Revistă bibliografică
Astăzi, în cea
de-a opta zi a lui octombrie, cerul parcă e mai trist, soarele şi-a schimbat
faţa, iar copacii de pe aleile oraşului Chişinău şi din întreaga ţară şi-au
încetinit freamătul, păstrând un moment de reculegere în cinstea poetului,
eseistului şi publicistului român Eugen Cioclea, pentru că astăzi se împlineşte
un an de când a trecut în lumea celor veşnice...
Eugen Cioclea a pledat pentru dreptate
şi egalitate, susţinând în una din poeziile sale: „Nu există popoare mărunte./
Ele există sau nu există defel. / Pledez pentru semnul: egalitate/ dintre firul
de iarbă/ şi turnul/ Eiffel…”.
Cioclea, Eugen. Numitorul comun. / Eugen
Cioclea – Chişinău : Ed. Literatura artistică, 1988. - 108 p.
„Numitorul comun” este volumul de debut,
care a apărut abia în 1988, deşi o bună parte dintre poemele publicate aici
devin cunoscute încă din anii șaptezeci
pe când își făcea studiile
la Facultatea de Matematică a Universității „Mihail
Lomonosov”. Cartea va fi publicată într-un tiraj de 3000 de exemplare,
deschizându-se cu o prefață de
reputatul critic literar Eugen Lungu și se va
bucura de o largă apreciere în lumea literară. Cultivă versul eruptiv,
personajul liric fiind un fel de copil teribil, amator de gesturi teatrale,
care se exprimă în formule strident-hiperbolice.
Cioclea, Eugen. Alte dimensiuni. / Eugen Cioclea – Chişinău
: Ed. Hyperion, 1991. - 99 p.
În 1991 publică un nou volum de poeme
sub titlul „Alte dimensiuni” care ar părea să continue stilistic fixațiile autorului din prima sa carte; imaginea sa de poet autentic ia un
contur și mai pronunțat. Alexandru Mușina va declara
chiar că preferă poezia lui Cioclea celei lui Mircea Dinescu, pentru simplul
fapt că E. Cioclea „este un poet mai bun”. Cartea se bucură, ca și „Numitorul comun” de altfel, de un mare succes la public. Tipărită într-o
ediție de 10000 de exemplare, chiar și fără campanii publicitare, „Dimensiunile” reușesc să se vândă într-un mod uluitor, în doar câteva luni epuizându-se
întreaga ediție.
Cioclea Eugen. Dați totul
la o parte ca să văd. / Eugen Cioclea – Chişinău : Ed. Cartier, 2001. - 77 p.
Următorul proiect poetic semnat de
Eugen Cioclea se numește „Dați totul la o parte ca să văd”. Recompensat doar un an mai târziu cu premiul
Uniunii Scriitorilor. Această carte,
cu un tiraj sub 350 de exemplare, rămâne practic cea mai scumpă carte de poezie
din Republica Moldova, poetul intenționând ca în acest fel să-i răzbune pe toți scriitorii care au ajuns să câștige
bani mizeri din munca literară. În acest volum Eugen Cioclea se întoarce,
practic, împotriva propriei sale opere anterioare, „face tabula rasa – asta vrea să spună, în ultimă instanţă, titlul Daţi
totul la o parte ca să văd ”( Emilian Galaicu-Păun).
Cioclea Eugen. Subversiunea poetului revoltat. / Eugen
Cioclea – Chişinău : Ed. Piaţa Marii Adunări Naţionale, 2002.
În anul 2002 este tipărit volumul
„Subversiunea poetului revoltat”. În poezia de debut al acestui volum poetul
afirmă: „Nu mai suntem o generaţie de îngeri/ cu aripioarele la spate abia
zburătăciţi”, de aceea „Nu resemnaţi, nu sceptici/ (...)/ se joacă dur”. Aceste
versuri reflectă toată ardoarea, tot spiritul revoltător al poetului, vibrând de
dorinţa de dreptate.
Cioclea Eugen. Vreau să distrug universul. / Eugen
Cioclea – Chişinău : Ed. Prometeu, 2007. - 71 p.
Volumul de versuri „Vreau să distrug
universul” evidenţiază originalitatea stilului lui Cioclea chiar din primul
rînd al primului poem al cărţii, „La persoana a treia”, un fel de ars poetica a
lui Eugen Cioclea: „Poezia lui Eugen Cioclea este o poezie declarativă. / El vă
face declaraţii de iubire din mers./ (...)/ El vine hotărît să vă spună / ceea ce
n-a apucat să audă de la fiecare din voi, / el vi se uită lacom în gură / ca la
o podoabă de măr / şi chiar muşcă din măr / şi îşi marchează poemele: / Made in
URSS”.
Cioclea
Eugen. Ofsaid.
/ Eugen Cioclea – Chişinău : Ed. Magna-Princeps SRL, 2011. - 112 p.
În anul 2011 iese de sub tipar volumul
de versuri „Ofsaid”. În prefaţa la această carte, criticul şi istoricul
literar, Vitalie Răileanu afirmă: „Sensibilitatea aparţine şi unui lirism
exaltat, anxios: Din câmpul de cărţi/
numai cartea aceasta / nu va pricepe vreodată/ ce scrie în ea”, antrenând
cititorul în lecturi între ordine şi dezordinea programată, extremele fiind ale
unui singur proces: acela de redescoperire a poeziei”.
Despre poezia lui Eugen Cioclea, poetul
şi prozatorul postmodernist, Emilian Galaicu-Păun afirmă: „Viguroasă, de o
vitalitate nedezminţită, de neegalat (în primele două volume), poezia lui
conţine mai multă hemoglobină decât toata (leşinata!) poezie sovietică
moldovenească luată la un loc, dar şi sămânţa unei noi literaturi (postmoderne)
pe care a salutat-o cu generozitate de care doar marii creatori sunt în stare”.
Poetul trist şi
tragic a avut viziunea vieţii de dincolo şi a materializat-o în versul celebru:
„ Taina fiinţei/ îmbelşugate/ o ducem/ niciunde/ cu noi”. „Zarurile au fost
aruncate („Plec. Important. Nicăieri”); şi chiar dacă mai are nostalgia
paradisului („Dar raiul răsare/ răsare şi-apune/ lângă picioarele/ mamei”),
lucru acesta nu-l împiedică – din contra! – să forţeze ieşirea din scenă, nu
înainte de a trânti uşa (fiinţei/ lumii): „Mă răzbun pe naşterea mea”. Cerc
închis. Cercul poeţilor dispăruţi”( Emilian Galaicu-Păun).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu