Lansarea volumului "Ultima furtună" de Teodor Bordeianu

Biblioteca "Onisifor Ghibu" este un centru cultural care-şi deschide larg uşile în faţa tinerilor scriitori. Astfel, putem afirma cu toată certitudinea că promovarea volumelor ce au inscripţia în caseta tehnică - Debut, ne înobilează şi mai mult.

Recent, promiţătorul prozator Teodor Bordeianu, un tînăr scriitor inclus în cuprinsul antologiilor "Covoare moldoveneşti" (2011) şi "Autobuzul" (2013) şi-a confirmat orientările scristores şi prin volumul de proze scurte intitulat "Ultima furtună" (ed. Clipa, Colecţia "Debut sideral", Ch., 2014). Lansarea a avut loc în Sala Nuciferică a Bibliotecii noastre.

Doamna Eugenia Bulat, Directorul fondator al revistei "Clipa", a menţionat că Teodor Bordeianu a  ieşit învingător în cadrul Concursului Naţional de Creaţie Literară "Iulia Hasdeu", ediţia 2013, pentru că a atras atenţia juriului prin acurateţea scriiturii, prin abilităţile narative şi descriptive, prin ironia subtilă delicat risipită în textele sale.

La o lectură foarte atentă, cititorul curios va descoperi un adolescent ambiţios ce-şi postează simetriile, realizate în mai multe pagini, care, uneori, aparent, lasă impresia de convenţional, dar nu este aşa, deoarece Teodor Bordeianu reuşeşte să exceleze printr-o fineţe a figurării ce-i aparţine, dar şi a unor medii şi a cîtorva caracterologii. Prozele acestea scrise alert, cu alternări de planuri în viaţa "actuală" a protagoniştilor, a prezentului naraţiunii şi a unui flash-back-uri în biografiile lor, fie chiar aluzive, oferă cuprinsului, totuşi, o "poetică" aproape integral a convenţiilor prozei din acest început de mileniu trei, a mai menţionat criticul literar Vitalie Răileanu, dar şi directorul Bibliotecii "Onisifor Ghibu".

Tînărul Teodor Bordeianu este un curajos, după cum afirmă doamna Lucia Ţurcanu, cea care a scris prefaţa volumului "Ultima furtună", întrucât a decis să debuteze cu un volum de proză scurtă, în timp ce în Basarabia se observă o tendinţă aproape generală de ignorare sau marginalizare a prozei date.

Teodor Bordeianu prezintă în textele sale "o lume dintre" cu personaje ale căror universuri oscilează între imaginar şi real, fantastic şi adevărat, fictiv şi autentic, vis şi veghe, prezent şi trecut. Se pare că autorul este marcat de proza lui Franz Kafka, textele sale lăsînd impresia de vag, de neelucidat, de absurd. În ceea ce priveşte scriitura, bucură fraza scurtă şi minimalismul imagistic. Narând sau descriind, Teodor Bordeianu nu ţine neapărat să ne uimească prin ornamente stilistice. Naraţiunile derulează în mici secvenţe care surprind stări, gînduri, emoţii, reacţii, evenimente trăite sau imaginate de personaje. Autorul construieşte astfel o lume în care marile drame se produc la nivelul cotidianului aparent nesemnificativ. Iată doar cîteva exemple: "Aşa cum unora le place să urmărească gândăcei sau furnici puse în borcane de sticlă, Karpov îşi urmărea semenii"; "Se anunţa o zi umedă şi călduroasă, ca în zonele superioare ale unui ceainic electric, unde se acumulează aburul".

Talentul indubitabil, abilităţile de construire a atmosferei şi ale personajelor, puterea de a învîrti tot Universul pe un deget au fost confirmate şi de Dumitru Crudu, cel care îl consideră pe Teodor Bordeianu unul din liderii prozei din jurul revistei "Clipa". Autorul este încă în căutarea unui propriu stil, a unor subiecte neordinare, ceea ce ne face să credem că Teodor Bordeianu va fi scriitorul unui roman al generaţiei tinere, despre generaţia tînără. Dumitru Crudu a evidenţiat cîteva căi pe care ar putea să meargă Teodor Bordeianu în următoarele sale cărţi: textualismul ironic, proza onirică, amestecul dintre vis/ realitate, proza de dragoste.

Cu o bună doză de emoţii pozitive şi cu speranţă în suflet, tatăl autorului, Leo Bordeianu, i-a sugerat fiului că e important să înveţi cum trebuie să scrii, dar contează foarte mult şi ceea ce ai de spus.

Fără îndoială putem zice că autorul urmează unele modele ale deceniului, dacă nu-i neapărat prin evitarea schematismului "oficializat" acum, cel puţin prin plasarea lui într-o materie romanească de o densitate adeseori surprinzătoare, cît şi printr-o soluţie epică mai complexă.