Intenţiile poeziei tinere

      Deşi deja pentru nimeni nu este o  noutate că membrii Clubului Poeţilor desculţi pot veni oricând în faţa publicului Bibliotecii „O. Ghibu”, cu noi creaţii, adăugând aceleaşi lumini difuze ale unui debut reuşit.

Şi în această seară, când Grădina Publică „Ştefan Cel Mare” şi Piaţa Marii adunări Naţionale era invadată de chişinăuieni şi oaspeţi ai capitalei, aici, în Sala Nuciferă s-a citit multă poezie şi s-a sonerat din palitra culorilor a unui vernisaj inedit.

De fapt, evenimentul a fost prilejuit de Ziua Limbii cea română, iar tinerii poeţi au reuşit să apară în faşa celor prezenţi în plină efervescenţă. De această dată protagonistă a fost Sanda Bobu care i-a invitat pe toţi să-i studieze picturile, dar şi să-i asculte Poezia: „Vreau să spun totul … /  Nu-mi ascund poezia, / şi-mi picură gândul / la nesfârşit ”, le-a spus autoarea. Ea nici nu credea că pictorii din Sala Nuciferă au să se răzbune, prin ochiul critic şi atent …

      Actorul – poet Denis Chirtoacă a fost în imediata apropiere, replicându-i … tot prin poezie : „Gândul îmi aşterne domol, / un substantiv – dulceaţa dorului de tine / Sunt substantivul născut într-un vis / rătăcit.”

Aceste versuri  nu sunt o simplă recuzită pentru exotismul timpului prezent, ci o defenitivare, ce acestui prim etaj al poeziei.

     Uşile s-au deschis şi în faţa poetului Vadim Ţigănaş care a dedicat câteva poezii Zilei Limba noastră cea Română, dar membrilor Clubului: „Eu sunt adesea desculţi / Eu mă bucur să-i fac pe unii să râdă / Pe alţii fericiţi / Eu mă bucur să-l fac pe cineva să râdă / Şi-i dau o ţigară ca să nu mă observe / Că sunt Desculţ.”

     La capătul acestor versuri, după ce vizitezi acest spaţiu intim al Poeţilor desculţi, nu există grade de aderenţă, măsuri şi chipuri diferite de a fi în poezie sau în afara ei, ci doar o identitate sau absenţă indiscutabilă eşti, a menţionat Sanda Bobu, a oricărei asemănări a obiectelor vii.

Apoi a sosit şi clipa poetului – protest – Dumitru Clipa (intenţionat n-am căutat sinonim pentru cuvântul Clipa !) – Eu ca şi tine sunt simfonia gândului. / Dacă mă întreabă ceva Poezia / , Eu / n-am răspunsul imediat. / Eu nu-s un poet bun / deoarece caut cuvintele în tăcere / şi ţi le spun ţie …/

     De gândurile acestor tineri poeţi nu te poţi apropia decât cu tandreţe, aşa cum se întâmplă să simţim atunci când descoperim uneori câte o pagină de jurnal din care ies întâmplările pe care le-am uitat.

Dar oare nu cumva intenţiile membrilor Clubului poeţilor desculţi sunt orientate spre a scrie un volum antologic al intenţionalităţii şi al virtualităţii, desigur, cu toate tatonările şi ezitările începutului, am spune, dar care susţine inextricabil etajele etajele superioare a unui volum ce poate face aluzie şi interesa în măsura în care poate contura liniile de coerenţă ale imaginarului şi ale discursului poetic.

Aceste note pot contura doar câteva aspecte ale şedinţei Clubului Poeţilor desculţi, consacrate Zilei Limba noastră cea română.