Opera lui Mircea Ivănescu (auto)definită ca tratatul despre absenţă...

                                                                                                               Expoziţie virtuală

MIRCEA IVĂNESCU este unul dintre cei mai importanţi poeţi şi traducători din literatura română. A fost o figură discretă a vieţii literare, neafiliindu-se nici unei grupări sau direcţii. Cu toate acestea, creaţia sa a influenţat decisiv generaţiile care se revendică de la poetici postmoderniste şi textualiste. A absolvit Facultatea de Filologie la Bucureşti; a lucrat ca redactor la Agerpres şi la revista Lumea, apoi la Editura pentru Literatură Universală şi la Editura Univers. A debutat în volum în 1968; şi-a publicat versurile, de o remarcabilă unitate valorică şi stilistică, sub titluri voit banale (Versuri, Poeme, Alte poeme, Poesii nouă etc.). Traducerile sale din literatura universală (Joyce, Faulkner, Musil, Kafka, Broch, poezie engleză şi americană etc.) au primit, ca şi opera sa poetică, numeroase premii. Din anul 1980 s-a stabilit la Sibiu, unde a continuat să scrie poezie şi eseu şi să traducă. S-a stins din viaţă în iulie 2011.

Ivănescu, Mircea. Versuri / Mircea Ivănescu. – București : Editura pentru literă, 1968. – 109 p.

În volumul de debut, M. Ivănescu reflecta într-un poem asupra naturii înseşi a poeziei: „nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit/ un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc/ cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat/ aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –/ (…)/ …poezia nu trebuie să fie reprezentare,/ serie de imagini – aşa scrie. poezia/ trebuie să fie vorbire interioară. adică/ tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi/ respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc/ despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi/ de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,/ ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –/ şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?” (poezia e altceva?).

 

Ivănescu, Mircea. Poesii / Mircea Ivănescu. – București : Editura Cartea Românească, 1970. – 138 p.

 În acest volum întâlnim un poem în care apare personajul Mopete, întors acasă „să-şi vadă pisica”, un poem minunat, elegant ca un dans în doi, despre „timpul pierdut”, despre vid, anxietate şi spleen.

Ivănescu, Mircea. Alte poeme nouă / Mircea Ivănescu. – București : Editura Cartea Românească, 1986. – 258 p.

În acest volum de poeme, Mircea Ivănescu pare să încerce o adevărată voluptate ori de câte ori mimează mici naraţiuni, secvenţe desprinse parcă dintr-un roman sau dintr-o povestire, construind microuniversuri în care suverane rămân ludicul şi simularea. Foarte multe "poeme" - chiar şi acelea, de felul povești scurte, care trădează orientarea conştientă către valorile concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendenţă - par a fi structurate conform unui principiu teatral.

Ivănescu, Mircea. Versuri vechi, nouă / Mircea Ivănescu. – București :  Editura Eminescu, 1988. – 95 p.

“dă-mi mâna, scumpă doamnă, și haide la castel cu mine” Să exerciți o acțiune – dacă n-am ști că nouă/ nu ne este la îndemână deloc să exercităm/ fie ce-o fi – și cu atât mai puțin o acțiune, căreia să-i căutăm/ obiectul – “și obiectul să fie doamna” – sânt două// condiții deci, în primul rând, să luăm/ de mâna o ființă, ca în acea mereu nouă/ scenă în care îi spune – haide să mergem, prin rouă,/ prin iarbă, către castel, și dă-mi// mâna, dă-mi mâna. și în al doilea rând,/ să fie fraze ambigui, în care semnele să se suprapună/ și să facă o indiscernabilă rună.// și cine se va mai apleca să o citească, spunând/ cu glas încet sunetele care o alcătuiesc, să aibe/ deodată în fața ochilor mâinile ei, întinzându-se albe. 

Ivănescu, Mircea. Poeme alese : 1966-1989 / Mircea Ivănescu. – Brașov : Editura Aula, 2003. – 272 p.

Poetul  și-a surprins inițial contemporanii prin formula lui prozastică de lirism, de o ”monotonie vicleană”, cum spune acum, analitică și introspectivă, ca un roman psihologic. Într-un moment în care poeții preferau lirismul cel mai lipsit de anecdotă, Mircea Ivănescu a ales calea reprezentării dramelor lui intime sub forma unor scurte scene sau narațiuni, fals epice, impregnate însă de o puternică atmosferă particulară…                            

  Nicolae Manolescu

Ivănescu, Mircea. Poesii alese / Mircea Ivănescu. – Chișinău : Editura Știința, 2009. – 127 p.

Nimeni, de la Eminescu încoace n-a prins cu atâta precizie, într-un singur clișeu, vremea ca durată și ” clipa cea repede”; or, filmul poemelor sale, fără început și sfârșit , se desfășoară într-o atemporalitate marcată de vremelnicie, într-un (stop-)cadru ce aduce mai degrabă a chenar ”manuscript iluminat”.

Em. Galaicu-Păun

Lucrări traduse de Mircea Ivănescu

Cistelecan, Alexandru. Mircea Ivănescu / Alexandru Cistelecan. – Brașov : Editura Aula, 2003. – 91p.

Monografie, antologie comentată, receptare critică. Mircea Ivănescu este unul dintre cei mai importanți poeți contemporani, creator al unui univers în care întâmplările cotidiene, lecturile și personajele din cărți, amintirile și fantasmele se suprapun, coexistă.

Capote, Truman. Alte glasuri, alte încăperi / Truman Capote; tradus de : Mircea Ivănescu. – Iași : Polirom, 2006. – 263 p.

Pe Capote îl fascinează decadența și este obsedat de puterea răului  sau poate doar de slăbiciunea omenească… Pentru el, realitatea nu este ceva material și specific – e emoțională, poetică, simbolică, plină de șoapte tainice traduse în mistere verbale.

The New York Times

Volkoff, Vladimir. Struțocămilă / Vladimir Volkoff; tradus de : Mircea Ivănescu. – București : Editura Anastasia, 1993. – 260 p.

Struțocămila este, un roman de spionaj dar mai ales este un roman spiritualist. Scris într-un stil clar și dur totodată, el descrie o poveste care putea foarte bine să fi fost adevărată.

Joyce, James. Ulise / James Joyce; tradus de : Mircea Ivănescu. – București : Editura Univers, 1996. – 703 p.

Consider că Ulise ne oferă cea mai importantă imagine creată de un scriitor cu privire la epoca actuală, este o carte căreia îi suntem cu toții intelectualicește îndatorați și de sub a cărei influență nimeni dintre noi nu va putea să se distragă.

Beagle, Peter. Ultima licornă / Peter Beagle; tradus de : Mircea Ivănescu. – București : Editura Univers, 1977. – 213 p.

Scriitorul american Peter Beagle ne întroduce odată cu prima pagină a romanului  într-o lume de feerie, în care fantezia , miraculosul și umorul se împletesc într-o realizare plină de grație.

Faulkner, William. Pogoară-te, Moise / William Faulkner; tradus de : Mircea Ivănescu. – Iași : Editura Polirom, 2003. – 447 p.

Pogoară-te, Moise reprezintă o culme și în ceea ce privește tema, fiind cartea în care Faulkner a ajuns în cele din urmă la unirea , dacă nu chiar la fuziunea deplină a unui număr de idei care l-au obsedat multă vreme.

Michael Millgate

Faulkner, William. Sartoris / William Faulkner; tradus de : Mircea Ivănescu. – București : Editura Univers, 1980. – 365 p.

Începând cu Sartoris am descoperit că micul meu ținut natal, de mărimea unui timbru poștal, merită să fie explorat prin scris, și că nu-mi va ajunge viața să-i dau de capăt…

William Faulkner

Faulkner, William. Absalom, Absalom! / William Faulkner; tradus de : Mircea Ivănescu. – Iași : Editura Polirom, 2004. – 509 p.

Ca și în alte romane ale lui Faulkner, și în Absalom, Absalom! violența vorbește înfricoșător dintr-un trecut nedifinit, asemenea fantomei tatălui lui Hamlet.

 Cameron Shipp

Faulkner, William. Steaguri în țărână  / William Faulkner; tradus de : Mircea Ivănescu. – București : Editura RAO International Publishing Company, 2006. – 476 p.

O carte, de o superbă intensitate, abundență verbală și profundă emoție, care explorează teme majore precum cavalerismul, diferențele rasiale, moartea și supraviețuirea.                                                                         

Business Week

Rougemont, Denis. Partea diavolului / Denis de Rougemont; tradus de Mircea Ivănescu. – București : Editura Anastasia, 1994. –209 p.

Arendt, Hannah. Originile totalitarismului / Hannah Arendt; tradus de Mircea Ivănescu. – București : Editura Humanitas, 1994. – 671 p.

O monografie monumentală, în care analiza mecanismelor ce au făcut posibilă instaurarea unor regimuri totalitare, naziste sau comuniste, e completată de evidențierea structurilor care le asigură menținerea, precum și a consecințelor antiumane pe care le atrag.