Cartea – între fascinaţie şi cunoaştere

Revistă bibliografică

1.     Seymour-Smith, Martin. 100 cele mai importante cărţi din istoria omenirii / Martin Seymour. – Bucureşti : Lider, 2007, - 504 p.

În volumul de faţă, Martin Seymour – Smith a selecţionat o sută de cele mai valoroase cărţi scrise vreodată, care au exercitat de-a lungul timpului o influenţă decisivă asupra cursului civilizaţiei.

Unele, cum sunt Biblia sau Coranul, au devenit cartea de căpătâi a religiilor practicate de milioane de oameni. Altele, precum Iliada şi Odiseea de Homer sau Operele lui Shakespeare, au atins apogeul expresiei artistice.

Structurată în ordine cronologică, „100 cele mai importante cărţi din istoria omenirii” este o lucrare inedită, în care accentul cade pe filosofie şi gândire, ce reprezintă o reală mărturie despre puterea cuvântului scris.

2.     Andreescu, Ana. Arta cărţii : Cartea românească veche 1508-1700 / Ana Andreescu. -  Bucureşti :  Capicel, 2006. - 294p.

„Introducerea tiparului în cultura românească este o temă intens tratată în sinteze şi lucrări de specialitate care au pus în lumină importanţa acestui act pe plan naţional şi regional.Românii au fost mult timp singurul popor din Europa de sud – est şi din zona Mediteranei Orientale  care au avut acest nepreţuit meşteşug.”

3.     Cartea cu bunici. – Bucureşti : Humanitas, 2008. - 513p.

Crescut fiind de bunici şi copilărind apoi zeci de vacanţe la ţară, am fost tare uimit să întâlnesc oameni pentru care bunicii nu înseamnă nimic. Asociaţii ideii de poveste copilăria fără bunici mi se pare cel mai trist lucru cu putinţă. În 2001, am scris în România literară un text – reprodus în cartea de faţă – despre bunicii mei. Reacţiile stârnite de acel material şi scrisorile pe care le-am primit ulterior mi-au confirmat faptul că există nenumărate poveşti extraordinare cu bunici. Aş fi vrut să le citesc pe toate. Şeherezada însăşi trebuie că are o nepoţică pe undeva. Ideea acestei cărţi a venit, aşadar, de la sine şi, iată, în trei ani s-au adunat aproape o sută de texte în care există bunici la discreţie. Mai ales pentru cei care nu şi-au cunoscut bunicii niciodată. Le mulţumesc tuturor celor care au onorat această carte cu nepreţuitele lor amintiri. Marius Chivu.

4.     Troia, Luana. Cartea veche între fascinaţie şi cunoaştere / Luana Troia. – Iaşi : Princeps Edit, 2005. - 169 p.

Dorinţa de a prezenta colecţiile Bibliotecii „ Gh. Asachi ” într-o altă formă, în care să predomine imaginea cărţii, a statla baza acestei lucrări. Interesul manifestat de cei care vizitează sediul bibliotecii faţă de colecţiile de carte veche şi în acelaşi timp atracţia lor pentru aceste punţi peste secole ale culturii umane au constituit imboldul necesar pentru realizarea acestui volum.

5.     Cartea şi lectura. Conferinţele Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud : Vol.I. – Cluj-Napoca : Ed. Eikon, 2009. - 304 p.

În ideea  de a pune în valoare o serie de aspecte culturale, instituţia noastră a iniţiat seria Conferinţelor bibliotecii, ca o „ agora ”, unde să se întâlnească ideile culturale autentice.

De-a lungul timpului, s-au cristalizat o serie de teme majore care se cereau abordate într-un cadru instituţional, profesionist, şi care să se constituie într-un exemplu de analiză pertinentă în spaţiul dezbaterilor culturale.

6.     Stoica, Ion. Puterea cărţii / Ion Stoica. – Constanţa : Ed. Ex ponto, 2005. - 234 p. 

Nimic nu e mai util şi mai binefăcător pentru construcţia ta interioară decât să revii pe drumuri pe care ai umblat cândva, să reciteşti cărţi care ţi-au mişcat sufletul, să-ţi pui din nou întrebările în faţa cărora ai adăstat altădată. Revenirea, recitirea, reîntâlnirea cu întrebarea sunt semne ale spiritului deschis, ale nevoii de limpezire şi de mai adâncă înţelegere. În jurul cărţii, acest fenomen miraculos care a străbătut mileniile culturale ale umanităţii, şirul întrebărilor a fost întotdeauna harnic şi răscolitor.1

7.     Labarre, Albert. Istoria cărţii / Albert Labarre. – Iaşi : Institutul European, 2001. - 144 p.

Acest obiect pe care Orientul antic îl păstra sub formă tăbliţe de argilă, grecii şi romanii îl desfăşurau sub ochii lor, Evul Mediu îl ataşa de bănci, strămoşii noştri îl luau în mână  iar noi putem să-l punem în buzunar – acest obiect, Cartea, are un loc atît de important în exprimarea gîndirii şi în păstrarea oricărei cunoştinţe, încît merită un studiu aparte. Ea poate părea un obiect de studiu limitat, în realitate este un fenomen complex.