CU DRAGOSTE, SPRE LITERATURĂ!
Probabil astfel am putea intitula întrevederea
aceasta a cititorilor Bibliotecii „Onisifor Ghibu” cu tânărul prozator Nicu
Nicolaescu, ce a avut loc în cadrul programului estival „Lecturi la Terasa de
vară”.
De fapt
Nicu Nicolaescu este un autor despre care nu se poate scrie, după ce îi citeşti
romanele, decât confesiv… Este un scriitor care s-a mărturisit cititorului şi,
prin urmare, te poţi apropia de romanele sale doar cu inima şi sufletul leal. Am perceput în urma lecturii
romanelor sale, dar şi după ce a discutat cu cititorii invitaţi la Terasa noastră de lectură, că este un
autor care iubeşte Lumea dintr-o deosebită, profundă dragoste pentru literatură
şi în nici un caz nu veţi descoperi că nu are complexul din certitudinea că
sentimentul valorează cu mult mai mult decât o idee de împrumut – de unde şi
originalitatea / exhibiţia romanelor Supusul
Satanei (Ed. Grafema Libris, Ch., 2008) şi Fluturele Alb (Tipografia Centrală, Ch., 2013), în care autorul a
refuzat conştient mărturiile de faţadă,
deoarece asigură cititorul că este un aderent al lealităţii. Cel puţin pentru
noi, romanele sale sunt un soi de piesă
de artizanat, apariţie aproape singulară (cu excepţia romanelor semnate de
scriitorul Ieromonah Savatie Baştovoi sau de Genadie Postolache) sub imperiul tainei
şi al… timpului prezent.
Şi celor veniţi la Terasa noastră de lectură scriitorul Nicu Nicolaescu le-a
mărturisit unele credo-uri ale sale
în viaţă – nu merită să ne irosim viaţa
pentru bani, da, ei sun o necesitate, dar nu putem fi dependenţi de ei, a
afirmat invitatul.
În literatură – prin cuvitne concise se poate de
spus multe – este principiul de care se conduce în crearea operelor sale Nicu
Nicolaescu
Cititorii care i-au lecturat deja romanele
„Supusul Satanei” şi „Fluturele Alb” nu au pregetat să-l bombardeze cu întrebări şocante şi să se confeseze că au avut multe
gânduri apărute în urma lecturilor, care i-au făcut să nu poată dormi chiar
nopţi în şir. De ce a ales anume temele expuse în romanele sale tânărul
scriitor (ca de altfel majoritatea creatorilor) nu le poate explica. Aşa simte
el necesitatea de a vorbi cu cititorii pe aceste teme – prietenie, dragoste,
bani, trufie, trădare, laşitate, jertfire…
Cum de reuşeşte să scrie din punct de vedere şi al
eu-lui feminin în romanele sale – a fost marea enigmă pe care doreau să o
descifreze cei prezenţi. Parţial scriitorul le-a deschis tainele unor emoţii pe
care le are atunci când scrie o carte. De fapt nu se dedă acestor emoţii,
deoarece scriind el ştie deja cum va fi începutul, dar şi sfârşitul naraţiunii.
Şi acum lucrează asupra unui nou roman, acţiunea căruia are loc iarăşi în altă ţară. Ne-am interesat,
desigur, pe când să aşteptăm o lucrare bazată pe evenimente şi cu eroi literari
autohtoni. Răspunsul a fost evaziv – poate în viitor, când va fi pregătit pentru
a răbufni cu un nou roman, poate
anume acesta va fi acel roman pe care
şi-l doreşte un scriitor să devină opera principală a vieţii sale… Nu are nimic ascuns prin sertare, deoarece
acum am trecut de perioada când unii
scriitori ani de zile nu-şi puteau edita operele.
Desigur un scriitor este rezultatul societăţii în
care s-a născut şi în care este nevoit voles-nonles
să supravieţuiască intemperiilor care îl pasc pe om zi de zi, dar şi să se
bucure de Marea Minune – Viaţa Spirituală.
În final, părerile celor prezenţi au fost unanime
– scriitorul Nicu Nicolaescu a reuşit să scuture prin scrierile sale
indiferenţa adolescenţilor pentru lecturi artistice, deoarece romanele sale
sunt adresate în special lor, generaţiei în devenire, în afirmare în viaţă.
Mulţumind scriitorului invitat pentru această
întâlnire de suflet cu utilizatorii, mai
versaţi în lecturi, ai bibliotecii „Onisifor Ghibu”, ne-am luat rămas
bun şi de la Platanul regal la umbra
căruia ne-am obişnuit deja să organizăm discuţii în cadrul programului „Lecturi
la Terasa de Vară”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu