Lecturi la Terasa de Vară

PLATANUL REGAL VEGHEAZĂ LECTURILE VERII

Probabil foarte mulţi se vor întreba, ce-o mai fi şi aceasta  – Platanul regal veghează Lecturile verii ?Nu vor face ochi mari a mirării doar cititorii fideli ai Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, deoarece ei sunt cei care săptămânal vin la deosebitele întruniri determinate de frumoasele Lecturi la Terasa de vară, iar Platanul regal îi găzduieşte sub coroana-i impunătoare.

Invitatul unei convocări literare a fost cunoscutul poet, publicist şi traducător Emilian Galaicu-Păun. Ar trebui să recunoaştem că nu a fost o invitaţie ad-hoc, ci una care a urmărit un scop anume.

 Probabil nu toată lumea ştie că Emilian Galaicu-Păun este şi redactor la Editura „Cartier”, iată de ce dialogul nostru a pornit de la genericul: „Cine are carte, are parte!” Iar cea mai bună carte o poţi găsi doar într-o bibliotecă onorată de toată lumea intelectuală, precum Biblioteca „Onisifor Ghibu”.

Scriitorul invitat a pornit de la explicarea unor relaţii dintre Scriitori – Biblioteci – Edituri. Datele pe care le-a expus Emilian Galaicu-Păun vin dintr-o experienţă reală şi pe care cititorii, dar şi invitaţii noştri le-au conştientizat şi prefigurat indefinit, răpiţi de avântul inspiraţiei poetice, convertindu-i în anumite sisteme de relaţie Biblioteca – Scriitor – Cititor. Pentru a fortifica asemenea sisteme, pentru a le înzestra cu puterea de a convinge şi a obţine adeziunea cititorului, e indispensabilă apariţia unei ferme desfăşurări logice a cugetării şi conceperii, a menţionat scriitorul Emilian Galaicu-Păun. Dar adevărata lor garanţie sau geneză continuă trebuie căutată în colaborarea reciprocă.

Şi dacă savanţi şi scriitori au demonstrat înrudirea dintre inventivitatea imaginaţiei şi funcţia unei Bibliotecii a elaborării ştiinţifice, atunci astăzi în acest început de Mileniu trei, nici cele mai severe enunţuri  ale scriitorilor (citeşte – şi ale savanţilor!) nu se pot lipsi de acest deosebit aport constructiv al Bibliotecilor. E un adevăr ca şi marele anonim, dar  chiar şi în matematică numărul iraţional  –1 poate să ne pară că reprezintă ori obârşia lucrurilor, ori chintesenţa adevărului, ori explicaţia limitată, fiecare putând împlini funcţii diverse, fiecare incluzând infinite virtualităţi.

De altfel, în această darnică auroră a vieţii, când fondul firii proprii apare limpede, nealterat de împestriţările pe care le aduce cu timpul varietatea impresiilor, zbuciumul emoţional şi continua lărgire a cercului conştiinţei, îl auzim pe poetul, publicistul, traducătorul Emilian Galaicu Păun spunând că orice editură are şi unele proiecte de succes. De exemplu Colecţia Traduceri din franceză nu este întâmplătoare, deoarece scopul nostru a fost să atragem cât mai mulţi copii la lecturi, iar sigla Verde este una foarte reuşită, fiindcă motivează textele şi autorii selectaţi. Această Carte verde deschisă spre literatura europeană, spre o carte Nerv este dezgolită, ţesută în primul rând pentru un public aparte. Volumele traduse Etica pe înţelesul tuturor, de Roger-Pol Droit, Evul Mediu pe înţelesul copiilor, de Jaques le Goff sau Dragostea pe înţelesul copiilor noştri, autori Nicole Bacharan şi Dominique Simonnet merg pe esenţial sau reflectă viaţa unor personalităţi puternice, a concluzionat scriitorul Emilian Galaicu-Păun.

Criticul literar Maria Pilchin a insistat să evidenţieze marea problemă a literaturii române de azi, care este orientată spre sincronizarea cu marea literatură europeană.

–        De ce nu am fi mai originali ? – s-a întrebat invitata.

În timpul discuţiilor ce au urmat scriitorul Emilian Galaicu-Păun s-a confesat că lucrează acum la un roman nou, în care raiul sentimental va încerca să-l îmbrace în realităţi geografice, poetice… Deşi crede că romanul vieţii sale, adică cel mai bun din creaţia sa, mai este încă în viitor. Romanul lui Herman Hesse Jocul mărgelelor de sticlă îi place nespus de mult, considerându-l de „Milioane!” şi ia marcat mult gîndirea literară. Dacă şi încearcă să ajungă la această înălţime a creaţiei, rămâne în „mrejele poeziei” unde a mers de la o lirică abstractă spre „arme grăitoare”…, dar în proză – invers – , de la concret la abstract.

O surpriză aparte pentru publicul nostru a fost şi prezenţa tinerei poete Aura Marta care îşi face studiile la Paris. Când a fost întrebată  dacă se consideră sau nu postmodernistă, Aura Marta a recunoscut că se regăseşte mai mult în expresionismul german.

O prezenţă aparte în discuţiile noastre a avut-o doctorul în filologie Veronia Postolache, care ia invitat pe scriitorii prezenţi, la terasa aflându-se şi tânărul prozator Nicu Nicolaescu, să-şi caute cititorii în licee, deoarece anume adolescenţii sunt mai ludici, mai comici şi deloc – patetici! Totuşi trebuie făcute mereu punţi între scriitori clasici şi contemporani, mai ales la Cluburile de lectură din biblioteci.

Surprinzătoare a fost schimbarea discuţiei spre imperativa întrebare – de ce citim? Poetul Emilian Galaicu-Păun ne-a reamintit o foarte bună definiţie dată de psihologul, lingvistul şi filosoful american  B. F. Scinner – „Cultura este ceea ce rămâne în om după ce a uitat tot!”

Un recital din cele mai frumoase poeme ale literaturii universale a culminat evenimentul Lecturilor la Terasa de vară.