În dependenţă de anotimp, predilecţiile oamenilor de artă devin pline de viaţă, de reanimare, de
nostalgie ce te duce cu gândul şi spre speranţa continuităţii.
Atmosfera Bibliotecii ,,Onisifor Ghibu” nu se lasă modelată de culorile
anotimpurilor, iată de ce, lunile de vară sunt permanent pline de coloritul
vieţii active, bucurând numărul său mare de cititori cu noi lansări de cărţi,
expoziţii şi vernisaje de pictură, recitaluri de poezie, la care poate
participa orice cititor împătimit de literatură şi cultură, dar o deosebită
impresie produce şi întâlnirile cu scriitorii invitaţi conform programului Lecturile verii.
În miercurea aceasta invitatul nostru a fost poetul Nicolae Spătaru care scrie a poezie a spectacolului cotidian, cu
implicaţii social existenţiale, cu ,,viziuni oniric-expresioniste”, în care
simbolurile nari poartă măştile groteşti ale absurdului şi derizoriului
(Arcadie Suceveanu).
Astfel, scriitorul oaspete, le-a vorbit celor prezenţă că ar fi bine ca
după ce se citeşte o carte, lectorul să se gândească măcar o clipă că e bine să
fii om. Să aibă şi el un gând frumos despre lume, deoarece, atunci când un
scriitor reuşeşte să le deştepte cititorilor acest gând, poate zice că şi-a
îndeplinit misiunea. Dacă ar exista multe, foarte multe cărţi care să-l oblige
(pe cititor!) să gândească la frumuseţea omului, poate că şi realitatea ar
începe să semene mai bine cu cea pe care o percepem în visurile noastre.
– Dar e în stare literatura să schimbe lumea? – a întrebat
Nicolae Spătaru. Uneori, probabil că da. Dar nu sunt sigur că poate, în măsura
în care am dori noi, a mai menţionat invitatul Lecturilor verii cititorilor.
– ,,Nu putem scrie o carte fără să spunem adevărul, fără să impresionăm,
fără a cataliza emoţii deosebite. Întâlnirea cu o carte bună, pe care cititorul o primeşte cu încredere pentru că îşi
dă brusc seama că nu e vorba de nişte scorniri
indiferente – indiferente tuturor, inclusiv autorului – ci de exprimarea
unei credinţe, a unei certitudini. Lectorul va simţi neapărat că autorul nu
face concesii, nu vrea să apară altfel decât este în realitate. Aşa văd eu
lumea poetică. Aşa vreau să fie Lumea”, a conchis Nicolae Spătaru.
Pe final, tradiţional, au urmat lecturi din creaţia
invitaţilor şi frumoase polemici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu