Scriitorul Emilian Galaicu-Păun într-un sincer dialog cu cititorii Bibliotecii ”Onisifor Ghibu”

Vitalie Răileanu, cercetător literar, directorul Bibliotecii „Onisifor Ghibu” a remarcat din startul activităţii:  Emilian Galaicu-Păun este un scriitor care mereu revine şi îşi revede textele. Este unul din puţinii scriitori care îşi pot permite să fie pretutindeni – poet, romancier, traducător, editor.Biblioteca „Onisifor Ghibu” i-a pregătit o surpriză, invitându-l la un hiper-sincer dialog cu studenţii de la Facultatea de Litere şi Limbi moderne a USM, elevii Liceelor Mircea Eliade, Minerva şi Vasile Vasilachi. 
Spectacolul-dialog cu Emilian Galaicu-Păun, poetul-metaforă, s-a axat pe întreaga-i activitate, dar în special pe prezentarea volumului de versuri „A–Z.best”.  Cei prezenţi au aflat în detalii istoria apariţiei acestui volum, povestită de însuşi autor. Este o carte care a stat mult timp între paranteze, îşi aştepta rândul la scris, apoi la editare. A fost concepută şi scrisă în anii 1990, se folosea încă grafia chirilică şi se numea „ABCDor”. Apoi a schimbat titlul conform alfabetului din grafia latină şi s-a potrivit de minune anume acest „A-Z.best”. 

Lucia Ţurcanu, redactorul ediţiei curente a acestui volum, apărut în 2012 la Editura „ARC”, a enunţat concluzia l-a care a ajuns în urma colaborării cu autorul pentru editarea volumului: scriitorii cu adevărat buni sunt foarte pedanţi faţă de operele lor şi foarte deschişi spre comunicare cu redactorii din editură. Scrie texte care dezvoltă tema divinităţii. Şi o altă carte a sa, „Țesut viu”, se axează pe poziţia civică a poetului. Anume romanul „Țesut viu” este un început al unui alt Emilian Galaicu-Păun. În concluzie a menţionat că generaţia scriitorilor optzecişti, din care face parte şi acest scriitor, vin şi vor mai veni cu opere care reuşesc să ne uluiască mereu.

Maria Pilchin, cercetător literar AȘM a expus unele impresii şi analize literare ale creaţiei scriitorului Emilian Galicu-Păun, care la evenimentele literare chișinăuiene este deseori prezent, deoarece este şi un bun critic literar. Volumul „A-Z.best” îl consideră o trecere de la tânărul poet, care era în anii ’90, la nivelul maturităţii în poezie. Cel care va citi şi peste mulţi ani acest volum va înţelege valoarea adevărată a creaţiei sale. În orice carte semnată de acest autor se vede vasta sa pregătire literară şi culturală, deoarece este el însuşi , în primul rând, un cititor împătimit. Nu scrie o poezie metaforică, dar el însuşi, prin felul său de a fi este un poet-metaforă!

Scriitorul Dumitru Crudu a intrat în dialog cu o întrebare, pe care o adresează sieşi de multe ori: „Mă gândesc în ce măsură poezia face parte din noi?”  Poezia lui Emilian Galaicu-Păun urmează să o descoperim mereu în noi, dar şi pe autor îl redescoperim mereu la fiecare lectură a unei cărţi noi. Există proză istorică, mistică, de dragoste. Poezia lui Emilian Galaicu-Păun topeşte toate aceste lucruri în acelaşi text, le suprapune pe toate odată în câteva rânduri de vers. Autorul, sincretic leagă lucruri diferite şi le pune cap în cap, reinterpretează multe lucruri în sacru.  Scriitorul ne-a dat şi răspunsul la întrebarea de la începutul dialogului: „Poezia nu este exterioară nouă – ea este în interiorul nostru mereu!”  Este important să-i citim pe scriitorii noştri – a fost apelul dlui Dumitru Crudu către cei invitaţi în Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”.

Ivan Pilkin, profesor universitar, care a venit la această întâlnire împreună cu studenţii de la USM, a mai adăugat la cele spuse deja, că vede în textele acestui scriitor geometria sacrului, venind cu argumente convingătoare ale acestei afirmaţii şi nu a ezitat să-şi exprime opinia sa:  Emilian Galaicu-Păun este mai mult decât un poet!

Emilian Galaicu-Păun a început dialogul său cu publicul cu o confesiune: dimensiunea sacră este importantă pentru tot ce a făcut şi va face. Titlul „A-Z.best” pentru el întruchipează începutul – A – şi sfârşitul – Z – a tot ce este pe acest Pământ. Şi tot ce este pe acest Pământ este „best”, adică minunat!

În urma discuţiilor cu publicul, dorinţa scriitorului a fost ca minunea coeziunii Carte - Cititor  să se întâmple cît mai des, iar bibliotecile să fie animate și pline de cititori, deoarece literatura și viața nu pot exista una fără de alta, ele se completează mereu.