Cercul Academic „Constantin Brâncoveanu”

Testamentul politic a lui Mihai Eminescu

Discuție-dezbatere 

         Pe data de 12 iunie, la Biblioteca „Onisifor Ghibu” a avut loc ce-a de-a șaptesprezecea şedinţă a Cercului Academic „Constantin Brâncoveanu”. De această dată discuția s-a axat pe lucrarea lui Radu Mihai Crișan, doctor în economie – Testamentul politic a lui Mihai Eminescu.

         Problemele conturate de Mihai Eminescu sunt, cu mare părere de rău, actuale și generației noastre.

         „Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie” („Românul” în ajunul alegerilor…, Timpul, 3 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 229).

         „Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii” (Mihai Eminescu, Domnul Simeon Mihălescu publică…, Timpul, 18 aprilie 1879, în Opere, vol. X, pag. 223).

         „Astfel, statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege” (De câte ori «Românul» era în opoziţie…, Timpul, 14 august 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 168).

         „Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă” (…La propunerea noastră…, Timpul, 31 august 1878, în Opere, vol. X, pag. 104).

       

              „La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic” (Fraţii Nădejde…Timpul, 18 iunie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 212).

         „Voim şi sperăm o reacţie socială şi economică determinată de rămăşiţele puterilor vii ale poporului, care, dacă nu e preursit să piară, trebuie să-şi vină în fire şi să vadă unde l-a dus direcţia liberală. Prin reacţie nu înţelegem o întoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat cândva în ţara noastră, ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice, o mişcare al cărei punct de vedere să fie ideea de stat şi de naţionalitate, sacrificate până astăzi,  sistematic, principiilor abstracte de liberalism american şi de umanitarism cosmopolit…” («Românul» a contractat năravul…, Timpul, 29 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 267).