Școala este esențială în formarea personalității!

„De educația corectă a copiilor depinde

 bunăstarea întregului popor” (J. Locke)

Acesta a fost genericul și îndemnul, de această dată,  a discuției membrilor Cercului Academic „Constantin Brâncoveanu”, pornind de la ideea necesității abordării  cât mai serioase a respectivului subiect în societatea de azi, deoarece formarea personalității este o misiunea grea, dificilă chiar.

În deschiderea discuției Andrei Creacico, moderatorul Cercului Academic „Constantin Brâncoveanu”,  a prezentat viziunea lui Mircea Vulcănescu asupra sistemului de învățământ și a misiunii esențiale a școlii, relatând pe scurt și unele date biografice ale omului de cultură. Mircea Vulcănescu (3.03.1904, București – 28.X.1952, Aiud) a fost un economist, sociolog, filosof, scriitor, teolog și profesor de etică român, victimă a represaliilor comuniste din România. Conform convingerilor lui Mircea Vulcănescu, școala este esențială în educarea personalității și are rolul de a înlesni dezvoltarea  unei minți sănătoase într-un corp sănătos, de a deprinde treptat copiii cu problemele pe care le impune viața – Omului.

În continuare Andrei Creacico le-a propus colegilor să discute despre funcțiile de formare și instruire a școlii, și anume, care din ele ar trebui să fie dominantă? Fiecare din cei prezenți a redat gândurile sale vizavi de acest subiect.

Mulți cetățeni se gândesc la rolul și misiunea școlii de azi. Acum este o situație  incertă în școlile noastre, deoarece profesia de pedagog nu este destul de atrăgătoare pentru personalitățile puternice, iar acest fapt se răsfrânge atât asupra procesului instructiv cât și asupra celui educativ. 
Apare întrebarea, dacă trebuie să ne bazăm pe modele anterioare ale unei „școli ideale” sau trebuie de negat tot  – și de propus noi modele de instruire și educare în școală, deoarece programul de învățământ de azi, la părerea unui participant la discuție, este destul de haotic și ineficient, iar misiunea educativă a școlii este foarte minimalizată, ceea ce nu este corect și benefic pentru formarea unui bun cetățean al societății.

La școală copililui trebuie să i se explice, mai întîi, ce înseamnă să fii Om, apoi să i se transmită cunoștințe – a fost o altă părere.

Copilului trebuie să i se ofere, la școală, o viziune clară și explicită despre viață, despre esența vieții și a omului – iar cunoștințele și competențele obișnuite trebuie să-l pregătească pentru o viitoare profesie, deci, accentul trebuie să fie pus pe educația morală a copilului.

Școala trebuie să transmită anumite valori morale și spirituale eterne, transgeneraționale, adică cele  transmise de veacuri de la o generație la alta.

La finele discuției tinerii au făcut unele concluzii.  Ei cred că misiunea școlii este de a pregăti oameni  culți, educați, iar  idealul fiecărui copil ar fi conturat în dorința sa de a deveni un om civilizat, instruit, cu o ținută morală impecabilă.

Le-am recomandat tinerilor să se inspire în formarea opiniei lor și din lucrarea „Despre educație” semnată de cunoscutul pedagog român Onisifor Ghibu în anul 1911, care, de asemenea,  afirma că: „Educația și instrucția în școala populară trebuie să meargă paralel, totuși importanța cea mai mare dintre acestea o are educația sau buna creștere. Educația îl face pe om cinstit și bine crescut, iar instrucția îl face învățat.”. Tinerii s-au arătat interesați și de această lucrare, pe care au și dorit să o împrumute pentru o lectură mai detaliată.

În final am menționa admirația și susținerea noastră pentru  tinerii de azi ce se interesează de  problemele societății în care trăiesc, încercând să delimiteze niște soluții pentru îmbunătățirea lor.

Ar fi de dorit ca la aceste, și multe alte  probleme,  cât și la metode de soluționare să ne gândim cu toții. Poate vom realiza o societate mai bună.

Să ne urăm succese și perseverență!