"Despre nemaipomenita Bibliotecă
lumea îşi aminteşte astăzi numai că ea a ars în timpul războiului dintre Pompei
şi Cezar. Dar unii dintre noi, care ne petrecem timpul descifrînd misterele
trecutului, nu ne-am putut reţine stupoarea în faţa unui fapt nelămurit: deşi
distrusă de Cezar, Biblioteca a fost arsă încă de cîteva ori în decursul următoarelor
şapte sute de ani! Dacă ea dispăruse, ne întrebăm, ce mai rămînea de dat pradă
flăcărilor ? Puţini ştiu că Ptolemeu Soter a construit Biblioteca nu pentru
toată lumea, ci numai pentru rege. Regele însuşi numea opt bibliotecari,
cunoscuţi doar de el.
Şi doar bibliotecarii aveau acces la Bibliotecă. S-a
întîmplat însă că unii regi ai dinastiei egiptene au făcut greşeala de-a nu
numi ca bibliotecari oameni de-ai lor de încredere, ci pe cei mai mari învăţaţi
şi iniţiaţi în tainele graiurilor din acele timpuri. Cei Opt au ajuns să-i
dispreţuiască pe regi, chiar şi pe aceia dintre ei care domniseră în cinste; un
complot a fost urzit pentru ca ei să se debaraseze definitiv de tutela
conducătorilor. Bibliotecarii l-au făcut pe Cezar să dea foc unor volume fără valoare
şi au răspîndit zvonul că Biblioteca a fost complet distrusă. Ea oricum nu
fusese văzută niciodată, de vreme ce numai regele şi Cei Opt îi cunoşteau cu
adevărat situarea. Locul ei era în subteranele cărora nu le dădeai de capăt,
răspîndite sub colina marcată de coloana cu nume fals.
Nici un bibliotecar nu a divulgat
vreodată secretul sau ascunzătoarea; de fiecare dată cînd unul dintre ei murea,
Cei Opt îi alegeau succesorul doar dintre oamenii vremii care vădiseră
suficient spirit de libertate ca să ofere garanţia că nu vor capitula niciodată
în faţa vreunei puteri stupide. Biblioteca reprezenta tot ce existase mai
înălţător în lume, reprezenta cu adevărat domeniul spiritului şi al
înţelepciunii. Cine oare, o dată ajuns în Colegiul Invizibil al Celor
Opt, s-ar fi coborît la compromisuri murdare cu puterea lumească? Ei puteau să
înfăptuiască lucruri mult mai importante, puteau să manipuleze, să creeze
diversiuni şi false aparenţe. Şi asta fără a capitula vreodată şi fără a
divulga marea taină. Pentru un asemenea fapt pedeapsa ar fi fost atît de
cumplită, încît ea nici nu era prevăzută în statutul Celor Opt.
Încă de trei ori, Biblioteca a fost
pe punctul de a fi descoperită din întîmplare. Cei Opt au recurs inevitabil la
aceeaşi soluţie : au dispus să fie arsă din nou, sau mai precis să fie din nou
arse hîrtii fără valoare. O dată pe vremea lui Caligula, apoi sub un patriarh
creştin prudent din fire - ca aproape toţi confraţii săi, cu excepţia lui
Origen, care a făcut parte dintre Cei Opt; în fine, bibliotecarii au reuşit
să-l înşele pînă şi pe înşelătorul prin excelenţă, isteţul Amr Ibn al-As, cuceritorul musulman al Egiptului. După acea
perioadă, Biblioteca a rămas pe loc, tăcută, fără să mai fie în pericol şi mai
activă ca niciodată. Din interiorul ei, copii ale unor cărţi preţioase plecau
înspre cele mai mari biblioteci din lume : biblioteca Samanidi din Bukhara,
Biblioteca Verde din Cordoba, Dar al-Hikma sau Colegiul Esoteriştilor din
Cairo, fondat de nebunul Al-Hakim; în fine, spre biblioteca din Alamit, unde
Hasan-i Sabbah ascundea cartea Uzam pentru ca a treia generaţie a
Maeştrilor Muntelui să poată pătrunde Secretul învierii şi să poată accede la
califat dincolo de orice linie genealogică admisă. (Hasan, fiul lui Kai
Buzurgomid, principele care a fost locţiitorul primului Maestru, a rămas timp
de ani de zile închis în Bibliotecă. Cînd a ieşit la lumină, s-a proclamat
calif şi a anunţat Sfîrşitul Legii.) Toate aceste biblioteci au ars, dar nu cu
adevărat; iar Colegiul Invizibil al Celor Opt bibliotecari a continuat să
existe şi a rămas secretul cel mai impenetrabil al acestei lumi".
Fragment din „Colegiul invizibil”, I. P.
Culianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu