Nicolae Corlăteanu – practician şi
teoretician al cultivării limbii
(100 de ani de la naștere)
Expoziție virtuală
Nicolae
Corlăteanu s-a născut pe 14 mai 1915 în satul Caracui,
judeţul Lăpuşna, astăzi raionul Hânceşti.
A
terminat liceul la Chișinău, după care a studiat la Facultatea de
Litere și Filosofie și Facultatea de Drept ale Universității din
Cernăuți. A fost şef al Catedrei de limbă şi literatură
naţională a Universităţii de Stat din Chişinău (1946-1949), şef
de sector (1947-1981), director-adjunct (1958-1961) şi director
(1961-1969) al Institutului de Limbă şi Literatură al Academiei de
Ştiinţe a Moldovei, profesor la Universitatea de Stat din Chişinău
(1969-1988).
A
lăsat o moştenire ştiinţifică impresionantă, memorialistică şi
de alte genuri în peste 550 lucrări printre care: Dicţionar
român-rus (1954) „Studiu asupra sistemei lexicale
moldoveneşti din anii 1870-1970” (1964); “Fonetica limbii
moldoveneşti literare contemporane” (1978); “Cuvântul în
vâltoarea vieţii” (1980); “Scriitorul în faţa
limbii literare” (1985); “Lexicologia” (1992); “Fonetica”
(1993); “Răspântii” (1995); “Nandrişii” (1998); “Aşa
am trecut până acum prin viaţă” (2000); “Neologismul în
opera eminesciană” (2004) etc.
Notă: Cărţile sunt prezentate în ordinea
cronologică a apariţiei editoriale.
Corlăteanu,
Nicolae. Studiu asupra sistemei lexicale moldoveneşti. - Chişinău :
Cartea Moldovenească, 1964. - 496 p.
Autorul
prezentei lucrări şi-a început cercetările, consacrate
studierii mai mult sau mai puţin complexe a vocabularului din opera
crengiană, cu scopul de a schiţa locul, pe care trebuie să-l ocupe
scrierile lui Ion creangă în procesul evolutiv al limbii
literare moldoveneşti.
Tot ce e
considerat mai de preţ, mai scump şi mai folositor este o comoară.
De aceea poetul Alexe Mateevici nu în zadar a caracterizat
limba noastră ca o comoară. Într-adevăr, limba este un izvor
de îmbogăţire sufletească, pentru că numai prin mijlocirea
ei, cu ajutorul ei putem să însuşim toate cunoştinţele,
toată ştiinţa, pe care omenirea a prelucrat-o în cursul
veacurilor.
Nu-i
destul să cunoaştem mai mult sau mai puţin limba, ci trebuie să-i
cunoaştem legile ei, trebuie s-o cultivăm. Se impune educarea
vorbitorilor în spiritul însuşirii celor mai frumoase şi
expresive mijloace lingvistice.
Corlăteanu,
Nicolae. Limba noastră. - Chişinău : Cartea Moldovenească, 1981. -
140 p.
Nivelul de
cultură a exprimării unui om este o oglindă a nivelului său
spiritual. Frumuseţea şi măreţia, forţa expresivă a limbii
materne constituie principalul mijloc de înrâurire asupra
copilului, ca şi asupra adultului, de înnobilare a
sentimentelor, a sufletului, a gândurilor, a trăirilor
acestuia. Trecând de la o generaţie la alta, limba trebuie nu
doar păstrată ca ochii din cap, ci ea se cere a fi dezvoltată,
îmbogăţită, împodobită cu cea mai mare grijă.
Corlăteanu,
Nicolae. Scriitorul în faţa limbii literare. - Chişinău :
Literatura artistică, 1985. - 192 p.
Ca şi în
alte lucrări, în cartea de faţă autorul, Nicolae Corlăteanu,
vădeşte o dragoste aparte faţă de bogăţiile cele mai diverse
ale graiului matern - "limba vechilor cazanii", "graiul
pâinii", - manifestă o grijă părintească de mare
filolog şi om de cultură pentru dezvoltarea, cultivarea şi
propagarea limbii literare.
Corlăteanu,
Nicolae. Schiţe de istorie a limbii moldoveneşti literare. -
Chişinău : Lumina, 1986. - 281 p.
Istoria
limbii literare este o disciplină ştiinţifică situată la
intersecţia dintre lingvistică şi filologie, istorie şi critică
literară. Dezvoltarea stilurilor limbii şi a celor individuale ale
scriitorilor, studierea lor aprofundată consolidează poziţiile
istoriei limbii literare.
Lucrarea
de faţă îşi pune drept scop analiza mijloacelor de limbă
moldovenească literară, capabile a reda cele mai diverse noţiuni
din cele mai diferite domenii ale vieţii ştiinţifice şi
social-economice.
Lucrarea
de faţă este un fel de mărturisire nu doar a autorului, ci şi a
generaţiei sale, pe care a numit-o patruzecistă. E vorba de multe
încercări, suferinţe şi îndoieli legate de însăşi
existenţa conaţionalilor săi, antrenaţi într-o continuă
schimbare de situaţii politice, sociale, economice, etnice şi - ca
urmare - într-o evidentă şi continuă stare de veghe, şovăire
în atitudini, acţiuni, sentimente.
Nicolae
Corlăteanu se află printre puţinii intelectuali basarabeni cu
temeinică şcoală românească, cu o excelentă pregătire în
filologie şi în drept, care a supravieţuit terorii fostului
regim şi a rămas în serviciul ştiinţei filologice şi al
pedagogiei naţionale, participând la reconstituirea destinului
românilor basarabeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu