

Leonida şi-a publicat prima carte de
versuri, Piaţa Diolei, Ch., 1974, care confirmă o poetă receptată cu înţelegere
şi chiar cu efuziune de debut. Buna primiere peste câţiva ani îşi are
explicaţia în însăşi poezia cu care autoarea îşi făcea intrarea în arena
competiţiilor literare, poezie de o reală prospeţime şi vogare a sentimentelor
şi viziunii, stând până la un punct sub steaua tutelară a lui Blaga
(confesiunea îi aparţine) şi într-un anumit contrast cu poezia mai “Chinuită”
unor tineri din colegi.
Continuând tradiţia Blagiană, adoptând mai
bine zis marile sugestii positive din poesia de tinereţe a acestuia, Leonia
Lari a descoperit de fapt propriul său suflet liric şi totodată lumea de
predilecţie spre care se îndreaptă gândul, meditaţia şi nostalgiile sale.

Apoi
a urmat recitalul de poezie al elevilor de la Liceul Teoretic “Orizont”, Liceul
Teoretic “Toader Bubuiog”, Gimnaziul “Nicolae H. Costin” şi Liceul Teoretic
“Mircea Eliade”.

Noi am mai putea spune că o sensibilitate
reală strabate poezia Leonidei, reflectându-ne un suflu al marilor înfiorări în
faţa tainelor lumii şi ale vieţii. Poeta are gestul larg, privirea
surprinzătoare, simţirea temeinică: (Întâlnirea în cer, p.270) “Au înflorit
salcâmii. Peste vale / Se-mprăştie miresmele cereşti / Şi toate, în sfârşit, ar
fi la cale, / Dar tu nu eşti, tu nicăieri nu eşti. / O stranie dulceaţă-ntruna
vine / Din aer şi se cere în cuvânt, / Dar nici un drum nu duce către tine, /
Tu nu eşti pur şi simplu pe pământ. / De dor, pornesc şi eu pe-un gând
prinspaţiu. / Las casă, masă şi serviciu, şi scris, / Mă las într-o zburare
fără spaşiu, / Din închisoare într-un câmp deschis.” Probabil această Întâlnire în cer pe Marginea lacrimei conturează un deosebit profil liric, demn de un
capitol aparte din Antologia Poeziei
basarabene de azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu