Pe data de 26 noiembrie se împlinesc 90 de ani de la
nașterea lui Tudor Opriș - poet, prozator, botanist și biolog etc. Cu această
ocazie la biblioteca "O. Ghibu" a fost realizată o expoziție dedicată
autorului.
S-a născut în
Bucureşti, la 26 noiembrie 1926. Fiu al generalului Ștefan Opriş combatant în
cele două războaie mondiale, nepot al unui ilustru profesor muscelean şi al
unui cunoscut promemorandist sibian, al cărui nume a fost dat unei străzi din
Bucureşti. Și-a făcut studiile secundare la Colegiul Naţional "Nicolae
Filipescu" de la Mănăstirea Dealu şi cele universitare la Facultatea de
Litere din Bucureşti. Doctor în filologie
"Summa cum laude”. A profesat peste 50 de ani în Bucureşti, din
care peste 40 de ani la Colegiile Naţionale - "Mihai Eminescu” şi "Gheorghe
Lazăr”. Membru al multor societăţi şi academii, solicitat ca profesor
„inviting” sau „consulting” la felurite universităţi şi congrese din ţară şi de
peste hotare.
Pe plan
literar, încă din adolescenţă a colaborat la diverse reviste literare, ziare şi
alte publicaţii şi a fost premiat pentru volumele de versuri „Zborul
cărăbuşului” (1944) şi „Căntecul Săgetătorului” (1947). I-a cunoscut încă din liceu și s-a
bucurat de îndrumările lui : G. Bacovia, T. Arghezi, Camil Petrescu,
Romulus Vulcănescu, iar în timpul studenţiei a avut parte de preţuirea şi
încrederea profesorilor : G. Călinescu, T. Vianu şi O. Papadima. Din 1947, membru al Societăţii Scriitorilor Români şi
din 1974 al Uniunii Scriitorilor din România. A
reprezentat 20 de ani secţia literaturii pentru copii şi tineret în biroul de
conducere al Uniunii Scriitorilor din România.

Este autorul a peste 60 de volume de versuri,
memorialistică, traduceri, critică şi istorie literară, şase ediţii ale unor
clasici, peste 88 antologii ale copiilor şi adolescenţilor talentaţi. Este
socotit primul istoriograf al revistelor şcolare, - născute la noi în 1834 - şi
al debutului şcolar al scriitorilor români din 1820 până în anul 2000. Unul
dintre cei mai valoroşi poeţi lirici şi meşteri sonetişti ai dragostei („Omul cu iubirile” , „Sonetele iubirii fără moarte” , „Sonetele cetăţii”, etc)
reînnoind mereu atât poezia clasică cât şi pe cea
tradiţionalist-folclorică.

Biologia i-a
fost principalul hobby încă din copilărie. Iniţiat în tainele botanicii de
bunicul său şi îndrumat de savanţii I.T.Tarnavschi şi Ion Simionescu. A fost
primit la vârsta de 14 ani în mod excepţional în „ Societatea botaniştilor
români”, a tipărit între 1960 – 2011 peste 80 de cărţi de ştiinţă
literaturizată, fiind socotit în România, creatorul ştiinţelor distractive şi
enciclopediilor pentru copii. Multe din lucrările
sale au fost traduse şi premiate în ţară şi peste hotare.

Fertila şi
îndelungata sa activitate, începând din anul 1966, de iniţiator al
concursurilor naţionale de creaţie şi presă şcolară, de autor a sute de
antologii literare ca şi aceea de editor a numeroase volume individuale de
creaţie literară a elevilor din România, au contribuit la promovarea a numeroşi
scriitori şi a multor personalităţi cuturale din ţară şi din afară.
În „Enciclopedia marilor personalităţi din
istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului şi de pretutindeni”
apărută în editura „Geneze” elogioasa sa prezentare se încheie cu următoarea
concluzie : „Posteritatea lui va fi asigurată în mod cert de antologica sa
poezie de dragoste, de superbele şi mereu actualele sale cărţi închinate
naturii şi de marea sa generozitate mecenală”.
"După 50
de ani de activitate didactică şi scriitoricească neîntreruptă, lasă în urma
lui peste 80 de cărţi originale de ştiinţă amuzantă şi enciclopedii biologice
pentru copii şi tineret de valoare mondială,în parte traduse şi premiate, peste
50 de cărţi din domeniul beletristicii, istoriografiei literare, pedagogiei,
peste 700 de antologii şi plachete tipărite unor tinere talente literare, mii
de articole, studii, emisiuni radio-tv şi mai presus de toate peste 500 de
personalităţi pe care le-a format, încurajat şi propulsat şi care azi
cinstec cultura românească în ţară şi peste hotare." (Romulus Vulcănescu)
"Farmecul
poeziei lui Tudor Opriş constă în nobleţea şi omenescul iubirii ridicate la
rang de iubire cosmică, în limba ei românească nesiluită, de o remarcabilă
bogăţie plastică şi de o incontestabilă elevaţie intelectuală. Sunt calităţi clasice
pe care nici timpul, nici gustul nu le oxidează şi care ne fac să ne apropiem
cu emoţie şi receptivitate de această Cytheră la ţărmul căreia toţi am jinduit
şi jinduim încă să facem popas." (Vladimir Streinu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu