„Kinderland” de Liliana Corobca

           Pe parcursul anului 2016, romanul Lilianei Corobca - „Kinderland”, s-a bucurat de o promovare intensă la B. M. „B. P. Hasdeu”, datorită faptului că este unul dintre cele mai de succes romane ale anului. Premiat în mai multe rânduri la București, Chișinău și chiar în Germania, tradus în mai multe limbi, romanul impresionează de fiecare dată pe oricine încearcă să intre în lumea lui, chiar dacă înfățișează o copilărie durută. 

             În contextul în care, spre sfârșitul anului, s-au făcut deja totalurile acestei acțiuni, printr-o manifestare deosebită, la sediul central al B. M. „B. P. Hasdeu”, la care și autoarea L. Corobca, a fost prezentă, chiar dacă indirect, prin intermediul Skype-ului, am mai lecturat împreună cu cititorii noștri de la biblioteca „O. Ghibu”, fragmente din această  carte, care pe parcursul anului ne-a introdus într-o lume nouă a copilăriei

         Câteva cuvinte despre autoare: Liliana Corobca face parte din generația de tineri scriitori din Republica Moldova – s-a născut în 1975, în satul Sășeni, județul Orhei. A absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova, secția română-latină și este doctor în filologie la Universitatea din București. 

           Romanul „Kinderland” de Liliana Corobca, apărut în 2013, abordează o temă de actualitate pentru multe ţări din Europa de Est: copiii rămaşi singuri după plecarea părinţilor la muncă în Occident. În cazul de faţă, e vorba de o zonă rurală din Republica Moldova, dar acțiunea poate fi deplasată în orice regiune a globului, unde migrația economică este în floare.

                La prima vedere, narațiunea nu este deloc complicată: Cristina, fiica de 12 ani a lui Victor („Vichiuşa”) Dumitrache a rămas singură cu cei doi fraţi mai mici (Dan şi Marcel) şi trebuie să facă faţă cum poate rolului de cap de familie.

          Purtătoare a unor poveri prea mari pentru vârsta ei, Cristina are de făcut faţă şi provocărilor vârstei, primelor semne ale pubertăţii şi transformării în viitoarea femeie. Candoarea fetei, bine construită de autoare, este elementul dominant al respectivelor pagini, cu efecte de umor amar pe alocuri. Cristina este capabilă să treacă pe plan secund problemele proprii şi să acorde prioritate fraţilor mai mici, aşa cum ar face un adult. Reflecţiile ei, copilăroase în definitiv, sunt tot atâtea încercări de a înțelege o lume ostilă în care trăiești.

     Cu precizarea că, deși prin jocurile cu scenarii de tipul profesorul și elevii (subtil, întrezărim perversitatea unor profesori), polițistul și hoțul sau polițistul și negustorul (în care este criticată corupția), copiii își satisfac nevoia de joacă, în roman ”cei mici” sunt nevoiți să fie ”cei mari”.

  Titlul cărții este unul sugestiv. Inițial, te duce cu gândul la ”lumea copiilor” și te aștepți să găsești o carte veselă, o narațiune plină de pozne copilărești. Nu suntem mai departe de adevăr. Da, este o lume a copiilor, dar o lume în continuă schimbare, plină de drame și cu un viitor incert. Ce se va alege de acești copii, ”părăsiți” în propria casă, de proprii părinți? – una dintre întrebările pe care și le adresează fiecare din noi, după ce am terminat de citit cartea.