Expoziţie virtuală
Această
ediţie conţine o
analiză a literaturii române la Est de râul Prut, din
punct de vedere a corelaţiei cu contextul literar român şi
european. Autorul oferă prioritate axelor următoare: tradiţia
locală şi modernitatea europeană, fenomenele de trecere ale
modernismului şi postmodernismului, în proiectarea unui fundal
de reflecţii a brutalităţii istoriei în peisajul literar a
teritoriului între râurile Prut şi Nistru.
Volumul de faţă a adunat
între coperte o suită de povestiri şi de poeme, crâmpeie
de dramaturgie şi fragmente de jurnal - texte care ilustrează
apetenţa autorului pentru toate genurile şi iscusinţa lui în
mânuirea uneltelor literare. Acest volum e o dovadă elocventă
că scriitorul Andrei Burac e un nume de referinţă al literaturii
noastre. Un volum care te pune pe gânduri, care te tulbură şi
îţi vorbeşte despre nişte lucruri care îţi sunt
proprii şi ţie. Un volum al
unui om care a găsit un rost al vieţii în literatură.
Leo
Butnaru este un profesionist al scrisului. E chiar unul dintre rarii
profesionişti, în cel puţin două dintre sensurile posibile
ale cuvântului: are pană şi trăieşte numai din scris şi
numai cu scrisul. Lux pentru unii, chin pentru alţii, vocaţie,
ambiţie, principiu, ori ce-o mai fi acolo, dar e un destin asumat cu
încrâncenare. E omniprezent în reviste şi edituri
şi de ce i-o fi admirând pe unii explicabilul
amănunt că pe el
l-a remarcat Manolescu , în Istoria...
sa, ca pe o excepţie fericită, în peisajul cam vetust al
literelor basarabene?
Calamanciuc,
Gheorghe. Femeie a târziului / Gheorghe Calamanciuc. –
Chişinău: Editerra Prim, 2013. – 128 p.
Cu mine vei
fi veşnică. Doar cu mine.
Şi nicidecum
cu altcineva. Cu oricine!
Pentru că
sufletu-mi pentru tine are
Leac de
nemurire nevrednică, de uitare.
...
N-aş fi atât de singur, Doamne,
n-aş
fi,
Dacă
în sângele-mi să respiri
n-ai
veni.
Romanul are,
în egală măsură, valoare documentară şi valoare
beletristică, sentimentală, căci relaţiile interumane, anomalia
lor, mai ales, adeseori împing în plan secund precizia
istorică a derulării evenimentelor. Un laitmotiv al scrierii este
dragostea pătimaşă pentru casa părintească a eroului principal,
dar şi a altor, de acfeeaşi percepere cu el, Marcel Frunzetti. Este
tocmai ceea ce conferă spor de calitate unei proze artistice, pentru
care autorul a adoptat o manieră antrenantă.
Iubirea e
flacăra ce nu se stinge şi floare fără moarte. Transformă
iubirea în torţă – ceea ce arde – luminează! Iar dacă
eşti de piatră – fii magnet, dacă eşti plantă – fii
senzitivă, dacă eşti om – fii iubire!
Pentru
o parte a publicului cititor de la noi, prezentul volum al Eugeniei
David ar putea fi o
surpriză. Cunoscând-o, decenii la rând, ca pe o harnică
traducătoare de proză, cu un pronunţat simţ al fluidităţii
frazei şi coloritului lexicului, aici o aflăm eseistă şi
publicistă, care conjugă fericit elementul polemic, de gazetar, cu
cel artistic…
Parcurgând
paginile cărţii, vom intui îndărătul lor o legătură de
spirit între autoare şi protagoniştii sau interlocutorii ei,
o comunitate de idei între ea şi scriitorii din creaţia
cărora a dorit să traducă. În schiţe şi crochiuri,
autoarea infiltrează material autobiografic, sporindu-le astfel
gradul de veridicitate.
Iubirea
adevărată înseamnă a recunoaşte şi a înţelege
opusul. A vedea dincolo de concepţia relativistă de a iubi
antitetica cosmogonica concepţie de a fi iubit.
Cartea
Raiul suferinţelor
iubirii este
milostivirea lui Dumnezeu în sufletul tău. O carte minunată
în care ţi se dezvăluie multe din atributele iubirii... o
carte pe care te invit cu mult drag să o citeşti, să descoperi
Taina,
Miracolele iubirii
tale şi ale lui Dumnezeu,
dar mai ales Milostivirea
Lui şi a celui
(celei) care vrea să te iubească. Te va aprinde, dar nu vei arde în
văpaia Iubirii!
Răileanu,
Vitalie. Chei pentru labirint. - Chişinău: Magna-Princeps, 2009. -
148 p.
Deşi
preocupat de Borges sau Cantemir, Vitalie Răileanu are îndreptate
antenele sensibile ale receptării spre "mişcarea vie a
postmodernismului", raportându-şi analizele exprese la
această paradigmă. Formula preferată este foiletonistică, în
cheia criticii de întâmpinare, simpatetică, autorul
surprinzând trăsături fizionomice, programe estetice,
"aventuri ontice", idei şi topoi
obsedante.
Spiritul
generaţionisteste învederat, opţiunile criticului mergând
spre tânăra promoţie sau, mai exact, spre exponenţii celor
mai întineritoare direcţii şi intenţionalităţi.
Răileanu,
Vitalie. Ludic şi/sau ironic în poezia contemporană / Vitalie
Răileanu. - Chişinău: Magna-Princeps, 2010. - 72 p.
Această
lucrare poate fi citită în felurite scenarii, la discreţia
fiecăruia în parte. Important este că în spatele
acestui travaliu teoretic şi critic este o voinţă tot mai
conturată de a justifica faptul că poezia contemporană, inclusiv
cea din R. moldova, este încadrabilă într-un registru
cultural a cărui sorginte este ludicul şi/sau ironicul.
Despre
oricine ar scrie: poeţi, prozatori, critici, istorici literari,
Vitalie Răileanu are
ce spune, ştie cum să spună, găseşte modul propriu de
a se apropia de creaţia acestora şi de a explica/interpreta adecvat
şi convingător.
Calea
spre tine, Doamne, povaţă-i cu iubire,
Calea
spre nicăire povaţă-i cu blestem.
Sînt
beat, dar nu de vinuri ce-adăpostesc mistere,
Sînt
beat de tine, Doamne, să nu fiu beat mă tem!
A
păstra sistematic prospeţimea senzorială a copilăriei, a imprima
discursului evlavie, pasiune şi nobleţe, a pune în mişcare
un ceremonial vizionar persuasiv - iată dimensiuni prin care poezia
lui Grigore Vieru, intens comunicativă, colocvială, se situează în
galeria clasicilor. Destinul său a fost
al unui Re- întemeietor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu