Aurelian Silvestru - Pygmalion al sufletului omenesc

Revistă bibliografică

1. Silvestru, Aurelian. Cel rătăcit / Aurelian Silvestru. –Ch.: Prut International, 2009. -356 p.

Refuz să cred că putem trece prin viaţă fără să ucidem un vis, o floare, o speranţă sau o dragoste nevinovată. Ne-am sinucide dacă ne-am da seama cât de cruzi suntem. Zilnic, iluziile muşcă din noi câte o fărâmă de suflet, până când îl mistuie aproape de tot. Atunci, fulgeraţi de adevăr, constatăm cu uimire că, fără suflet, nici moartea nu are nevoie de noi...

...Avea impresia că ajunsese dintr-odată foarte puternic şi foarte important. Nu se gândea la consecinţe. Nu-i păsa de pericol. Nu se temea. Ştia că nu poţi avea succes, dacă frica de a pierde este mai mare decât bucuria de a câştiga. El nu avea de gând să piardă. Mizase, fără greş, pe oportunităţi care, ulterior, s-au transformat în certitudini. Şansa pe care i-o oferise Jean Sorel era una cu totul ieşită din comun: i se încredinţase dreptul de a valorifica o taină capabilă să răvăşească lumea. Ce altă perspectivă să-şi dorească un savant începător?

 2.Silvestru, Aurelian. Fărâme de suflet / Aurelian Silvestru. –Ch.: Ed. TOCONO, 2011. -370 p.

Cel mai important lucru pe care poţă să-l realizezi în viaţă e să fii Om, un Om Adevărat. Nu unul care se laudă cu banii sau cu maşina sa. Nu unul care îşi vinde fratele, răspunzând la binefacere cu ură şi cu răutate. Nici unul care îşi uită părinţii, prietenii şi neamul atunci când urcă vârful piramidei.
Un Om Adevărat nu este neapărat un mare om. El poate fi mai mic decât o lacrimă, dar, în mod obligatoriu, este la fel de pur ca ea...

(...) Oamenii Adevăraţi nu mor niciodată! Ei, pur şi simplu, se înalţă la Dumnezeu, nestingheriţi de păcate, ca să pună în faţa Lui o vorbă bună şi pentru noi, cei cu aripile încărcate încă de ţărână...

3. Silvestru, Aurelian. Victoria speranţei / Aurelian Silvestru. –Ch.: Prut Internaţional, 2003. -118 p.

Într-un cântec adevărat, cuvintele nu pot fi despărţite de melodie.
Într-un cntec adevărat, melodia nu poate fi despărţită de  cuvinte.
Într-un cântec adevărat, cuvintele cântă, melodia vorbeşte...

Cântecele lui Aurelian Silvestru sunt scrise cu inima şi, prin fiecare notă, prin fiecare literă (urmele ,,inimii’’ păşind pe portativ), confirmă mai vechiul adevăr, rostit încă de Alecsandri, că ,,ceea ce este simţit adânc se spune simplu de tot’’.

Sincere şi curate ca lacrima, memorându-se cu uşurinţă, unele dintre cîntecele incluse în prezenta culegere – Îndemn la Unire, Planeta Limbii, Colind, Azi ne-am întors din vacanţă ş.a. – au devenit şlagăre, fiind îndrăgite de copiii de pe ambele maluri ale Prutului.

4. Silvestru, Aurelian. Ispita nemuririi / Aurelian Silvestru. -Ch.: Ed. Museum, 2011. -264 p.

... Nu există oameni mari: cei pe care îi considerăm astfel sunt, pur şi simplu, nişte autocondamnaţi la muncă silnică. Talentul e capacitatea de a transforma efortul în plăcere. Totuşi, ca să baţi la uşa Nemuririi, e prea puţin să ai talent. Mai trebuie să şi ţi-l afirmi. Nemurirea nu se dă ,,cu mănunchiul’’, ca verdeaţa la tarabă. Nu poţi avea decât celebritatea care ţi-e predestinată, oricât ai arunca cu pietre în renumele celor înzestraţi. Gloria se câştigă prin luptă. Dar nu prin lupta cu valorile recunoscute. Singura bătălie din care poţi ieşi încununat cu slavă e bătălia cu propriile tale imperfecţiuni...

(...) V-aţi întrebat, probabil, de nenumărate ori: care e rostul existenţei? Progresul? Fericirea? Simpla continuitate a speciei umane?...
Nu e deloc uşor să dai răspuns la aceste întrebări. La fel de tainică e şi problema creativităţii. A trăi, la urma urmei, înseamnă a da naştere unei alte existenţe, a lăsa în urmă un pom, o casă, un izvor, o idee. Aşa, cel puţin, ne învaţă o veche zicală. Şi nu avem nici un motiv să nu fim de acord că viaţa, într-un anumit sens, este creţie. Natura ei a suscitat cele mai luminoase minţi, din cele mai îndepărtate timpuri, rămânând şi azi, în mare parte, un mister nedescifrat până la capăt...

5.  Silvestru, Aurelian. Dincolo de imposibil / Aurelian Silvestru. –Ch.. Prut Internaţional, 2007. -190 p.

• O prietenie pierdută – grămezi de cuvinte pe care le regreţi...
• Dacă dincolo de moarte nu există dragoste, la ce bun veşnicia?
• Lumea e mare, dar noi suntem şi mai mari, dacă ne credem în stare s-o cucerim...
• Două lucruri ne trebuie pentru fericire: o dragoste şi o vocaţie, dar ambele – adevărate!
• Doar faptele noastre decid dacă murim înainte de moarte ori trăim după ea...
• Geniul, mai presus de toate, e un obsedat de adevăr şi de frumos...
• Teme-te să ai întotdeauna dreptate numai tu...

6. Silvestru, Aurelian. A doua şansă / Aurelian Silvestru. –Ch.: Prut Internaţional, 2011. -60 p.

În faţa marilor primejdii, ca şi în faţa marilor puteri, există două feluri de a te comporta:
-    unul, umilitor şi ruşinos, pe care îl acceptă doar cei ce merită să fie trataţi ca nişte robi;
-   şi altul, plin de demnitate şi nobleţe, pe care îl arată cei ce ştiu că Ţara şi Independenţa sunt sinonime absolute!
Prinşi în închisoarea acestor două perspective, nu avem de ales decît între eroism şi laşitae...
Onoarea se măsoară cu voinţa de a nu pune în cârca altora propriile noastre responsabilităţi faţă de Patrie.

7. Dabija, Nicolae; Silvestru, Aurelian. Daciada / Nicolae Dabija; Aurelian Silvestru. –Ch.: Lumina, 1993. -208 p.

Dragă copile! În anul ce s-a scurs ai întors prima filă din istoria neamului tău. L-ai cunoscut pe Burebista, pe Decebal, Alexandru cel Bun, pe Ştefan cel Mare, pe Mihai Viteazul şi pe atâţia alţi strămoşi, cu care ne mândrim.
Istoria, însă, nu încape într-o singură carte. Nici viaţa unui singur om. Ea se făureşte mereu, din generaţie în generaţie, prin activitatea tuturor membrilor unui popor. Fiecare om este dator să contribuie cu ceva la propăşirea neamului său. Ca mâine îţi va veni şi ţie rândul. Şi, ca să nu greşeşti, ca să ştii precis ce ai de făcut, va trebui să cunoşti cât mai bine drumurile bătătorite de strămoşi.

În faptele lor din trecut vei descoperi miezul faptelor tale în viitor. Căci e prea puţin să fii urmaşul unor bărbaţi cu demnitate.  Trebuie să ai tu însuţi demnitate. Ca să te asemeni cu ei. Ca părinţii şi prietenii tăi să se poată mândri cu tine. Ca ţara ta să devină cât mai bogată şi înfloritoare. Prin munca ta. Datorită străduinţei tale. Încearcă şi vei reuşi!

8. Silvestru, Aurelian. Noi şi biografia omenirii / Aurelian Silvestru. –Ch.: Museum, 1998. -304 p.

Istoria  nu este doar ,,un depozit’’ de date, locuri, evenimente, personaje ş.a.m.d. pe care elevii sunt obligaţi să le memoreze pentru a căpăta o notă bună... Istoria nu se învaţă ,,pentru notă’’. Istoria nu se învaţă ,,cu de-a sila’’. Învăţăm istoria pentru a ne cunoaşte pe noi înşine, pentru a citi, adânc, în rădăcinile noastre. Numai ştiind că le avem, numai ştiind cât de adânci sunt ele, le putem ocroti.

Doar privindu-ne în ansamblul neamurilor lumii, vom vedea, vom înţelege cu adevărat că avem o Istorie mare, zbuciumată şi că această Istorie nu este un simplu ,,manual’’ – ISORIA NOASTRĂ, ISTORIA ROMÂNILOR este o carte vie, ,,tirajul’, numărul de ,,exemplare’’ ale căreia coincide cu numărul acelora care, din moşi-strămoşi, trăiesc, simt, iubesc, suferă, gândesc şi vorbesc româneşte...

Citind cărţile, articolele, eseurile, nuvelele istorice ale lui Aurelian Silvestru – scrise viu, inspirat, simplu, cu dragoste şi respect faţă de acei care au făcut ,,biografia omenirii’’ – în sufletul şi-n cugetul nostru se proiectează, măreţ, precum după ploaie – curcubeul pe cer, luminosul, vechiul, netrecătorul sentiment: mândria de a fi român.