Conform deciziei Parlamentului, anul 2012 va fi consacrat interpreţilor Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.
Cu această ocazie, pe parcursul anului vor fi organizate manifestări în cinstea celor doi interpreţi.
În 2012 se împlinesc 20 de ani de la moartea legendarului cuplu Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Aceştia au fost adevărate simboluri ale românismului şi speranţei de reunire a Basarabiei cu România.
Dragi compatrioţi,
Ce este Patria? Patria este poporul care – pe o anumită Piaţă – îşi înfăptuieşte mişcarea istorică. Patria este trecutul poporului, prezentul şi viitorul. Patria este cultura, limba şi caracterul lui. Patria e scopul revoluţiilor săvârşite. Revoluţia pe care o săvârşim este demnă de neamul nostru. Zicea cineva că fiecare îşi vede propriul vis şi nu aude coşmarul celorlalţi. Noi am trăit acelaşi coşmar, dar am avut şi acelaşi vis. Este cel mai frumos vis – visul pentru libertate şi nimeni nu-l poate realiza – numai noi înşine.
Sunt mândră că ţin de acelaşi neam cu Dumneavoastră, dragi compatrioţi, cei ce ne-am apărat nu numai demnitatea naţională, nu numai libertatea, dar şi viaţa.
Sunt mândră că ţin de acelaşi neam cu cei care ne-am apărat în acele zile negre Patria; sunt mândră că ţin de acelaşi neam cu Mircea Snegur şi Nicolae Matcaş, cu Ion Borşevici şi Nicolae Dabija, cu cei ce şi-au lăsat gospodăriile şi au barat trecerea spre Chişinău.
Nenorocirea îşi are şi beneficiul ei: îţi ridică sufletul din pustiuri.
Dar nu putem spune că greul e în trecut. Abia acum trebuie să dovedim cine suntem.
Nu există pereţi şi cătuşe – oricît de tari ar fi – care ar putea stăvili aspiraţiile către libertate şi suveranitate. Avem destulă voinţă şi putere pentru a ne construi singuri viaţa. Şi această moştenire o dorim pentru copiii noştri.
Noi vrem să fim liberi, noi putem să fim liberi, avem destule minţi luminate, avem destulă cuminţenie şi curăţenie. Cine nu are voinţă – nu are înţelepciune. Noi le avem.
Astăzi vom fi din nou aceeaşi bătaie a inimii, aceeaşi dorinţă, acelaşi vis...
E prea puţin ce faci pentru poporul tău, în cazul când nu faci totul. Noi trebuie să facem mai mult decât totul.
Vă propunem unele aprecieri despre Doina şi Ion Aldea - Teodorovici:
Aşa cum fiinţa lui Dumnezeu s-a topit în nemărginirea Universului, iar întreaga suferinţă a neamului a vibrat şi mai vibrează şi astăzi pe cele patru corzi ale rebelei Balade porumbesciene, tot astfel cele două fiinţe, Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pământ, iar noi, la rândul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har. Artistul nu poate inventa bucuriile, nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion. Ei n-au inventat nimic, ei, pur şi simplu, au ars în cântecul lor.Grigore Vieru
Arta lor este îndurerată. Muzică de raspântie şi totuşi atât de curată şi valoroasă în sine nu numai prin mesajul transportat. Ca o regină a unui nord fabulos, aşa vine Doina să-şi urmeze ursul preferat (…). Am plâns copilăreşte la cîntecele lor, ale Doinei şi ale lui Ion. Cât mai are artişti ca Vieru, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, poporul român poate spera la o purificatoare renaştere. Ea se şi petrece.Adrian Păunescu
Inimi darnice. Nu cred că vom avea degrabă alte două inimi darnice ca inimile lor. Atât de tineri şi atât de nevinovaţi erau Doina şi Ion. De ce, mă întreb, anume peste ei s-a abătut năpasta? Unde era, de ce nu era îngerul lor de pază? O întâmplare nefastă a fost, un accident rutier? Un gol a rămas, un mare gol în sufletul nostru. Pustiu şi trist golul: două inimi iubitoare, două inimi gemene am pierdut... Noi am pierdut, Basarabia a pierdut, Mărgioara, Ţara. Dăruiţii cu har nu se nasc în fiecare zi, nici în fiecare an. Mă cutremură vocea lor: catapeteasma cerului ca şi cum ar fi ruptă în două de un fulger. Cântecul adevărat nu cunoaşte oprelişti. Bucură şi doare cântecul adevărat, înalţă şi tămăduieşte. Mult mai bine, dar şi mai frumos le-ar fi stat ...să moară în toamna daurită a vieţii, de multă inimă, de mult suflet, de mult cântec. Lor, ca şi cum le-a închinat Poetul împătimitele, înseninatele versuri:
"Braţ de braţ păşesc alături ...le stă bine
laolaltă, Ea frumoasă şi el tânăr,
el înalt şi ea înaltă ...Dumitru Matcovschi
Ion şi Doina, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici sunt două deosebite personalităţi ale muzicii şi interpretări contemporane, care au făcut şi fac epocă în prezentul de ieri, de azi şi de mâine al culturii româneşti de la periferia celui mai crunt imperiu.Gheorghe Vodă
Vor rămâne după un compozitor şi o interpretă lumina, cîntecul şi risipa de suflet, după ei care şed acum în genunchi – mire şi mireasa ai cîntecului care au scos mulţimea în stradă, facând-o să creadă în cele veşnice şi într-un viitor mai bun - aşteptând ca “Eminescu să ne judece”.Nicolae Dabija
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu