Norman Manea s-a născut la 19 iulie 1936, la Burdujeni, jud. Suceava. Studii de hidroinginerie, cercetător ştiinţific, emigrat în 1987 în Germania şi apoi în SUA, profesor la Bard College. Volumul de scurte povestiri Noaptea pe latura lungă (1969) cuprinde amintiri din copilăria traumatizantă a scriitorului. În timpul războiului, Manea a fost închis, împreună cu familia, într-un lagăr de concentrare pentru evrei, în Transnistria (1941-1945). Proza publicată în ţară: romanele Captivi (1970), Primele porţi (1975), Zilele şi jocul (1977), Octombrie ora opt (1981) ş.a., ca şi volumele publicate în SUA, cele mai multe traduse în engleză – toate sunt cărţi-dezbatere, literatură-eseu, felurite unghiuri de autoscopie intelectuală şi existenţială. A mai publicat: Despre clovni, Dictatorul şi artistul (1996), Întoarcerea huliganului (2003), în care descrie experienţe traumatizante, în Transnistria şi România antedecembristă.
(Boris Crăciun, Daniela Crăciun-Costin. Dicţionarul scriitorilor români de azi.)
Manea, Norman. Laptele negru / Norman Manea. - Ed. a 2-a, rev. – Iaşi : Polirom, 2014. – 323 p.Expoziţie virtuală
NOTĂ: În curînd la Biblioteca "Onisifor
Ghibu" va avea loc întîlnirea cititorilor cu acest autor şi lansarea
ultimelor sale volume, recent editate. Cu această ocazie, vă propunem o
informaţie succintă despre unele cărţi semnate de Norman Manea pe care le puteţi
găsi în colecţia bibliotecii noastre. Cărţile sunt prezentate în ordine invers
cronologică, conform anului apariţiei editoriale.
Laptele negru include, pe lîngă incitantul eseu „Dincolo de munţi” despre Fondane şi Celan, multe alte texte remarcabile – despre Bruno Schulz, Kafka, Giorgio Bassani, Philip Roth, Saul Bellow, între alţii -, precum şi un impresionant eseu-confesiune al unei studente catolice de la Bard College.
Manea, Norman. Plicuri şi portrete / Norman Manea. - Ed. a 2-a, rev. – Iaşi : Polirom, 2014. – 568 p.
Actuala ediţie amplifică sumarul captivantelor portrete şi epistole, cititorul întîlnindu-i acum, pe lîngă Emil Cioran, Nichita Stănescu, Lucian Raicu, Antonio Tabucchi, Saul Bellow, şi pe Philip Roth, Octavio Paz, Matei Călinescu, Paul Cornea şi chiar Ana Pauker. Alături de ei stau numeroase alte figuri emblematice ale culturii şi istoriei contemporane, din ţară şi din străinătate. Relatările memoralistice şi cu valoare de document alcătuiesc un volum de autentică literatură, incitant şi original.
Manea, Norman. Despre clovni : Dictatorul şi artistul / Norman Manea. - Ed. a 3-a, rev. – Iaşi : Polirom, 2013. – 278 p.
„Deşi eseurile lui Manea au ca subiect România, ele ilustrează chestiuni care nu se limitează la această ţară. Multe dintre observaţiile sale îi vor interesa pe cei care cercetează Europa de Est modernă, pe cei preocupaţi de comunism şi de instituţiile sale. Atenţia acordată nuanţelor şi complexităţii, iscusita mînuire a detaliului şi calităţile narative ne reamintesc că autorul este şi un excelent prozator, cunoscut deja cititorilor din Germania, Franţa şi din alte ţări europene.”
(Matei Călinescu, în Word Literature Today,
iarna 1994)
„Cartea fiului ne sileşte să recunoaştem în scris o reală originalitate care, ca de obicei, par altfel pentru că seamănă doar cu ea însăşi. O sensibilitate excepţională, nestăpînit avidă, cuprinzînd realitatea care, cu mare unghi de refracţie, este prinsă şi fixată în imaginea ei artistică, deci transfighurată… Un real învolburat, mereu nou chiar cînd e acelaşi, un real fluid transmis cu forţă.”
(Paul Georgescu)
Manea, Norman. Zilele şi jocul : [roman] / Norman Manea. - Ed. a 2-a, rev. – Iaşi : Polirom, 2012. – 291 p.
„Manea e unul dintre scriitorii care s-au aflat în gura Leviatanului totalitar, privindu-l în faţă, denunţînd puterea sa devastatoare, dar şi anulînd seducţia sa falsă şi grosolană, mizeria sa de mucava. Măreţia literară a lui Manea constă în capacitatea sa de a analiza subtil procesele larvare de degradare, subteranele sufletului şi ale sentimentelor în care se elaborează mecanismele rezistenţei, dar şi ale duplicităţii şi ale experimentării curajoase, carnavalul dezlănţuit şi baroc al minciunii generalizate.”
(Claudio Magris)
Romanul, cenzurat la prima sa apariţie, e un elogiu absolut al învinsului. Într-un mod criptic, sînt evocate orori, suferinţe, crize, o lume nefericită, eşuată, tragică. Departe de ispitele evaziunii, romanul dezvoltă o întreagă incursiune psihologică într-un cadru social bine determinat – Romania anilor ‘50. Povestea este inovatoare ca metodă, structurată în trei părţi – „Ea”, „Tu”, „Eu” –, fiecare scrisă în alt stil, dar pornind de la o sursă comună. Personajele, în amintirea cărora trauma razboiului este încă proaspătă, dar care sînt sensibile şi la micile plăceri ale vieţii, sînt prizoniere într-o societate dominată de etica comunistă a muncii şi disciplinei, de demagogie şi suspiciune, în care supravegherea şi arestările distrug zilnic nenumarate vieţi.
Sursa: http://www.polirom.ro/catalog/carte/captivi-4422/
Manea, Norman. Fericirea obligatorie / Norman Manea. - Ed. a 2-a. – Iaşi : Polirom, 2011. – 204 p.
„Fericirea obligatorie confirmă în proză ceea ce era, de fapt, ştiut: în timpul domniei lui Nicolae Ceauşescu, Romania a fost cea mai represivă dintre tările de după Cortina de Fier. Cele patru nuvele din cartea lui Manea sînt pline de terifiante descrieri ale chinului cotidian. Din fericire pentru admiratorii literaturii, aceste naraţiuni au o graţie salvatoare: satira. În conversaţii şi comentarii kafkiene, personajele ne transmit ce înseamnă să trăieşti în spaimă şi să supravieţuieşti prin viclenie într-o dictatură coruptă. ”
Manea, Norman. Anii de ucenicie ai lui August Prostul / Norman Manea. - Ed. a
3-a. – Iaşi : Polirom, 2010. – 206 p.
„Veritabil roman al formaţiei
artistului, o explicaţie din interior, însoţită de o convingătoare
susţinere, de o declarată apologie a condiţiei de scriitor. Analiză a
actului creator şi a celui de receptare, a devenirii artistice şi
intelectuale, a formării scriitorului într-o epocă dată
şi nu numai în ea, mărturisire
asupra creaţiei, a chinului şi a bucuriei de a scrie
pentru a fi şi
pentru a supravieţui, Anii de ucenicie este
şi un roman politico-etic, unul din cele mai bune care s-au scris
la noi în ultima vreme, o extraordinară reconstituire
a unei epoci de avînt şi dezordine, de ameţeală, patetism
şi ridicol, o reconstituire care, apelînd la masive montaje de
presă şi la o superioară regie a punerii în pagină,
izbuteşte să fie, ca puţine altele, deplin verosimilă
şi obiectivă, deplin credibilă şi creditabilă.”
(Lucian Raicu)
Manea, Norman. Curierul de Est : Dialog cu Edward Kanterian / Norman Manea. -
Iaşi : Polirom, 2010. – 365 p.
Desfăşurat
pe parcursul a 11 ani (1999-2010), dialogul dintre Norman Manea şi
Edward Kanterian atinge toate controversele „fierbinţi”
ale acestei perioade – culturale, politice, ideologice –, internaţionale
sau românesti. De la Holocaust şi
antisemitism la problema irakiana şi islamism, de la
icoana ca manifestare a religiei pînă
la scriitori şi opere marcante ale literaturii moderne,
cei doi interlocutori schiţează un
tablou plin de culoare al finalului de secol XX şi
al începutului noului mileniu.
Sursa: http://www.polirom.ro
Vizuina e povestea profesorului Augustin Gora,
exilat în SUA din faţa comunismului din ţară, confruntat cu fosta sa soţie Lu
şi vărul şi iubitul ei, Peter Gaspar, (re)apăruţi brusc în viaţa sa. Roluri
importante au şi Cosmin Dima şi Mihnea Palade, ultimul fiind victima
asasinatului. Romanul ar putea
fi, din acest punct de vedere o poveste a exilului, o poveste a “pelerinilor”,
cum îi place lui Norman Manea să-i numească, aflaţi într-o altă cultură, într-o
altă societate, într-o altă lume, dar în aceeaşi viaţă care-i ţine legaţi de
trecut prin amintiri, antipatii şi iubiri. O poveste a căutării identităţii, o
poveste a redescoperirii esenţei eului ascuns pentru aceşti condamnaţi la exil.
(Victor Cubleşan)
Manea, Norman. Sertarele exilului : Dialog cu Leon Volovici / Norman Manea. -
Iaşi : Polirom, 2008. – 517 p.
Un dialog întins
pe două decenii şi jumătate,
ce începe cu schimbul epistolar din anii 1982-1983 - refugiu
în mărturia scrisă împotriva degradării
vieţii din România ceauşistă şi a antisemitismului comunismului nationalist.
Un document al epocii, a cărui valoare este
dublată de semnificaţiile pe care textul
le capătă în
lumina unor evenimente ulterioare, cum e polemica publică
din 1992 privitoare la Mircea Eliade şi la raporturile
acestuia cu mişcarea legionară. Îi
urmează în volum convorbirile
de la Ierusalim (1999) şi de la Bard College, New York
(2007), ce dezvăluie preocupările
şi obsesiile scriitorului, de la identitate şi
exil la literatură sau raporturile cu religia.
Sursa: http://www.polirom.ro
Manea, Norman. Înaintea despărţirii : Convorbire cu Saul Bellow / Norman
Manea. - Iaşi : Polirom, 2008. – 191 p.
Unul dintre titanii
literaturii mondiale, Saul Bellow trece în revistă, într-un
tulburător dialog cu Norman Manea, cele mai importante momente
ale vieţii şi operei sale.
Textul reprezintă ultimul şi
cel mai cuprinzător interviu al său şi
evocă secvenţe esenţiale
şi inedite ale zbuciumatului secol XX, marile sale personalităţi
politice (Trotki, Churchill, Kennedy, Reagan, Clinton) şi
literare (Rilke, Rozanov, Kafka, Joseph Conrad, Koestler, Ralph Ellison, Isaac
Bashevis Singer). Un document unic despre conştiinţa
artistică şi
valorile morale ale scriitorului, despre prietenia dintre cei doi convorbitori.
"Atrium este un triumf al raccourci-ului, al lacunei. Roman al generaţiei,
înrudit cu romanul englez de colegiu, meditaţie
asupra efortului liber şi al celui obligat să
se mişte în perimetrul omorîtor
al meschinei parveniri, deschidere spre un neaşteptat
fior istoric, în sensul în
care un romancier se poate trezi un Tacit (fără să
facă ceea ce se cheamă "roman
istoric"!). Foarte modern, prin curentul paralel al imaginii simbolice a
apei poluate (gradaţie splendidă pîna
la ocean!), romanul marchează în
acelaşi timp o revenire la cadrele solide, verificate ale unei
tradiţii."
(Radu Petrescu)
„Promisesem gazdelor
să scriu un text despre această călătorie,
sau despre Tîrg, sau despre Israel. Am stat în
faţa dreptunghiului alb şi
ameninţător al hîrtiei, pînă cînd
am început să scriu un soi de
«adresare» cvasi-poetică umbrei tatălui
meu şi umbrei lui Primo Levi, bizar reuniţi,
dintr-odată, într-o neaşteptată
articulare retorică.”
(Norman Manea)
Manea, Norman. Variante la un autoportret : schiţe şi nuvele / Norman Manea.
- Iaşi : Polirom, 2008. – 491 p.
„Manea creează imaginea unei lumi unde suferinţa
depăşeşte exprimabilul. Marea sa artă se vede în detalierea lumii exterioare,
perceptibilă în semnificaţiile ei. ”
(Neue Zurcher Zeitung,
17 decembrie
1988)
Întoarcerea
huliganului începe în New York, unde naratorul se întîlneşte
cu o serie de prieteni care îl indeamnă să se întoarcă în România, ca un
remediu menit să-l reconcilieze pe “huligan” cu fantomele trecutului. Zis şi
făcut. Îşi vizitează mormîntul mamei, nu poate
prea multe. La revenire, constată că şi-a pierdut notele de călătorie. Cartea
lui Norman Manea este povestea imposibilităţii întoarcerii. “Conflictul
nerezolvat între nostalgie şi resentiment” care, în familia naratorului, “se
traducea prin tăcere” – tăcere în jurul anilor de deportare, un subiect tabu în
casa Manea -, constituie conflictul ce străbate întreaga carte şi atrage după
sine însăşi întoarcerea.
Sursa: http://www.bookiseala.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu