Problemele senzorial-perceptive şi de comunicare în autism

„Nu cred că ceea ce văd eu e ceea ce vedeţi voi. Asta dacă nu cumva ceea ce vedeţi voi sunt tot nori vagi şi umbre de materie” (McKean)

         „Fiecare colţ îmi solicita atenţia… Vocile se luau la întrecere cu alte voci. Culorile hainelor şi rochiilor purtate de oameni erau în competiţie unele cu altele. Chiar tablourile de pe pereţi păreau să concureze între ele pentru atenţia mea. Ce să ascult şi încotro să mă uit?” (Tito)

         „Am un simţ al culorii foarte puternic. Văd curcubee într-o bucată de gheaţă, unele culori şi lumini îmi provocau episoade maniacale şi euforice şi crize de chiot” (Donna Williams)

         „Feţele pe care profesoara mea mă învăţa să le desenez nu aveau nimic în comun cu conceptul meu despre faţă. Habar n-aveam de ce faţa pe care se presupunea că trebuie să o desenez are un cerc… şi ouă cercuri mai mici în jumătatea de sus, cu un… arc dedesubt. Deşi am învăţat să numesc „feţe” aceste forme ciudate, ştiam că feţele nu sunt deloc aşa. Feţele constau din umbre…” (Lucy Blackman)

         Acestea sunt doar câteva frânturi din experienţa unică trăită de persoanele cu autism. Ziua de 2 aprilie este declarată Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului, aceasta nu înseamnă că în celelalte zile ale anului nu putem să ne mobilizăm forţele pentru a ajuta, în măsura în care avem posibilitate, persoanele cu autism.

         Astfel, pe 13 aprilie 2016 în cadrul Bibliotecii „Onisifor Ghibu” a avut loc un seminar de informare, motivare şi instruire pentru cei implicaţi în procesul de învăţare a persoanelor cu autism, dar şi pentru toţi cei ce doresc să ajute în vreun mod aceste persoane speciale.

         Evenimentul a fost realizat în colaborare cu Fundaţia Ancora Salvării şi finanţat de Ambasada Olandei în Bucureşti, din cadrul proiectului „Informarea, un pas spre integrarea copiilor cu dizabilități în societate”.

         Invitatul special al seminarului a fost Olga Bogdashina, mama unui copil autist care şi-a dat toată silinţa să cunoască cauzele comportamentului diferit al fiului său pentru al putea ajuta cât mai bine, devenind astfel expert în acest domeniu. Experienţa acumulată poate fi de mare folos pentru alţi părinţi şi profesori care au în grija lor persoane autiste.

        

Autismul este o tulburare a creierului care interferă adesea cu abilitatea de a comunica şi de a relaţiona cu cei din jur. Semnele autismului se dezvolta aproape întotdeauna înaintea împlinirii vârstei de 3 ani, deşi această afecţiune este uneori diagnosticata abia mai târziu.       În mod tipic, părinţii devin îngrijoraţi atunci când observă ca fiul/fiica lor nu începe să vorbească şi nu răspunde sau nu interacţionează ca şi ceilalţi copii de aceeaşi vârstă.

         Deşi această afecţiune durează toată viaţa şi determină diferite grade de izolare socială, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativă în viaţa persoanelor cu autism.

         Simptomele pot fi:

- probleme semnificative în dezvoltarea abilităţilor de comunicare nonverbală, cum ar fi privirea ochi în ochi, expresii faciale şi posturi ale corpului

- incapacitatea de a stabili relaţii de prietenie cu copiii de aceeaşi vârstă

- lipsa interesului în a împărtăşi bucuria, preocupările sau realizările cu alte persoane

- lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultăţi în înţelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristeţea.

         Cum putem ajuta:

-   nu forţaţi niciodată contactul vizual direct

-   nu abordaţi direct persoana prin modalităţi în care este hipersensibilă.

-   este important să le permitem să-şi folosească modalităţile senzoriale preferate pentru a le „verifica percepţia”

-   întotdeauna prezentaţi informaţia în modalitatea (senzorială) preferată de persoană. Dacă nu sunteţi siguri care este folosiţi prezentarea multisenzorială şi urmăriţi ce modalitate „merge”.

-   ţine-ţi cont că ei pot schimba canalele de percepere.

Trebuie înţelegem că „să fii autist nu înseamnă să fii incapabil să înveţi. Dar înseamnă că există diferenţe în modul cum are loc învăţarea” (Jim Sinclaire)

Aceasta este o pictură făcuta de un copil cu autism. Deşi la prima vedere pare o mâzgăleală, pictura este foarte interesantă ca idee având mai multe înţelesuri ascunse.