Limba română, chipul mamei şi unitatea neamului în creaţia poetului Grigore Vieru (14.02.1935 - 18.01.2009) – 80 de ani de la naştere

 Expoziţie virtuală

"Om cu merite, ca şi noi, dar mai multe.

Om cu păcate, ca şi noi, dar mai puţine"

(Aureliu Busuioc despre Grigore Vieru)

         Grigore Vieru este mai mult decât un poet, este însuşi sufletul Basarabiei. Pentru el dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezie, prin frumosul cultivat. Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui Grigore Vieru. El a fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă al Culturii Naţionale. Poetul a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele precum Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi de aceea merită cununa recunoştinţei noastre. Creaţia lui Grigore Vieru aduce dovada forţei sacralizante a poeziei şi dragostei. Versul său vădeşte o energie creatoare în stare să apropie pe poet de Dumnezeu: „Scriu pentru că vreau să-L văd pe Dumnezeu de aproape”, iată programul lui Vieru, formulat succint într-un gând de-al său.

       „Grigore Vieru este un Mare şi Adevărat poet. El transfigurează natura gândirii în natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează şi îmi influenţează versul plin de dor, de curată şi pură limpezire” (Nichita Stănescu).

Opera poetului

Acum şi în veac: Poeme, cântece, confesiuni / Grigore Vieru. – Bucureşti ; Chişinău : Ed. Litera Internaţional. – 311 p.

Temele obsedante ale poetului sunt: izvoarele, tradiţia populară şi cea clasică, limba în care te exprimi, în care poţi râde şi plânge: „Şi doar în limba ta/ Poţi râde singur/ Şi doar în limba ta/ Te poţi opri din plâns” (În limba ta).

Dar cea mai frumoasă temă a poeziilor lui Grigore Vieru este iubirea niciodată egal împărţită între mamă şi iubită, între siguranţa modestă şi darnică a mamei şi nesiguranţa geloasă a iubitei: „Merg eu dimineaţa, în frunte,/ Cu spicele albe în braţe/ Ale părului mamei./ Mergi tu după mine, iubito,/ Cu spicul fierbinte la piept/ Al lacrimii tale” (Ars poetica).

Cele mai frumoase poezii / Grigore Vieru. – Bucureşti : Ed. Jurnalul, 2009. – 185 p.

Volumul conţine o serie diversă de poezii despre limba română: În limba ta, Cântec scrisului nostru, Glontele internaţional, Discurs electoral ş.a.; despre chipul mamei: Făptura mamei, Buzele mamei, Mâinile mamei, Părul mamei, Nopţile mamei, Tăcerea mamei, Cântec de leagăn pentru mama, Mama intră-n mare, Când sunt eu lângă mama ş.a.; dar şi despre unitatea neamului: Patria, Scrisoare din Basarabia, Inscripţie pe stâlpul porţii, Poem, Ridică-te ş.a.

Grigore Vieru este în generaţia sa de basarabeni un fel de port-drapel, de-aceea o poezie precum Ridică-te, Basarabie - o poezie de luptă şi unire, este compatibilă cu poezia Deşteaptă-te, române.

Rugăciune pentru mama / Grigore Vieru. – Craiova : Ed. Scrisul românesc, 1994. – 190 p.

„Mamă,/ Tu eşti patria mea!/ Creştetul tău –/ Vârful muntelui/ Acoperit de nea./ Ochii tăi –/ Mări albastre./ Palmele tale –/ Arăturile noastre. (...) Mamă/ Tu eşti patria mea!”(Mamă tu eşti)

Simbolul obsedant al creaţiei vierene reflectat şi în această carte este „mama”. Acest simbol transpare în poezie cu toată încărcătura de afecţiune pe care fiinţa mamei ne-o aduce în minte. Prezenţa mamei înseamnă pentru poet starea de bine, iar pierderea ei echivalează cu pierderea vârstei de aur a copilăriei: „Pierzând pe mama/ Mi-a rămas Patria./ Dar nu mai sunt copil” (Caut umbra).

Strigat-am către tine / Grigore Vieru. – Chişinău : Ed. Litera, 2002. – 270 p.

„Volumul antologic, apărut la sfârşitul anului 2002, la cea mai bună editură chişinăueană – „Litera”, reprezintă un „strigăt” existenţialist desperat, asemănător nu numai celebrului „Ţipăt” expresionist, ci mai ales, acelor miraculoase cuvinte biblice scrise în aer de o nevăzută Mână „Mane, Tekel, Fares” (metafora mistică a unei prăbuşiri inevitabile)...”

În dialogul din postfaţa antologiei, Grigore Vieru afirmă cu o modestie care îi creşte şi mai mult valoarea: „Eu cred cu adevărat în opinia mea despre mine însumi, iar ea n-a fost niciodată exagerată. Nu sunt un mare poet. Sunt un poet. Românii au numai două genii: poetul anonim şi Eminescu”.

Taina care mă apără : opera poetică / Grigore Vieru ; pref. de Mihai Cimpoi ; postf. De Theodor Codreanu. – Iaşi : Ed. Princeps Edit, 2008. – 700 p.

Poezia lui Grigore Vieru are un ton şi un univers propriu. Poetul s-a prezentat adesea pe sine ca purtător al mărturisirii unei suferinţe nespuse şi a unei lacrimi imense, care a spălat sufletele chinuite ale concetăţenilor săi: „Puternic nu sunt./ Nu pot fi de faţă / Cu sângele meu/ Când este rănit./ Nu îndrăznesc/ Să calc în picioare/ Vipera care m-a încolţit./ Nu pot duce până la capăt/ Nu pot până la capăt/ Cântecul dulce./ Scriind,/ Parcă-aş ara cu o cruce...”.

Grigore Vieru în critica literară

Băileşteanu, Fănuş. Grigore Vieru : Omul şi Poetul / Fănuş Băileşteanu. – Bucureşti : Ed. Iriana, 1995. – 126 p.

„Grigore Vieru este un mare poet şi un erou al Basarabiei. A luptat din răsputeri – alături de o întreagă generaţie, căreia i se spune, acum „generaţia Vieru”: mai întâi, pentru dreptul de a se exprima în limba sa – limba română; apoi pentru dreptul acesteia de a deveni limba oficială, şi pentru scrierea ei în

alfabetul latin, apoi pentru câştigarea independenţei ţării sale, dar şi pentru reîntregirea României în hotarele ei fireşti. Un sprijin incontestabil i-a venit de la Mama sa, dar şi de la poezia populară şi cultă românească” (Fănuş Băileşteanu).

Cimpoi, Mihai. Grigore Vieru : Poetul arhetipurilor / Mihai Cimpoi. – Chişinău : Ed. Prut Internaţional, 2005. – 185 p.

În Argumet, criticul literar Mihai Cimpoi afirmă că unul dintre motivele elaborării acestei cărţi este faptul că „Poezia lui Grigore Vieru, în substanţa sa, are un spirit clasicist care nu se învecheşte, după cum nu a devenit anacronic nici cultul valorilor pe care l-a cultivat (maternitatea, copilăria, natura)”.

Mihai Cimpoi analizează opera viereană din diverse perspective: poezia lui Grigore Vieru ca poezia originilor; principiul matern ai universului, sacrul, eros în spaţiul dorului, Grigore Vieru poet al cetăţii ş.a.

„Grigore Vieru este, esenţialmente, un poet al arhetipurilor, al principiilor matriciale, al timpului mitic, al originilor, adică al Marelui Timp. Ontologia arhaică, pe care o cultivă, presupune o repetare de gesturi ale omului de totdeauna, el „ară şi seamănă”, iubeşte ritualic, are mereu convingerea că este „vechi”, „cu lacrima de-o seamă”, dând iubirii chip de mamă” (Mihai Cimpoi).

Corbu, Daniel. Grigore Vieru în amintirile contemporanilor / Daniel Corbu. – Iaşi : Ed. Princeps Edit, 2010. – 500 p.

„Grigore Vieru în amintirile contemporanilor” este cartea prietenilor lui Grigore Vieru. Cititorul va avea revelaţia unui poet naţional fabulos, ale cărei energii s-au revărsat în şuvoaie, unul din rarii patrioţi ai acestor timpuri, dedicat patriei, neamului, limbii.”; „Omul Grigore Vieru era pe măsura poetului. Dădea impresia de fragilitate, dar o fragilitate dublată de o forţă neobişnuită şi de o fermitate a ideilor în social, care i-a adus în ultimii douăzeci de ani titlul de tribun” (Daniel Corbu).

Dolgan, Mihail. Grigore Vieru, adevăratul : eseu / Mihail Dolgan. – Chişinău : Ed. Pentru Literatură şi Artă, 2003. – 64 p.

„Sunt omul duminicii.../ Îmi ajunge o singură pâine/ Cum zilei –/ Un singur soare”, mărturiseşte cu francheţe însuşi Grigore Vieru, care, prin poezia lui de o rezistibilă forţă de vrajă, a dăruit şi continuă să dăruiască cititorilor de toate vârstele din întreg arealul românesc atâtea duminici de înălţare estetică a sufletului spre tot ce e omenie şi frumos, adevăr şi înţelepciune, cumsecădenie şi demnitate armonie şi sacru. (Mihail Dolgan)

Un discipol al lui Orfeu / ediţie îngrijită de Raisa Vieru. – Chişinău : Ed. Prut Internaţional, 2010. – 416 p.

În prefaţa volumului, Raisa Vieru mărturiseşte că „Un discipol al lui Orfeu...” este „O carte cu voia lui Dumnezeu”: „Aflându-mă în incinta Mănăstirii Putna, deodată m-a străfulgerat o idee luminoasă ca o stea: Bunul Dumnezeu m-a îndemnat să fac o carte în care colegii de breaslă şi prietenii lui Grigore Vieru să-i aducă omagii la cei 70 de ani. (...) Mulţumesc Tatălui Ceresc că m-a luminat cu ideea de a realiza această lucrare şi tuturor celor care au scris cuvinte de dragoste şi preţuire pentru Poetul Grigore Vieru”.