duminică, 29 septembrie 2013

Bibliotecile nu ard...

"Despre nemaipomenita Bibliotecă lumea îşi aminteşte astăzi numai că ea a ars în timpul războiului dintre Pompei şi Cezar. Dar unii dintre noi, care ne petrecem timpul descifrînd misterele trecutului, nu ne-am putut reţine stupoarea în faţa unui fapt nelămurit: deşi distrusă de Cezar, Biblioteca a fost arsă încă de cîteva ori în decursul următoarelor şapte sute de ani! Dacă ea dispăruse, ne întrebăm, ce mai rămînea de dat pradă flăcărilor ? Puţini ştiu că Ptolemeu Soter a construit Biblioteca nu pentru toată lumea, ci numai pentru rege. Regele însuşi numea opt bibliotecari, cunoscuţi doar de el.
Şi doar bibliotecarii aveau acces la Bibliotecă. S-a întîmplat însă că unii regi ai dinastiei egiptene au făcut greşeala de-a nu numi ca bibliotecari oameni de-ai lor de încredere, ci pe cei mai mari învăţaţi şi iniţiaţi în tainele graiurilor din acele timpuri. Cei Opt au ajuns să-i dispreţuiască pe regi, chiar şi pe aceia dintre ei care domniseră în cinste; un complot a fost urzit pentru ca ei să se debaraseze definitiv de tutela conducătorilor. Bibliotecarii l-au făcut pe Cezar să dea foc unor volume fără valoare şi au răspîndit zvonul că Biblioteca a fost complet distrusă. Ea oricum nu fusese văzută niciodată, de vreme ce numai regele şi Cei Opt îi cunoşteau cu adevărat situarea. Locul ei era în subteranele cărora nu le dădeai de capăt, răspîndite sub colina marcată de coloana cu nume fals.
Nici un bibliotecar nu a divulgat vreodată secretul sau ascunzătoarea; de fiecare dată cînd unul dintre ei murea, Cei Opt îi alegeau succesorul doar dintre oamenii vremii care vădiseră suficient spirit de libertate ca să ofere garanţia că nu vor capitula niciodată în faţa vreunei puteri stupide. Biblioteca reprezenta tot ce existase mai înălţător în lume, reprezenta cu adevărat domeniul spiritului şi al înţelepciunii. Cine oare, o dată ajuns în Colegiul Invizibil al Celor Opt, s-ar fi coborît la compromisuri murdare cu puterea lumească? Ei puteau să înfăptuiască lucruri mult mai importante, puteau să manipuleze, să creeze diversiuni şi false aparenţe. Şi asta fără a capitula vreodată şi fără a divulga marea taină. Pentru un asemenea fapt pedeapsa ar fi fost atît de cumplită, încît ea nici nu era prevăzută în statutul Celor Opt.
Încă de trei ori, Biblioteca a fost pe punctul de a fi descoperită din întîmplare. Cei Opt au recurs inevitabil la aceeaşi soluţie : au dispus să fie arsă din nou, sau mai precis să fie din nou arse hîrtii fără valoare. O dată pe vremea lui Caligula, apoi sub un patriarh creştin prudent din fire - ca aproape toţi confraţii săi, cu excepţia lui Origen, care a făcut parte dintre Cei Opt; în fine, bibliotecarii au reuşit să-l înşele pînă şi pe înşelătorul prin excelenţă,  isteţul Amr Ibn al-As,  cuceritorul musulman al Egiptului. După acea perioadă, Biblioteca a rămas pe loc, tăcută, fără să mai fie în pericol şi mai activă ca niciodată. Din interiorul ei, copii ale unor cărţi preţioase plecau înspre cele mai mari biblioteci din lume : biblioteca Samanidi din Bukhara, Biblio­teca Verde din Cordoba, Dar al-Hikma sau Colegiul Esoteriştilor din Cairo, fondat de nebunul Al-Hakim; în fine, spre biblioteca din Alamit, unde Hasan-i Sabbah ascundea cartea Uzam pentru ca a treia generaţie a Maeştrilor Muntelui să poată pătrunde Secretul învierii şi să poată accede la califat dincolo de orice linie genealogică admisă. (Hasan, fiul lui Kai Buzurgomid, principele care a fost locţiitorul primului Maestru, a rămas timp de ani de zile închis în Bibliotecă. Cînd a ieşit la lumină, s-a proclamat calif şi a anunţat Sfîrşitul Legii.) Toate aceste biblioteci au ars, dar nu cu adevărat; iar Colegiul Invizibil al Celor Opt bibliotecari a continuat să existe şi a rămas secretul cel mai impenetrabil al acestei lumi".
Fragment din „Colegiul invizibil”, I. P. Culianu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu