Expoziţie virtuală
Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2010. – Ch. : Ed. Prut
Internaţional, 2010. – 599 p.
„Dăruită de un duh sfânt dumnezeiesc, cu o certă vocaţie mistică încă
din fragedă copilărie, Leonida Lari întruchipează şi comunică prin versurile
sale o rară şi desăvîrşită armonie cu sine şi cu vocaţia sa, cu fabulosul
ţinut moldav care a zămislit-o şi cu Fiinţa Absolută care o luminează.”
(Cezar
Ivănescu)
Literatura română posbelică. Integrări, valorificări reconsiderări. – Ch. :
Tipografia Centrală, 1998. – 815 p.
„Creaţia literară a Leonidei Lari reprezintă un
fenomen liric complex şi autentic. În perioada de renaştere naţională poeta a
influenţat considerabil viaţa literară din Moldova. În lirica ei întîlnindu-se două trăiri diferite ca esenţă filosofico-poetică: extazul
vizionar şi patosul civic.”
(Andrei Langa)
Agache, Catinca. Literatura română în ţările vecine 1945-2000 / Catinca
Agache - Iaşi : Princeps Edit, 2005. –
486 p.
La Leonida Lari poezia se identifică cu viaţa sa,
viaţa însăşi devenind poezie („Mi-e greu să-ndur acest blestem frumos/ Mi-e tot
mai greu greu cu fiece trăire,/Ce-ajunsă sunt de cântec şi în os/ Şi pieptul ia
forma unei lire” – Cerc).
Leonida
Lari cultiva în poezie imprevizibilul, situaţiile imaginate la ea nu se lăsau
„prinse” cu uneltele critice acomodate la poezia timpului. Romantică, dominată
de o sete irezistibilă de a depăşi materialtatea crudă, în care se complăcuseră
majoritatea poeţilor din generaţiile anterioare, şi de a deschide poeziei
orizonturi spirituale, unicelle valabile, ea explora starea de nelinişte, de
aşteptare, niciodată încoronată cu un final clar, obişnuit.
Lari, Leonida. Al nouălea val / Leonida Lari. – Ch. : Ed. Glasul, 1993. –
124 p.
Valul al nouălea
„Mă-nchid tăcut precum un zid în nor
Şi după mine nu las nici o punte,
Pentru că-n tot ce-a fost înălţător
Au început curentele mărunte.” …
Lari, Leonida. 101 Poeme/ Leonida Lari. – Bucureşti : Ed. Biodova, 2009. –
99 p.
„De ce aş rîde, cînd nu are haz,
De ce aş plînge cind nu are rost,
Dar lacrima se scurge pe obraz –
Eu plîng lumina dragostei ce-a fost.” …
„Marile întrebări ale existenţei umane, rolul
omului în relaţiile sale cu societatea şi atitudinea sa faţă de nişte valori
eterne, precum dragostea, Patria şi neamul se reliefează în majoriatea poemelor
Leonidei Lari”
(Nicolae Rusu)
Lari, Leonida. Anul 1989 / Leonida Lari. – Ch., : Ed. Hyperion, 1990. – 188
p.
Istorie
„Neam de viţă rară, neam daco-roman
Cu strămoşi pe nume Decebal, Traian
Am trecut prin moarte, am născut eroi,
Am robit atîta, că-am uitat de noi.” …
„Această carte este, înainte de toate, un catehism al iubirii. Paradigma ei este spiritul lui Orfeu, care covârşea prin Iubire şi Cîntec ura lumii
şi a cărui liră avea să slujească oamenilor drept Oracol.”
(Cezar Baltag)
Lari, Leonida. Epifanii/ Leonida Lari. – Galaţi : Ed. Prto-Franco, 1994. –
74 p.
Viaţa extatică capată în acest volum nouă
coloratură artistică, de o densitate mistică covîrşitoare. Autoarea
concentrează aici, în mod psiho-biografic, natura ezoterică a fiinţei sale, a
cărei configuraţie o percepem şi în poeziile din „Piaţa Diolei”.
Lac în cer
„E-o zi de toamnă-n plină vară,
E-un abur trist, împătimit,
Şi-i o lumină ce ne ară
Ca pe-un pămînt părăginit.
E-o ploaie rece ca de gheaţă,
E cu omidă orice măr
Şi e o pasăre de ceaţă
Care deschide-un lac în cer.” …
Prezenta antologie este o carte de sinteză din
creaţia lirică a Leonidei Lari. Alături de poezia de dragoste, convulsionată de
nostalgia trecerii şi de reveriile cosmice, asistăm la o radicalizare a vocii
scriitoarei. Această radicalizare e vizibilă în poezia militantă, politică şi
socială, evoluînd spre manifestul liric, spre pamflet şi satiră.
Ţara noastră
Unde-am zis întîi cuvîntul
Şi-am simţit sub tălpi pămîntul,
Unde-i soarele mai mare
Şi măicuţa ce mă are,
Unde ochiul mi se pierde
Între şes şi codru verde,
Unde bolta-i mai albastră –
Acolo e ţara noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu