Victor Teleucă - încercarea de a nu muri

                                                                                                                                   Tabel cronologic

1932 – la 19 ianuarie, în satul Cepeleuţ, fostul judeţ Hotin, s-a născut  Victor Teleucă în familia lui Gavril şi Maria Teleucă.
1948 – Absolveşte şcoala de şapte ani în satul de baştină. Scrie prima poezie. Publică primele versuri în Scânteia Leninistă.
1949 – Publică în Ţăranul sovietic.
1952 – Termină şcoala medie din Grimcăuţi, apoi timp de un an este angajat la ziarul raional din Briceni.
1957 – Participă la Festivalul Mondial al tineretului de la Moscova.
1958 – Absolveşte Facultatea de Filologie şi Istorie a Institutului I. Creangă. Este angajat la televiziunea moldovenească în calitate de redactor superior. Apare cartea de debut Răscruce.
1959 – Participă la Festivalul tineretului din Viena. Se căsătoreşte cu Lidia, medic din satul Tomuz.
1960 – se nasc fiii gemeni.
1961 – se naşte fica Mariana.
1962 – Consultant la Uniunea Scriitorilor, apoi redactor-şef adjunct la revista Nistru. Vede lumina cartea  Nelinişti.

1963 – viziteză prima dată România.

1964 – Apare cartea Din patru vânturi. Este numit redactor-şef la săptămânalul Cultura.

1965 – se naşte fiica Rodica.

1970 – apare o nouă carte – Versuri. Călătoreşte în Bulgaria.

1971 – publică volumul de versuri Îmblânzirea focului. Traduce opere al altor scriitori.

1973 – tipăreşte poemul Eroica. Călătoreşte în Franţa.

1975 – Vine cu Şi alte nelinişti, prefaţate de R. Suveică.

1976 – Este secretar la conducerea Uniunii Scriitorilor. Apare în traducere de E. Axelrod cu Portrete în 

timp.

1977 – fondează şi conduce până în 1983 hebdomadarul Literatura şi arta.

1982 – Apare culegerea de schiţe publicistice Goniţi pasărea de cenuşă.

1983 – primeşte titlul onorific de Maestru emerit în arte din Moldova.

1985 – Este redactor literar la revista Nistru. Publică Scrieri alese.

1990 – publică eseul Car frumos cu patru boi.

1993-2002 – predă filosofia, istoria culturii, psihologia şi estetica la Liceul republican de Arte Plastice I. 

Vieru şi estetica la Liceul Prometeu din Chişinău.

1997 – este ales Omul anului al ziarului Moldova suverană.

1998 – este decorat cu Ordinul Republicii pentru merite deosebite în dezvoltarea Literaturii naţionale.

2000 – Apare primul volum în grafie latină Piramida singurătăţii. Este decorat cu medalia Mihai Eminescu.

2002 – la 12 august, după o grea suferinţă, se stinge din viaţă.

Referinţe critice:

,,Ca nimeni altul, Victor Teleucă a cîutat să descopere şi să îmblânzească contrariile dialectice ale vieţii, secundate de neliniştiile metafizice, ca nimeni altul, Victor Teleucă a explorat la maximum aparenţele şi paradoxurile existenţiale,dincolo de care a intuit esenţele primordiale ale Trecerii Noastre prin Timp.''

M.Dolgan, ,,Limba română'', 2002.

 ,,Victor Teleucă avea o cultură extraordinară. El a reabilitat eseul filosofic, a dus noutatea poemului-metaforă, are poeme care sunt în tot întregul lor metafore. A fost un pedagog extraordinar. Chiar dacă n-ar fi scris nimic, ar trebui sa-i mumţumim ascultând cum gândesc tinerii cărora le-a predat. Având cultul scrisului, a încercat mereu să ajute, a ajutat la creşterea bunăstării acestui popor, dacă susţinem că spiritualitatea face parte din noţiunea de bunăstare. Victor Teleucă este o lecţie pe care trebuie să o însuţim.''

Nicolae Dabija, ,,Viaţa Basarabiei''.

,,E un poet de rezistenţă şi, într-adevăr, cum s-a mai spus aici, unic în poezia noastră în poezia noastră prin structura sa filozofică. Întrucât astăzi avem un cititor mai puţin pregătit, odată cu trecerea anilor, Victor Teleucă, sunt sigur, va avea tot mai mulţi admiratori.''

Spiridon Vangheli,  ,,Literatura şi Arta'', 2002.

,,Victor Teleucă este un raţional care a scris cu pasiune, şi-a trăit viaţa cu pasiune, s-a consumat în scrisul său - cu toată aparenţa de om moderat (al măsurii). Este poetul care are un loc al său în istoria literaturii, fiindcă a rămas ceva în urma lui. A rămas o carte de înţelepciune, trăită, simţită, smulsă din suflet, durută, o pezie care rămâne pe masa noastră.Să rămână.''

Eliza Botezatu, ,,Săptămâna'', 2002.