Ada Zaporojanu - între dăruire şi simplitate...

Revistă bibliografică

Zaporojanu, Ada. Ghiduşiile lui Vlăstărel / Ada Zaporojanu. –Ch.: Serebia, 2011. – 60 p.

      Bebeluşul se afla încă în burtica mamei, iar în familie era mare zarvă. Toţi îl aşteptau şi îi cumpărau fel de fel de cadouri. Taică-său se lăuda că va avea un băieţel voinic şi deştept. Aşa cum sunt toţi cei din neamul codrenilor. Într-o zi îi cumpără un leagăn, în altă zi o săniuţă, un căluţ, o bicicletă, apoi toate celelalte.
-    Iată, dacă n-ai gărgăuni în cap, - îl certa bunica. –Ce o să faci cu aceste lucruri dacă se va naşte o fetiţă ?
-    Las-că ştiu eu ce fac, - nu se lăsa feciorul. –Unde s-a mai vazut ca la codreni primul copil să fie fetiţă. (…)

Zaporojanu, Ada. Legănuţ pe rămurea / Ada Zaporojanu. –Ch.: Pontos, 2005. – 96 p.

      Încă în 1999 Ada Zaporojanu ne încuraja să deschidem uşa în lumea miraculoasă a Copilăriei pe care reuşea s-o fixeze în ,,chingile’’ poeziei sau pe portativul excesiv de  disciplinat al sunetelor de o manieră de redare surprinzătoare prin simplicitatea viziunii şi a turnurii artistice. Această calitate o sesizăm explicit când înţelegem a ne menţine în atmosfera de contact organic fluent nedistanţat cu fenomenul, cu obiectul emanator de esenţe estetice.
     Mulţi pornesc a scrie. Dar nu toţi ating maturiattea scriitoricească. Ada Zaporojanu – la cele cîteva cărţi ale Domnbiei sale – s-a apropiat strâns de această abilitate a talentului, încât nu mai poate fi încercată de temera de a nu putea comunica poetic cu cel mai avid consummator şi cu cel mai lucid şi exigent consumator – copilul.

Zaporojanu, Ada. Mi-i dor de bunicuţa / Ada Zaporojanu. –Ch.: Ruxanda, 2008. – 28 p.

         Din copac cad nucile,

         Gălbioare-s frunzele,

         Timpul trece la fuguţa,

         Doru mi-i de bunicuţa.

                           Şi i-am spus de-atâtea ori

                           Ca să stea mai mult la noi.

                           E cuminte, mă ascultă

                           Dar prea des la ceas se uită.

Zaporojanu, Ada. Misterele anotimpurilor / Ada Zaporojanu. –Ch.: Pontos, 2007. – 128 p.

 
             Ce frumoasă este iarna,

             Când îşi vălură năframă

             Şi prinde pe copăcei

             Horboţele şi cercei.

                                         Apoi vine primăvara

                                         Şi ne-mpodobeşte ţara

                                         Ramul voiniceşte creşte

                                         Şi livada înfloreşte.

 

             După scumpa primăvară,

             Dor îmi este şi de vară,

             De parfumul teilor,

             De freamătul frunzelor.

                                      Când e totul ca-n poveste,

                                      Bate toamna la ferestre

                                      Cu gutuie, poamă-n vie

                                      Şi cu-n pic de nostalgie.

Zaporojanu, Ada. Prin bunătate – spre dăinuire / Ada Zaporojanu. –Ch.: S.n., 2010. – 120 p.

Natura este lumea fizică înconjurătoare, ce cuprinde vegetaţia, formele de relief, clima. Educaţia ecologică conduce la protejarea mediului, a plantelor şi animalelor. Pământul, soarele, apa, aerul sunt izvoarele inepuizabile ale tuturor vietăţilor. Ele ne dau viaţă şi suflare. Datorită lor noi existăm, de aceea trebuie să le preţuim. Prin natură vorbeşte cu noi bunul Dumnezeu. Şi păsările, şi insectele, şi copacii, şi plantele fac parte din destinul nostru.

- Spune-mi firicel de iarbă,
Cine este mama ta ?
- Mama mea ploiţa este
Ea guriţa îmi stropeşte.
- Spune-mi firicel de iarbă
Cine este al tău tată ?
- Tatăl meu Pământul este
Cu mult drag mă ocroteşte.
- Dar când vântul se-nteţeşte
Cine mi te încălzeşte?
- Bunul şi bătrânul soare
Mă-ncălzeşte când răsare.