Biblioteca „Onisifor Ghibu” şi-a axat manifestările literare şi culturale –
Anul Dumitru Matcovschi – şi pe
psihopedagogia lecturii, care oferă cititorului, acestui început de mileniu
trei, vario posibilităţi de analiză a
întregii opere matcovschiene. Iată de
ce, am decis ca proba de foc s-o
organizăm Extramuros, şi anume, la
Liceul teoretic „Minerva”, în faţa unui public deosebit – profesori şcolari, de
limbă şi literatură română, aflaţi la Orele
de instruire continuă, organizate de Ministerul Învăţământului.
Vitalie Răileanu, critic şi cercetător literar, le-a vorbit despre
deosebita expoziţie – Dumitru Matcovschi
– Poet şi Om al Cetăţii - , completată şi cu un şir de volume şi documente,
oferite cu mare generozitate de arhiva Muzeului de Literatură Română, „M.
Kogălniceanu”.
Cei prezenţi au cunoscut ipostazele în care se produce Omul de Cultură
Dumitru Matcovschi. S-a vorbit despre poetul, prozatorul, dramaturgul,
publicistul, traducătorul şi editorul Dumitru Matcovschi.
Apoi a urmat un dialog axat doar pe poezia maestrului Matcovschi, bazată şi
pe confesiune intimă, pe atitudine etică sau civică, mobilizatoare şi combativă
muzicală şi senină ce cucereşte prin simplitatea şi claritatea discursului,
prin armonia sonorităţii, dar şi a sentimentelor nobile – dorul de vatră, de
casa părintească, de grai, femeie şi Oameni frumoşi…
Inteligent şi arţăgos, pătimaş şi aspru, sensibil şi mândru de originea lui
ţărănească, scriitorul a câştigat, şi prin publicistică, nişte nuanţe
particulare ale profilului său. Vom fi şi nu vom fi de acord cu publicistul în
multele lui opinii (şi e firesc să fie aşa, dacă ţinem şi la propriile noastre
opinii). Dar nu vom putea nega patosul sincer şi tensionat al paginilor prin
care D. Matcovschi se angajează în dezbaterea problemelor stringente ale
actualităţii. O face dintr-o înaltă datorie a scriitorului şi cetăţeanului.
Dumitru Matcovschi a plăsmuit o operă bogată şi variată, mobilizatoare ca
idee şi sentiment, emoţionantă şi plină de suflet. Manifestându-se, aşa cum s-a
văzut, într-o arie întinsă de genuri şi specii, el s-a exprimat aproape în
toate registrele lirice, vădind totuşi o constantă predilecţie pentru o anumită
sferă de probleme, o anumită ţinută, un anumit tip de poezie. Lirismul de
factură specifică, bogatul mesaj etic, sugestivitatea şi dramatismul,
sinceritatea şi consecvenţa sunt câteva trăsături ale scrisului său. „La
început a fost cuvântul, zice el într-o poezie, şi dacă este Dumnezeu – un
cuvânt este” (Cuvântul). Cu această
încredere în cuvânt îşi trăieşte el opera. „Pentru Matcovschi a scrie înseamnă
a trăi. Deci a fi sincer, a fi în elementul său, a fi copil al firii. Scrisul
este esenţialmente spovedanie, deschidere sufletească, rostire fiinţială”
(Mihai Cimpoi).
Pe final am putea spune că la invitaţia noastră de a iniţia manifestările
culturale – Anul Dumitru Matcovschi s-au raliat scriitorii: Iulian Filip, Ianoş
Ţurcanu şi tânărul cercetător, dar şi colaboratorul Bibliotecii noastre – Ivan
Pilchin.
Cele trei ore academice s-au perindat atât de repede, încât regretul a fost
completat / aplanat tot cu: […] Poezia lui Dumitru Matcovschi: / Ne încălzeşte
lutul, ne-alină două ape, / Pătimitor, trecutul, într-un oftat încape, / O
iarbă-nrourată ascunde veche rană, / Ni-i soarta zbuciumată, oricând
basarabeană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu