Biografică
Acolo-n Cotelea
străbună
Din județul
istoric Hotin,
Unde îngeri în
noapte s-adună
Și izvoarele
murmură lin,
Acolo unde
hangul se joacă
Din
moși-strămoși, de demult,
În casa lui Roman,
pe-o vatră,
Apare-n lumină,
pe aripi de cânt,
Puiul de om cu
privirea mirată
Și glăscioru-i
curat de argint.
Când haiduc se
făcu băiatul,
Crucea în spate
și-a aburcat
Și-a pornit spre
Chișinău după carte,
Și viața –
cărții și-a consacrat.
A învățat limba
românească
Căci ocupanții
i-au zis
moldovenească
Iar pe noi ne-au
numit moldoveni,
Alma Mater, prin
sacra-i lumină,
Ne-a învățat pe
vecie să știm:
Limba noastră e
limba română
Și toți
moldovenii-s români.
***
Pe Ion al lui
Roman și-al Anei
Coteala-l
primește ca pe fecior
Și se mândrește
că-l are
Pe acest
dinstins profesor.
(Ion
Bajureanu)
Născut la 24
martie 1941, Ion Melniciuc este doctor
în filologie, conferenţiar universitar, deţinător al „Ordinului Republicii”.
Ion Melniciuc este cărturar al timpului și cavaler al
literelor, care, aidoma unui veritabil apostol al cuvântului, a insuflat
această patimă generațiilor de slujitori ai graiului și suflului matern.
Frumoasa și înțeleapta-i vorbă – „de mine s-a legat cuvântul, ca de o vioară
cântul” – îl caracterizează plenar. Pentru Domnia Sa cuvântul este solul
gândului.
Are vorba molipsitoare – nu poți să nu-l asculți. Cine
i-a zis „poetul orelor de curs” nu a greșit. E profesorul ascultat și auzit!
Ion Melniciuc nu face cultivarea limbii numai la masa de
scris, ci pretutindeni unde i-o cere situația: în stradă, în transportul public,
în ședințe, la mese rotunde, la festivități, la ceremonii…
În persoana dlui Ion Melniciuc avem un aprig străjer al
Sfintei Sfintelor noastre – al Limbii Române.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu