adrian Dinu. Poeţi din Basarabia. – Bucureşti ; Ch., 2010. – P. 71-79.

Suceveanu, Arcadie. George Meniuc sau Întoarcerea în Itaca : Eseuri, memorii, corespondenţă, poezii inedite / Arcadie Suceveanu, Nicolae Romanenco. – Ch. : Cartier, 1999. – 220 p.

Referinţe critice

Rădăcinile creaţiei lui George Meniuc stau înfipte adânc în colinde şi balade, în reprezentările populare (adică în arhetipurile mitice), iar vârfurile ei le găsim de acum înainte semeţ în aerul distins al culturii universale … O predispoziţie nativă spre vis ne întâmpină de oriunde: poetul e prin excelenţă un visător şi un meşter de visuri. Visul nu e doar proiecţie a fanteziei: e chiar realitatea cea vie a artei. E mijlocul universal de transfigurare artistică.

E existenţa umană superioară, ridicată în treapta demnităţii. Prin vis realizezi o împlinire umană desăvârşită.

Mihai Cimpoi

Având multiple puncte de interferenţă cu folclorul, poezia lui G. Meniuc nu se limitează la tipare şi înveliş exterior, ci caută să se pătrundă adânc de spiritul creaţiei populare, de focul ei sacru. (…) pentru el folclorul a fost întotdeauna un nesecat izvor de inspiraţie, din care oricând şi-a putut alege „mineralul preţios al cuvântului”, ce exprimă simplu, plastic şi cu plinătate adevărul, frumosul, binele.

Mihail Dolgan

Baladescul, simbolica poeticii populare (mărul roşu, Lerul, Măiastra, şarpele casei), situează opera de maturitate a lui George Meniuc în spaţiul autentic autohton.

 Eugen Lungu