Creaţia lui Vasile Alecsandri – podoaba literaturii române

Vasile Alecsandri 

125 de ani de la trecerea în nefiinţă

 

„Adio! pe-aceste maluri

De-ale Bosforului valuri

Îngânate lin, uşor,

Te las, înger de iubire!

Cu a vieţii-mi fericire,

Cu-al meu suflet plin de dor!...”

(Adio de V. Alecsandri)

           În ziua de 22 august 1890, şi-a luat rămas bun de la lumea aceasta clasicul scriitor Vasile Alecsandri, lăsând o frumoasă moştenire literară, alcătuită din poezii, pasteluri, drame, comedii, nuvele, povestiri ş.a. Iar pentru ca frumuseţea cuvântul scris să se manifeste este absolută nevoie de un cititor, care devine în momentul lecturii coautor al autorului.

         Vă invităm astfel, să urmăriţi expoziţia virtuală a câtorva cărţi selectate din colecţia bibliotecii „Onisifor Ghibu”, care păstrează în paginile lor creaţii alecsandriene, dar şi comentarii literare, şi lecturând să reînviaţi personaje, emoţii, trăiri, sentimente…

Expoziție virtuală

         Volume de teatru:

Chiriţa în provinţie şi alte comedii / Vasile Alecsandri. – Bucureşti : Minerva, 2007. – 283 p.

         „De altfel Chiriţa ne apare ca sinteză a unei succesiuni de variante tipologice. O putem recunoaşte în scrieri anterioare Chiriţei la Iaşi (prima din Ciclul Chiriţelor), în Zamfira din Piatra din casă, în Tarsiţa din Iaşii în carnaval, în anumite personaje feminine din cânticelele comice. Este şi aceasta o dovadă, nu numai a unei sinteze tipologice, dar şi a absenţei oricărui procent de hazard în creaţia dramatică a lui Alecsandri. El este autorul unei opere literare ce depăşeşte prin dimensiuni tot ce putea aspira să realizeze literatura română la acea epocă, operă ce rivalizează şi astăzi cu producţia celor mai harnice condeie.” (Mircea Ghiţulescu)

Comedii / Vasile Alecsandri. – Bucureşti : Minerva, 2005. – 283 p.

         Teatrul este genul care l-a reprezentat cel mai bine pe Vasile Alecsandri şi a rămas în mare parte accesibil unui public larg, mereu sensibil la comicul de limbaj şi de ambianţă.

         Într-o jumătate de secol, Vasile Alecsandri a scris peste 50 de piese de teatru, însumând aproximativ 2000 de pagini. Inventarul, făcut cu precizie de Alexandru Piru, demonstrează accentul pus de autorul Chiriţelor pe realizarea unui tablou satiric, care reflectă un întreg organism social.

Teatru / Vasile Alecsandri ; antologator: Daniel Corbu ; prefaţă: Constantin Ciopraga. – Iaşi : Princeps Edit, 2006. – 694 p.

         Teatrul lui Alecsandri a fost salutat elogios de Haşdeu, Odobescu şi Eminescu şi preţuit de mase. Prin valoarea lor de oglindă a epocii, prin ideile înnoitoare pe care le promovează, cât şi prin forţa lor artistică, multe din lucrările sale dramatice continuă să figureze cu succes pe scenele româneşti.

         Volume de poezii:

Pasteluri şi alte poezii / Vasile Alecsandri. – Bucureşti : Minerva, 2007. – 232 p.

         Ce poate fi mai frumos decât un pastel de Alecsandri la gura sobei într-o zi de iarnă, vă întrebaţi? Poate doar un pastel despre pădure, primăvară sau un murmur cristalin de izvor? Vasile Alecsandri ne-a încântat cu toate, lăsând în urmă o frumoasă colecţie de pasteluri care mai de care mai frumoase.

Pasteluri şi Doine / Vasile Alecsandri. – Chişinău : Silvius Libris, 2008. – 104 p.

„Doină, doiniţă!

De-aş avea o puiculiţă,

Cu flori galbene-n cosiţă,

Cu flori roşii pe guriţă! (…)

Face-m-aş privighetoare

De-aş cânta noaptea-n răcoare

Doina cea dezmierdătoare!”

(Doina)      

       Volume de proză:

Balta-Albă ; Călătorie în Africa şi alte scrieri / Vasile Alecsandri. – Bucureşti : Art, 2012. – 250 p.

          „Călătorie în Africa constituie primul text din literatura noastră care se structurează în perspectiva unei teme ce depăşeşte proza epocii, anticipând una dintre achiziţiile modernităţii; găsim aici ceea ce aş numi tema povestirii ca spaţiu securizant. Călătorul, deloc nepăsător faţă de primejdiile drumului pe mare, se instalează în povestire ca pentru a uita ceea ce îl apasă mai mult; când marea „ia o privire îngrozitoare“, când „mii de gânduri mă împresura în răstimpul amurgului“, când, la îmbarcare, „mă cuprinde o jale adâncă ce îmi aduce descurajare în suflet şi o presimţire dureroasa ce mă face a crede că nu voi mai videa ţărmurile şi fiinţele iubite mie“, naratorul caută taifasul, adăpostul povestirii; un adevărat labirint de poveşti, pentru rătăcirea fricii, e această călătorie în Africa.” (Ioan Holban)

         Critică literară despre opera lui Vasile Alecsandri:

Bărboi, Constanţa. Vasile Alecsandri: pagini alese, comentarii literare, sinteze, rezumate, noţiuni de teorie literară, personaje literare, aprecieri critice, teste de evaluare / Constanţa Bărboi. – Bucureşti  : Ed. Universitară, 2007. – 319 p.

         Lucrarea vine în sprijinul studiului la clasă, individual, în pregătirea şi susţinerea tezelor, testelor de evaluare, examenelor şi concursurilor şcolare.

Călinescu, George. Vasile Alecsandri / George Călinescu. – Bucureşti : Ed. Tineretului, 1965. –152 p.

Curuci, Leonid. Speciile literare cultivate de V. Alecsandri/ Leonid Curuci. – Chişinău : Paragon, 2004. – 235 p.

         „Poetica versului şi poetica speciilor literare sunt domeniile de cercetare preferate ale autorului. Sper că şi prezenta lucrare scrisă pe această tematică va servi învăţământului, confruntat astăzi cu o mare lipsă de materiale didactice.” L. Curuci

Mitrache, Gheorghe. Vasile Alecsandri / Gheorghe Mitrache. – Bucureşti : Recif, 1995. – 158 p.

         „Am încercat să surprindem valori estetice în varii domenii literare în care s-a manifestat Vasile Alecsandri, să fim de acord şi să revizium opinii ale criticii literare mai vechi şi mai noi, insistând asupra faptului că, prin efortul creator al poetului, este prevestită marea minune a literaturii române: creaţia eminesciană.” Gheorghe Mitrache

Roman, Ion. Vasile Alecsandri: Orizonturi şi repere / Ion Roman. – Bucureşti : Albatros, 1973. – 233 p.

         „Memorialist şi autor de însemnări de călătorie, Vasile Alecsandri are într-adevăr toate însuşirile unui prozator distins, care însă nu trece de la contemplarea plină de perspicacitate şi reproducerea plastică a realităţii la construcţii epice. Proza lui, inclusiv pasaje din nuvele, de asemenea corespondenţa, ni se înfăţişează ca un carnet de scriitor, un carnet ticsit cu notaţii de tot felul, de observaţii sociale, peisaje prinse la faţa locului, scene de interior, portrete, dialoguri şi chiar scheme de subiecte.” (Ion Roman)

Studii şi articole despre opera lui Vasile Alecsandri / antologator: C. Ciuchindel. – Bucureşti : Albatros, 1980. – 238 p.

         „Se poate susţine fără exagerare că scriitorul V. Alecsandri a fost o creaţie a paşoptismului cultural, un artist care, făcând din literatură o profesie în sens ideal, a returnat cu dărnicie acesteia, în semn de recunoştinţă, tot ceea ce sufletul lui de român a simţit, tot ceea ce talentul lui a produs…”  C. Ciuchindel 

„Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,

Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,

Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri,

Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,

Acum secolii străbate, o minune luminoasă,

Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.”

(Epigonii de Mihail Eminescu)