Ziua Internaţională a Familiei

         Ziua Internaţională a Familiei  este celebrată la data de 15 mai, în conformitate cu Decizia Adunării Generale a ONU, adoptată prin Rezoluţia 47 / 237 din 20 septembrie 1993. Obiectivul principal al acestei zile este de a sublinia importanţa familiilor în societate şi a promova valorile familiei – egalitatea, împărţirea responsabilităţilor casnice, dragostea, combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, copiilor, persoanelor bătrâne.

            În colecţiile Bibliotecii „Onisifor Ghibu”  se regăsesc diverse informaţii despre importanţa mediului familial sănătos. Vă oferim posibilitatea de a vă informa despre valorile familiale, rolul colaborării dintre şcoală şi comunitate în formarea unui bun cetăţean al societăţii, despre importanţa cunoaşterii psihologice a copilului, pentru a avea o relaţie perfectă în comunicarea părinţi – copii – educaţie.

FAMILIA – INSTITUŢIE CU VALOARE SOCIALĂ DEOSEBITĂ: CUNOAŞTERE, COMUNICARE, INTERACŢIUNE

Expoziţie virtuală

Familii sănătoase – piloni fundamentali ai unei societăţi sănătoase

Colac, Tudor. Familia: valori şi dimensiuni culturale / Tudor Colac. – Ch. : Ed. Universul, 2005. – 248 p.

            „Ca o categorie etnologică microstructurală familia s-a impus, prin complexitatea şi multilateralitatea manifestărilor sale, abea la o etapă relativ târzie de dezvoltare. Însă familia a fost dintotdeauna modul generator de cultură şi civilizaţie, prin care fiecare popor şi-a exprimat devenirea istorică, gândirea şi sensibilitatea, aspiraţiile spre sublim, evoluţia spre o viaţă mai bună. În acest sens un rol de seamă revine valorilor materiale  şi spirituale care compun tradiţiile familiale moştenite şi reclădite de fiecare generaţie… ” (Tudor Colac).

În volumul dat autorul aduce foarte multe argumente ce relevă importanţa familiei în dezvoltarea culturii populare la români, transmiterea vechilor tradiţii de creaţie în artă, dar şi receptivitatea faţă de inovaţiile în tehnica muncii creatoare curente.

Drepturile copilului lipsit de sprijinul familial / Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova. – Ch., 2009. – 12 p. : il.

            „Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul său familial, sau care, în propriul interes, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecţie şi ajutor special din partea statului” (Art. 20, Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului).

Republica Moldova a aderat la Convenţia Internaţională cu privire la drepturile copilului, prin Hotărârea Parlamentului nr. 408-XII din 12 decembrie 1990.

Familia şi cultura păcii în Moldova : Materialele Conf. Intern.,17 noiembrie 2007, Chişinău ; coord. : Vlad Ciubucciu [ș. a]. – Ch., 2008. – 238 p.

            În cadrul Conferinţei au fost prezentate comunicări în patru secţiuni: Familia, şcoala şi comunitatea – parteneri în promovarea culturii păcii; Familia şi dezvoltarea social economică durabilă; Familia, credinţa şi cultura păcii; Cultura comunicării şi cultura păcii.

Comunicările au fost susţinute de lectori universitari, doctoranzi, avocaţi, psihologi, profesori de la şcoli şi licee, reprezentanţi ai diverselor Asociaţii şi ONG-uri.

Lecturând cartea putem afla despre: carenţe şi atuuri ale procesului educativ în familie, rolul  părinţilor în prevenirea dependenţei de jocurile computerizate, colaborarea familiei, a şcolii şi a comunităţii în educarea morală a tinerilor, turismul ca factor de devenire al familiei durabile etc.

Filipescu, Ion P. Tratat de dreptul familiei / Ion P. Filipescu. – Ed. rev. şi compl. – Bucureşti : Ed. ALL, 1993. – 570 p.

            Familia este o formă de relaţii sociale dintre oamenii legaţi între ei prin căsătorie sau rudenie. Familia formează obiect de reglementare în domeniul de aplicare a unor legi speciale. Relaţiile în familie prezintă aspecte personale şi patrimoniale.

În volumul dat sunt reflectate principiile generale ale dreptului familiei: ocrotirea căsătoriei şi a familiei, ocrotirea intereselor mamei şi a copilului, principiul căsătoriei liber consimţite între soţi, principiul egalităţii în drepturi dintre bărbat şi femeie, obligaţie de întreţinere dintre părinţi şi copii, adopţia, ocrotirea minorului prin apărarea intereselor acestuia etc.

Jacobson, Bonnie. Salvează-ţi căsnicia în cinci minute pe zi : Strategii simple pentru a-ţi îmbunătăţi relaţia de cuplu / Bonnie Jacobson, Alexia Paul ; trad. de Iulian Moga. – Bucureşti : Litera, 2013. – 190 p. – (Dezvoltare personală).

               Viaţa de cuplu devine adesea plictisitoare, iar zilele fericite de la început par uitate din diverse cauze: eşecuri în carieră, probleme de sănătate, dificultăţi financiare. Autorii acestui volum încurajează cititorii să nu-şi facă griji, deoarece o căsnicie fericită este la îndemâna oricui, dar cu condiţia de a acorda relaţiei de cuplu cinci minute zilnic. Cinci minute în care partenerii de viaţă se pot face unul pe celălalt fericit prin metode simple: o îmbrăţişare, un cadou oferit fără un motiv anume, reacţii înţelegătoare în diferite momente dificile din viaţă, comunicare empatică şi emoţională între parteneri.

Macavei, Elena. Familia şi casa de copii / Elena Macavei. – Bucureşti : Litera, 1989. – 222 p.

            Interesul pentru problematica complexă a ocrotirii şi educaţiei copilului privat sau dezavantajat de familie a constituit motivul investigaţiei ştiinţifice desfăşurată de autoare. În urma acestei cercetări s-au formulat unele sugestii cu privire la perfecţionarea metodelor de asistenţă socială a familiei aflată în dificultate, prevenirea destrămării familiei şi întărirea ei, creşterea responsabilităţii familiei  pentru educarea copiilor, pentru îngrijirea bătrânilor etc.

Stern, H. H. Educarea părinţilor în lume / H. H. Stern ; trad. : Ina-Otilia Ghiulea, Nadia Răutu. – Bucureşti : Ed. Didactică şi Pedagogică, 1972. – 200 p.

            Autorul ne propune un studiu al apariţiei şi evoluţiei în anii ’50-’60 ai secolului trecut, în patru mari ţări europene şi SUA, a unor activităţi de educare a părinţilor sub diverse forme: şcoli pentru viitori părinţi, şcoli pentru mame, educarea familială, îndrumarea părinţilor, educarea în vederea vieţii de familie, educarea autorităţii părinteşti. Aceste acţiuni s-au întreprins în scopul de a influenţa atitudinea părinţilor prin măsuri educative, pe de o parte acţionând asupra tinerilor în preajma căsătoriei şi a asumării responsabilităţii de părinte, iar pe de altă parte, prin sfătuirea, ajutorarea şi informarea părinţilor în domeniul îngrijirii şi al educaţiei pe care le-o datorează copiilor lor. Aceste experienţe sunt relevante şi pentru societatea contemporană.

Ştefan, Cristina. Familia monoparentală : O abordare politică / Cristina Ştefan ; pref. de Mihaela Miroiu. – Ed. a 2-a, rev. –  Iaşi : Polirom, 2006. – 312 p.

            După cum menţionează prefaţatoarea volumului dat: „Cristina Ştefan argumentează pentru un model partenerial şi  pentru modelul egalităţii de şanse. În societatea modernă, negocierea legilor, a regulilor şi a alcătuirii instituţiilor s-a desfăşurat preponderent (cel mai adesea exclusiv) între bărbaţi, femeile fiind, din punct de vedere normativ, anexe ale capilor de familie. Când ele insele devin astfel de capi, societatea intră în derivă şi nu ştie unde să le aşeze: în rând cu toată lumea sau deviant faţă de ea”. Din acest volum aflăm care sunt politicile de protecţie a maternităţii şi a familiei, despre inegalităţile şi şansele familiei monoparentale, provocări privind democratizarea familiei, perspectivele pentru politicile publice privind familia etc.

Vocea părinţilor : Alternative pentru copii cu disabilităţi / Asoc. pentru Persoane cu Disabilități de Intelect Humanitas din Moldova ; coord. : Aurelia Racu. – Ch. : Ed. Ruxanda, 2004. – 84 p. : il.

            De prin anii ’90 persoanele cu disabilități au devenit obiectul atenţiei opiniei publice din Republica Moldova. Schimbările de esenţă, acceptarea acestei categorii sociale cu drepturi şi şanse egale este un proces de durată. În acest drum lung integrarea socială şi comunitară a copiilor cu disabilităţi joacă un rol important în construcţia treptată a societăţii inclusive a viitorului. Tematica tratată în acest număr al ediţiei seriale „Vocea părinţilor” este relevată în articole ale unor specialişti  în domeniu, reflectând asupra recunoaşterii învăţământului special ca subsistem al învăţământului general,  integrării şi incluziunii, necesitatea reformelor în cadrul sistemului învăţământului special în condiţiile democratizării societăţii etc.

Familia, şcoala şi comunitatea – parteneri în formarea unui bun cetăţean al societăţii

Caron, Gerard. Cum să susţinem copilul în funcţie de temperamentul său: la şcoală şi acasă / Gerard Caron ; trad. de  Carmen Viviana Serni. – Bucureşti : Ed. Didactica Publishing House, 2009. – 324 p.

            Cu toate că au fost deja scrise nenumărate lucrări care tratează  dezvoltarea socio-afectivă şi intelectuală a copilului, originalitatea acestei cărţi constă în totala apropiere (holistică) de copil, datorită cunoaşterii temperamentului său dominant. Autorul vă invită să intraţi în minunatul univers al copilului!

Comşa, Gheorghe. Cunoaşterea copilului la intrarea în clasa întâi / Gheorghe Comşa. – Târgovişte : Ed. Pandora, 2006. – 92 p.

            Pornind de la premisa că obiectivele cadru şi de referinţă ale celor două cicluri de şcolarizare – preprimar şi primar – se bazează pe o bună cunoaştere a dezvoltării psiho-sociale a copilului, conţinutul „aptitudini de şcolaritate” este constituit dintr-un ansamblu de capacităţi şi trăsături, cu niveluri între anumite limite şi care vizează toate dimensiunile personalităţii copilului. Dintre acestea, tot mai importante se apreciază a fi capacitatea de a comunica şi de a se relaţiona eficient în grupul social.

Crain, William. Dreptul la copilărie : Cum să ne lăsăm copiii să-şi trăiască firesc copilăria în societatea actuală, orientată spre performanţă / Wiliam Crain ; trad. de Anacaona Mândrilă. – Bucureşti : Ed. Lucman, 2003. – 270 p. : il. – (Succesul copilului meu).

            Autorul pledează cu multă căldură pentru dezvoltarea firească a însuşirilor specifice primilor ani de viaţă, demonstrând că ele au o valoare perenă. Cartea este un îndrumar de preţ pentru părinţii care doresc să-i ofere copilului lor şansa de a se dezvolta armonios, complex, de a creşte şi a se maturiza cu bucurie. Pentru aceasta părinţii trebuie să vadă în copil, la diferite etape ale dezvoltării sale,  un explorator cutezător, un cercetător al naturii, un artist plastic, sau poet, sau lingvist etc. Copilul are o serie de abilităţi valoroase, de a căror dezvoltare depinde bogăţia personalităţii sale adulte, încrederea în sine, dragostea de învăţătură pe durata vieţii, echilibrul său sufletesc.

Cuzneţov, Larisa. Etica educaţiei familiale / Larisa Cuzneţov ; Inst. de Şt. Pedagogice şi Psihologice. – Ch. : ASEM,  2000. – 300 p.

            După cum se menţionează în prefaţa volumului, lucrarea dată intenţionează să contureze în ansamblu tendinţele dezvoltării familiei şi a educaţiei copilului, elucidând mai multe  teme: familia ca secţiune psihopedagogică, stilurile şi conţinuturile educative ale familiei contemporane, aspecte psihopedagogice ale relaţiilor părinţi-copii, părinţi – adolescenţi, rolul şi locul bunicilor în educarea copiilor, esenţa şi mecanismul conflictelor părinţi– copii şi profilaxia acestora etc.

Cuzneţov, Larisa. Tratat de educaţie pentru familie. Pedagogia familiei / Larisa Cuzneţov ; Univ. Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău. – Ch., 2008. – 607 p.

            Pentru prima dată în ţară sunt elaborate fundamentele teoretice şi metodologice ale educaţiei pentru familie într-o abordare sistematică.

Curriculum-ul educaţiei pentru familie este unul relevant în spaţiul european. El include finalităţile, conţinuturile, modelele, strategiile şi tehnologiile educaţionale, validate în cadrul unui experiment amplu, ce sunt destinate instituţiilor preşcolare, învăţământului primar, gimnazial, liceal, universitar şi educaţiei părinţilor în context partenerial.

           

Familia şi rolul ei în educarea copilului : coord. : Elena Bonchiş. – Iaşi : Polirom, 2011. – 420 p. – (Psihologia copilului).

            Un ghid complet ce prezintă sistematic tema familiei din diverse aspecte. Sunt amplu discutate subiectele contextului familial propice copilului, familia şi prietenii copilului ca factori de risc în dezvoltare acestuia.

 În volum se regăsesc sugestii practice atât pentru părinţi, cât şi pentru cadrele didactice, structura cărţii reflectând temele: Parteneriatul educaţional familie-grădiniţă; Familia şi şcoala; Familia şi copilul cu cerinţe educative speciale; Familia şi tulburările de învăţare; Copilul unic – între mit şi realitate; Familia şi grupul de prieteni, Familia şi copilul „dificil” – mincinos; Familia şi jocurile video etc.

Kraiopoulos, Simenon. Părinţi şi copii : Despre educaţia copiilor : Abordare teologică, duhovnicească şi psihologică / Simenon Kraiopoulos ; trad. : Constantin Coman, Garoafa Coman. – Bucureşti : Ed. Bizantină, 2005. – 240 p. – (Seria „Căsătorie. Familie”).

            Editura Bizantină oferă cititorilor săi o carte despre educarea copiilor, un capitol extrem de important din viaţa oamenilor, însă pe cât de important pe atât de ignorat uneori. Părinţii vor afla că educaţia copiilor lor începe cu propria lor educaţie. Prin urmare, cartea priveşte în egală măsură educaţia părinţilor şi educaţia copiilor.

Contribuţia esenţială a cărţii este abordarea teologică şi duhovnicească a temei date, reieşind din afirmarea: iubirea este temelia familiei.

Marinangeli, Luciana. De vorbă cu Pinocchio / Luciana Marinangeli ; trad. din italiană de Ecaterina Stamatin. –  Ch. : Ed. ARC, 2000. – 221 p.

            Cartea reprezintă într-un mod simplificat, accesibil şi operat, marile concepţii ale adevăraţilor maeştri (psihologi, scriitori ş.a.) în problema esenţială a mileniului trei – educaţia. Experienţa sintetizată de către autoare în această lucrare sugerează soluţii de evitare a greşelilor comise în plan educaţional şi conturează premise de creare a unui mediu sănătos pentru perpetuarea regnului uman.

Cercetările autoarei se extind de la perioada prenatală până la vârsta şcolarizării copilului. Volumul include sfaturi, apeluri, interviuri cu autorităţi în materie, teste ş.a.

Stănciulescu, Elisabeta. Sociologia educaţiei familiale. Vol. I. Strategii educative ale familiilor contemporane / Elisabeta Stănciulescu ; pref. de Agnes Pitrou. – Iași : Polirom, 1997. – 270 p.

            Autoarea ne prezintă argumentări ştiinţifice a răspunsurilor la mai multe întrebări: care este rolul familiilor contemporane în ansamblul agenţilor educativi; sunt părinţii principalii responsabili / vinovaţi de evoluţia psihologică a copiilor lor; în ce măsură sunt justificate stereotipurile despre rolul educativ natural, deci absolut indispensabil al mamei în familie, şi rolul secundar, aleatoriu  al tatălui; care este vinovăţia părinţilor care se despart; criza de autoritate în raporturile dintre părinţi şi copii etc.

Stănciulescu, Elisabeta. Sociologia educaţiei familiale. Vol. II. Familie şi educaţie în societatea românească : O istorie critică a intervenționismului utopic / Elisabeta Stănciulescu. – Iași : Polirom, 1998. – 430 p.

            Conţinutul cărţii reprezintă cea de-a treia parte a unei teze de doctorat a Elisabetei Stănciulescu, lucrare ştiinţifică în care se demonstrează, prin metode calitative de studiu şi evaluări, istoria dezvoltării şi rolul educativ al familiei româneşti în perioadele modernă, interbelică şi postbelică.

Copiii – bogăţia supremă a unei familii.

 Evoluţia psihologică a copilului. Educarea şi formarea personalităţii copilului

Briers, Stephen. Ghid practic pentru părinţi : Parentingul şi psihologia copilului / Stephen Briers ; trad. de Iustina Cojocaru. – Iaşi : Polirom, 2009. – 245 p.

            Oricât de mult ne iubim copii, uneori ei ne suprasolicită emoţional, mintal şi fizic. În astfel de momente, ce părinte nu şi-ar dori să aibă puteri speciale pentru a controla comportamentul copilului? Stephen Briers vine cu altă soluţie: nu părinţii au nevoie de aceste puteri, ci copiii, pentru a-şi păstra controlul în cele mai dificile situaţii. Cartea oferă tehnici şi strategii care vor creşte semnificativ capacitatea de autocontrol a copilului dumneavoastră şi vă vor ajuta să-l pregătiţi pentru a face faţă provocărilor vieţii. Părinţii pot afla în detalii despre: Dezvoltarea acuităţii simţurilor (ABC-ul sentimentelor); Educarea copilului în spirit combativ; Învingerea stresului şi a anxietăţii, Cultivarea încrederii sociale; Dezvoltarea aptitudinilor de rezolvare a problemelor.

Houde, Oliver. Psihologia copilului / Oliver Houde ; trad. de Oana-Ruxandra Untu. – Ch. : Cartier,  2007. – 126 p.

            Noile descoperiri din domeniul dezvoltării creierului şi a inteligenţei au modificat în profunzime perspectivele noastre asupra psihologiei copilului. Plecând de la experimente simple, pe care oricine le poate face acasă sau la şcoală, analizând în acelaşi timp contribuţiile ştiinţelor cognitive privind dezvoltarea primatelor şi a sugarului, dar şi a copilului şi adultului, această lucrare descrie în mod explicit felul în care ia naştere actul cunoaşterii umane.

Klein, Melanie. Psihanaliza copiilor / Melanie Klein ; trad. din engleză de Anacaona Mândrilă-Sonetto. – Bucureşti: Ed. Trei, 2009. – 457 p.

            Această lucrare, publicată pentru prima dată în 1932, a revoluţionat psihanaliza copilului şi cuprinde sintetic experienţa clinică a Melaniei Klein în aplicarea tehnicii psihanalitice în analiza copiilor.

Prin tehnica specială de analiză prin joc pe care a creat-o pentru investigarea inconştientului, Melanie Klein a făcut posibilă extinderea domeniului de acţiune al psihanalizei ca terapie de la tratamentul adulţilor, la cel al copiilor şi adolescenţilor.

Piaget, Jean. Psihologia copilului / Jean Piaget, Barbel Inhelder ; trad. de Liviu Papuc. – Ch. : Cartier, 2011. – 160 p.

            După cum ne informează autorii acestui studiu în postfaţa ediţiei: „… deşi copilul prezintă  un foarte mare interes prin el însuşi, la aceasta se adaugă, într-adevăr, faptul că maturul este explicat de copil tot pe-atâta, ba uneori chiar mai mult decât îl explică maturul pe copil, pentru că dacă adultul îl educă pe copil prin intermediul unor multiple transmisii sociale, orice adult a început, totuşi, prin a fi un copil …”

            Expunerea informaţiei este scurtă şi simplă, iar cititorul va înţelege creşterea mentală, indisociabilă creşterii fizice şi a maturizării copilului până la 16 ani.

Rygaard, Niels P. Tulburări severe de ataşament în copilărie / Niels P. Rygaard. – Iaşi : Polirom, 2011. – 284 p.

            Tulburările severe de ataşament apărute la vârste mici pot afecta grav evoluţia psihologică a copilului şi, implicit, relaţiile acestuia cu cei din jur. Cu o experienţă de peste 25 de ani în tratarea copiilor şi adolescenţilor cu astfel de probleme, Niels P. Rygaard prezintă tulburările care pot apărea în fiecare etapă de dezvoltare şi metodele de tratament specifice. Prin îmbinarea secţiunilor teoretice, conţinând descrierea tulburărilor de ataşament şi cauzelor acestora, cu cele practice, axate pe terapie  şi organizarea mediului terapeutic, volumul constituie o sursă de informaţii fundamentale atât pentru psihologi, psihoterapeuţi, pedopsihiatri şi asistenţi sociali, cât şi pentru părinţi şi educatori.

Renaud, Helene. 8 metode eficiente pentru educarea copiilor / Helene Renaud, Jean-Pierre Ganne ; trad,. de Aurora Irimia. – Iaşi : Polirom, 2011. – 230 p. – (Psihologia copilului & parenting).

            O metodă inovatoare de educare a copiilor şi adolescenţilor, bazată pe încurajarea şi învăţarea rolului lor de familie şi în comunitatea civilă sau şcolară. Pornind de la nevoile copiilor – în special nevoia de securitate –, autorii au elaborat tehnici educative dinamice, care să le dezvolte stima de sine şi sentimentul responsabilităţii. Numeroasele informaţii sistematizate, studii de caz şi sfaturi practice sânt utile atât părinţilor, cât şi consilierilor şi psihologilor care lucrează cu copii şi adolescenţi.

Simister, C. J. Jocuri pentru dezvoltarea inteligenţei şi creativităţii copiilor / C. J. Simister ; trad. : Cezar Petrilă, Ioana Panţir. – Iaşi : Polirom, 2011. – 261 p. – (Psihologia copilului & parenting).

            Şcoala joacă un rol educativ important, dar există lucruri esenţiale pentru viitorul copiilor care nu figurează în programa de învăţământ. Curiozitatea, gândirea flexibilă, perseverenţa, determinarea şi disponibilitatea de a-ţi asuma riscuri sânt obligatorii dacă vrei să ai succes.        Cartea cuprinde activităţi şi jocuri pentru copii de toate vârstele, care pot fi adaptate celor mai diverse situaţii: în aer liber sau la biroul de lucru, în excursie, în maşină sau chiar la muzeu. Cu ajutorul lor, părinţii îi pot ajuta pe copii să-şi dezvolte spiritul de iniţiativă şi creativitatea,  să înveţe din greşeli pentru a progresa şi să-şi îmbunătăţească abilităţile de comunicare.

Vallieres, Suzanne. Trucuri psihologice pentru părinţi : Cum să ne educăm copilul (3-6 ani) / Suzanne Vallieres ; trad. de Aurora Irimia. – Iaşi : Polirom, 2010. – 251 p. – (Psihologia copilului & parenting).

            Cum să-i determinăm pe copiii noştri să meargă la culcare? Cum îi convingem să mănânce anumite alimente? Certurile între fraţi sunt un lucru normal? Cum să reacţionăm când copilul minte? Ce consecinţe poate avea asupra personalităţii sale faptul că îl alintăm? Cele mai frecvente întrebări ale părinţilor îşi găsesc răspunsul în acest volum, în care sunt descrise toate etapele de dezvoltare a copilului între 3 şi 6 ani şi problemele lor specifice. Sfaturile practice vă ajută să-i asiguraţi copilului dumneavoastră un mediu familial armonios, să-i formaţi personalitatea şi să-l pregătiţi pentru noile etape din viaţa lui: grădiniţa şi şcoala.

Vallieres, Suzane. Trucuri psihologice pentru părinţi: cum să ne educăm copilul (9-12 ani) / Suzane Vallieres ; trad. : Andra Hâncu, Gabriel Cheşcu. – Iaşi : Polirom, 2012. – 259 p. – (Psihologia copilului & parenting).

            Ce puteţi face în cazul în care copilul dumneavoastră este dependent de calculator, jocuri video sau telefonul mobil? La ce vârstă e bine să începeţi să-i daţi bani de buzunar?  Cum îl puteţi ajuta să scape de anxietate? Cum îl determinaţi să nu vă mintă? Această carte oferă sfaturi practice pentru rezolvarea principalelor probleme cu care se confruntă părinţii preadolescenţilor.

  

Cultura comunicării în familie

Antrobus, Lavrene. Nu mă port urât : Să înţelegem comportamentul copiilor noştri / Lavrene Antrobus ; trad. din limba engl. de Carmen Neacşu. – Bucureşti : Ed. Curtea veche, 2009. – 176 p. – (Col. Familia la Curtea veche).

            „A fi părinte poate fi deopotrivă cea mai frumoasă şi cea mai dificilă experienţă pe care o vor avea vreodată mulţi dintre noi. Însă bucuria simţită atunci când ne vedem copilul dezvoltându-se şi realizarea faptului că am avut o contribuţie pozitivă la această dezvoltare, este ceea ce ne stimulează pe toţi” – consideră Lavrene Antrobus, consultant în psihologia infantilă şi educaţională. În studiul dat autorul descifrează relaţia părinţi – copii din mai multe puncte de vedere: Îmblânzirea acceselor de furie; Relaţionarea cu cei din jur; Nu vă lăsaţi descurajaţi de comportamentul copiilor; Spuneţi „nu” lipsei de cuviinţă; Cum reacţionăm la sfidare; Calea către o viaţă de familie mai plăcută etc.

Dolto, Francoise. Ce să le spunem copiilor : când sunt foarte mici, când sunt bolnavi, când se bucură, când sunt trişti / Francoise Dolto ; trad. din franceză de Delia Şepeţean Vasiliu. – Bucureşti : Ed. Trei, 2005.– 186 p. 

            Cei care lucrează în domeniul educaţiei, învăţământului sau asistenţei acordate copiilor şi tinerilor cu probleme fizice, psihice, afective, familiale sau sociale ştiu cât de importante sunt cuvintele rostite sau nerostite în legătură cu unele evenimente care marchează viaţa unui copil, de cele mai multe ori fără ştiinţa lui şi, uneori, chiar fără ştiinţa celor din jur. Copiii au nevoie de adevăr şi au dreptul de a-l auzi. Deşi adesea dureros, acest adevăr le permite să se construiască şi să se umanizeze. Bazându-se pe experienţa nenumăraţilor ani de practică psihanalitică Francoise Dolto oferă în această carte sfaturi şi îndrumări pentru interacţiunile de zi cu zi cu copilul.

Eyre, Linda. Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate / Linda Eyre ; trad. din engleză de Marinela Dumitrescu. – Bucureşti : Ed. Trei, 2009.– 302 p. – (Psihologie practică).

            Dificultatea şi jena de a vorbi copiilor despre sex au devenit aproape un clişeu cultural: părintele nervos, îmbujorat îşi găseşte cu greu cuvintele corecte pentru a le folosi în faţa fiului sau a fiicei care chicoteşte spunând: „Nu-ţi face probleme, mamă (sau tată). Deja ştiu totul despre sex!” Autorii, specializaţi în probleme de educaţie şi familie, propun cititorului mai multe modele de dialog ale părinţilor cu copiii lor, în funcţie de vârstă, ceea ce le permite şi unora și altora să depăşească inhibiţiile de comunicare pe tema delicată a sexualităţii.

Langis, Robert. Când să spunem nu copiilor / Robert Langis : trad. de Corina Covaci. –  Iaşi : Polirom, 2010. – 187 p. – (Psihologia copilului & parenting).

            Copilul dumneavoastră nu apreciază ceea ce faceţi pentru el, dovedeşte lipsă de respect sau tendinţa de a vă manipula? Puteţi evita astfel de situaţii dacă învăţaţi să-i spuneţi din când în când nu. Îi veţi asigura astfel o educaţie adecvată şi vă veţi bucura împreună de o relaţie echilibrată. Studiul dat reprezintă cele mai potrivite metode de a refuza un copil atunci când este cazul şi de a-l convinge că aveţi dreptate. Părinţii, psihologii, educatorii şi învăţătorii pot utiliza grilele din volum pentru a-şi evalua comportamentul şi a-şi corecta atitudinile greşite.